85,350 matches
-
înțeleasă numai de est și transformată în ficțiune de groază de vest. Autorii Desperado și Cortina de Fier Autorii Desperado din est erau fie exilați în vest, fie refugiați în propria țară. Vom numi autori Desperado pe scriitorii buni, întrucât scriitorii slabi, care au făcut compromisuri grave și au făcut din literatură propagandă comunistă ori apologia sistemului, nu erau scriitori: erau pur și simplu politicieni. Scriitorii buni care fugeau în vest sau, foarte rar, erau izgoniți de regim (v. Soljenițîn), fie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado din est erau fie exilați în vest, fie refugiați în propria țară. Vom numi autori Desperado pe scriitorii buni, întrucât scriitorii slabi, care au făcut compromisuri grave și au făcut din literatură propagandă comunistă ori apologia sistemului, nu erau scriitori: erau pur și simplu politicieni. Scriitorii buni care fugeau în vest sau, foarte rar, erau izgoniți de regim (v. Soljenițîn), fie aveau succes (destul de rar), fie deveneau oamnei de rând într-o țară unde viața era suportabilă. O parte dintre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în vest, fie refugiați în propria țară. Vom numi autori Desperado pe scriitorii buni, întrucât scriitorii slabi, care au făcut compromisuri grave și au făcut din literatură propagandă comunistă ori apologia sistemului, nu erau scriitori: erau pur și simplu politicieni. Scriitorii buni care fugeau în vest sau, foarte rar, erau izgoniți de regim (v. Soljenițîn), fie aveau succes (destul de rar), fie deveneau oamnei de rând într-o țară unde viața era suportabilă. O parte dintre aceștia s-au întors în țara
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și imprevizibilă, pentru că întotdeauna e mai anevoios să repari decât să faci un lucru nou. După cincizeci de ani de distrugere comunistă, și politica și literatura traversează un deșert în acest moment. Adevărații autori Desperado au fost în țările comuniste scriitorii care nu au vrut, sau nu au putut să evadeze. Ei au fost nevoiți să inventeze un gen de literatură care să țină piept "realismului socialist" și au izbutit să păcălească cenzura, comunicând în felurite moduri cititorului mesajul că lucrurile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mult) cenzura. Îndârjirea de a scăpa de propaganda oficială, limbajul de lemn și o imensă cantitate de unelte literare interzise au condus la o complicare inevitabilă. În est, așadar, complicarea a fost o strategie Desperado cu rădăcini politice. Fiindcă scriitorii estici nu puteau citi autori vestici contemporani decât dacă erau cărți de contrabandă, sau traduse pentru că sistemul le considera inofensive ei au inventat (cel puțin în România) un termen pentru ideea că își ajung lor înșiși: protocronismul. Ideea era că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prototipul independent al oricărei culturi posibile. Socialismul putea recrea universul fără ajutorul divinității ori oamenilor de altundeva. Comunismul putea exista singur în univers. Cățile scrise în aceste condiții erau urlete de disperare și extraordinare acte de ingenioziate. Principalul refugiu al scriitorilor era istoria literară secolele moarte nu fuseseră încă interzise și probabil acesta este motivul pentru care, studentă fiind, am citit cu atâta încântare acele două cărți pe care un profesor curajos le trecuse pe lista de bibliografie pentru examen, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cam același lucru încerca și autorul Desperado din vest, cam în aceeași perioadă: încerca să-i calmeze pe lectori că Joyce și Eliot nu se mai întorc, că literatura e din nou accesibilă și încă poate să placă. Ceea ce atât scriitorii estici cât cei vestici se codeau să dea pe față era complicația incredibilă a acestei noi accesibilități, răsucirea inimaginabilă a acestui nou cod al simplității. Din rațiuni total diferite (literare, în vest, politice dar nu numai în est), literatura lua
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Survivor, torturile din 1984, sunt toate umbra vampirului comunist care suge sângele victimei capitaliste. Autorul a cărui nevastă e violată și al cărui manuscris e distrus în A Clockwork Orange, autoarea jurnalului mental, supraviețuitoarea din The Memoirs of a Survivor, scriitorul britanic îndrăgostit de frumoasa traducătoare eroina lui Brownjohn, toți sunt victime ale unor ființe care, se tem ei, lor le-ar putea face rău. Nu e un rău fatal, dar schilodește. Toți acești autori par să spună în cor că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să exclame: Trăiască capitalismul, ce dreptate am avut! 1984 de Orwell e o dovadă grăitoare cât de cumplit poate fi comunismul: fără haine, hrană, iubire, intimitate, omenie. Teoria e fundamental greșită. Confortul material lipsește, e drept, dar omenia există, chiar dacă scriitorii din vest n-o pot bănui (nici măcar Doris Lessing, în autobiografia ei). Eroii estici, încifrați, rigizi, aparent "pe linie" dar disidenți în adâncul lor literar, sunt cel puțin la fel de umani ca și eroii vestici, dacă nu chiar mai intens. * De
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar nu ajunge să descifreze în literatura lui tortura obligației politice de a minți. Numai că și minciuna e o formă de ambiguitate. Mai ales dacă autorul reușește să stârnească subversiv îndoiala lectorului. Lectorul vestic nu știe să răstălmăcească spusele scriitorului estic. Reversul însă e posibil. Prin urmare, dacă există și în literatură o cortină de fier, aceea e una ce ține de răstălmăcire. Acolo unde politica a dat greș (nu există dialog real est-vest până la căderea Cortinei de Fier), n-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o comunicare interzisă. Autorul Desperado trebuie să fie nou cu orice preț. Nou în contextul întregii literaturi, dar și nou față de sine, de volumele anterioare. A fi nou presupune a lua lectorul pe nepregătite, a-i anihila orice rezistență. Orice scriitor care aspiră la statutul de Desperado trebuie să știe mai întâi că există un ideal Desperado, acela de a fi unic, cel mai bun, de a deveni celebru peste noapte și a uimi universul. Pentru a atinge idealul Desperado, sfaturile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
texte, stoarce viața până la ultima picătură, și strigă sus și tare că tot ce te interesează e viața (chiar dacă de fapt aspiri în taină la convenție). Cum să fii liber: > Fii altfel cu orice preț. Fii altfel decât toți ceilalți scriitori, nu te rușina să diferi de tine însuți de la un volum la altul (Eliot a fost primul care a decis să-și contrazică afirmațiile de tinerețe, și i-a trebuit o viață s-o facă). > Ignoră toate regulile în afară de cele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decenii ale secolului XX, anii dintre Henry James (la cumpăna dintre secolul XIX și XX) și Joyce, Woolf, Eliot cu vârful de lance în 1922, când au apărut simultan Ulysses și The Waste Land, au fost o epocă a refuzului. Scriitorii se revoltau împotriva convențiilor știute, sub aparența falsă că s-ar revolta împotriva literaturii, pentru a o înlocui cu viața însăși. Nu era vorba de înlocuirea imaginarului cu realul, ci de schimbarea la față a literaturii, care de nouăsprezece veacuri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cuvintelor în toate direcțiile (de la citate din alți autori la gânduri proprii monosilabice), are o cheie, un sens explicit pe care autorul le oferă. Indirect, ca într-un puzzle recompus de lectură, dar e vorba neîndoielnic de un proiect al scriitorului, pe care cititorul trebuie să-l afle în final. Fără descifrare, textele Fluxului conștiinței nu trăiesc. Inovațiile moștenite de romanul britanic contemporan sunt așadar inovațiile Fluxului conștiinței: hibridizarea, livrescul, interiorizarea, răsturnarea cronologiei, refuzul intrigii și al unui deznodământ eliberator, refuzul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în mister seducătoare; așteptam cu sufletul la gură să vedem care va fi gândul următor al eroului și fraternizam cu el. Eliot îl cita pe Baudelaire cu "You! hypocrite lecteur! mon semblable, mon frère!"vrând să spună că lectorul și scriitorul se înfrățesc. Textul era marea comuniune. Pentru autorii Desperado, textul e competiție și adesea intimidare. Doris Lessing simte că creează doar atunci când așterne pe hârtie propoziții exasperante. Nu participăm de bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca subiect "o zi banală", un personaj oarecare, să nu caute eroul ori incidentul exemplar. Cu toate acestea, Mrs Dalloway, de pildă, nu face nimic din ceea ce predica autoarea. Cei care aplică teoriile moderniste până la cele mai prozaice consecințe sunt scriitorii Desperado. Drept care lectorul Desperado părăsește textul contra voinței lui (un text neîncheiat nu se abandonează ușor), cu o întrebare: Și acum? Autorul Desperado nu răspunde la întrebări, deci lectorul e veșnic mirat, nemulțumit, flămând, invitat la cină când gazda nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Diavolul". Se simte atras de biserică, de tunel, de Piramidă. Mama lui, care e văduvă (tatăl a fost brutar și a murit cu cinci ani în urmă) e înspăimântată de această atracție, care-i aduce copilului moartea. Scriind acest capitol, scriitorul iar ne dezvăluie (doar nouă, nu și poliției) misterul, relatând faptele așa cum au decurs. O ființă care pare a fi pe jumătate om, pe jumătate stafie, îl face pe băiat să se ascundă în tunelul bisericii. Băiatul trăiește experiența supranaturală
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vor fi de înțeles niciodată, dar maniera lui e relaxată. Ne ajută să aruncăm un ochi înspre neînțeles, iar acest fel de suspans ce ține de inteligență înlocuiește nevoia de intrigă sau incidente. Descoperind arii de sensibilitate pe care puțini scriitori le cercetează (taina înălțării de biserici, taina artiștilor demult duși), dând la o parte preocuparea tocită pentru iubire și acțiune, Ackroyd scrie un roman visător, care devine un gen în sine. Capitolele fără soț (ultimul e nouăsprezece) sunt scrise la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
persoana întâia, de către Timothy Harcombe. Ele își relatează viața pe scurt și acumulează mister după mister. Capitolele cu soț cuprind visele lui Tim în clipe de transă, când alunecă în trecut, muzică, literatură, pictură veche. Unul este un poem despre scriitori de demult, altul o prelegere de compoziție muzicală, altul dezvăluie tainele picturii. Aceste capitole cu soț au uneori lungimi care pot apărea inutile intrigii, dar intriga acestui roman este de fapt chiar înțelegerea noastră: cu cât aflăm mai multe lucruri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de cuvinte uitate, Platon așează numele unor autori din veacurile XVIII, XIX și XX într-o ortografie care ne avertizează că nicio lectură nu e ultima, nicio intrepretare nu e absolută, că ne pasc mereu dezastre ale inteligenței: words-worth: patronimicul scriitorilor care își câștigaseră o poziție binemeritată. Într-un context asemănător avem Chatter-ton. Mulți autori "Mouldwarp" erau comparați cu substanțe anorganice, cum ar fi Ore-well, Cole-ridge și Gold-smith. Unii scriitori erau considerați sacri, cum ar fi Pope și Priestley. Alții erau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e absolută, că ne pasc mereu dezastre ale inteligenței: words-worth: patronimicul scriitorilor care își câștigaseră o poziție binemeritată. Într-un context asemănător avem Chatter-ton. Mulți autori "Mouldwarp" erau comparați cu substanțe anorganice, cum ar fi Ore-well, Cole-ridge și Gold-smith. Unii scriitori erau considerați sacri, cum ar fi Pope și Priestley. Alții erau temuți, ca de pildă Wilde sau Savage, pe când unii erau apreciați pentru stilul lor macabru sau certăreț, cum ar fi Graves, Bellow și Frost. Din nefericire nu s-au
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Bradbury: Distopia criticului Malcolm Bradbury își începe cariera ca ironist, ca autor de proză persiflantă, mai puțin atras de psihologia sau sofisticarea eroului. Primele două romane, Eating People Is Wrong (1959) și Stepping Westward (1965), persiflează viața universitară și eventualii scriitori invitați de universități, ale căror gafe sunt savuroase. Literatura și universitatea par incompatibile. Romancierul mărturisește: Ca orice romancier comic, iau romanul foarte în serios. E cea mai izbutită formă deschisă, personală, inteligentă și plină de curiozitate. Îl prețuiesc pentru scepticismul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
așa cum îl descrie Bradbury este hilar, ironizat cu frenezie, înrobit unui deconstructivism a cărui maximă realizare este următoarea: Ceea ce așteptau cu toții, lucrul de care aveau cea mai mare nevoie, era să vină centrul fără centru, prezentul fără prezent, scrierea fără scriitor, semnul fără semn care va aduna totul la un loc și va pune toate elementele în adevărata lipsă de orice legătură. Marele Mensonge declară: "Aceasta nu este cartea pe care nu am scris-o, ... și refuz s-o recunosc ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de inventivitate verbală, ceea ce e extrem de relaxant în Brave New World, după un roman ca Ulysses. Ape and Essence se complică, dar complicațiile Desperado abia încep. Tărâmul pustiu care se profilează în viitor (amenințarea bombei atomice) apare la mulți alți scriitori. El a devenit o mină de aur pentru romane de succes și pentru filme premiate. Maimuțele care înlocuiesc omul (și descind direct din caii lui Jonathan Swift) sunt eroi bine cunoscuți acum. Noutatea s-a veștejit, nu au nimic estetic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ales să citească pentru a se instrui. După cum ne spune ea însăși, Eram deja formată ca intelectual când am venit la Londra. Trei lucruri importante au contribuit la formarea mea: Africa Centrală, moștenirea grea a Primului Război Mondial și literatura, cu precădere scriitorii ruși Tolstoi și Dostoievski. Deci nu școala. Școala e o instituție pentru care Doris Lessing în romane și nu numai nu are mare simpatie, nici la 14, nici la 88 de ani. A spus-o răspicat în nenumărate rânduri. Am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]