10,749 matches
-
ca, de exemplu, Euripide. S-a adîncit în Shakespeare și în opera altor scriitori englezi, dar informațiile lui asupra literaturii engleze s-au datorat lui Taine. Din autorii germani i-a citit pe Heine, Lenau, Körner, Ruckert, Uhland, Murger. Îl admira pe Goethe pentru echilibrul și stăpînirea lui de sine. I-a citit și pe Kant, ca și pe Schopenhauer. A avut posibilitatea să citească operele marilor romancieri și poeți ruși Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, ca și pe cele ale lui Pușkin
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de muzică populară și a contribuit la sprijinirea corurilor folclorice 91. Iorga a încurajat înființarea de biblioteci publice și le-a făcut acestora donații din biblioteca lui personală. A promovat și arta populară; în casa lui de la Văleni poate fi admirată o superbă colecție de artă populară românească. Și-a decorat școlile de la Veneția și din Franța cu obiecte de artă populară românească și a organizat expoziții folclorice. Randamentul lui Iorga era uluitor. A publicat 700 de titluri numai referitor la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ungur, ceea ce Iorga considera că însemna deznaționalizare forțată. Capii Bisericii Unite Române nu au fost consultați; studenții români de la Seminarul Teologic din Oradea erau exmatriculați dacă vorbeau românește, iar Blajul urma să se cheme "Balàzsfálva". Iorga spunea că, deși îi admiră pe unguri, n-ar fi surprins dacă va izbucni o revoluție 198. Măsurile afectau 73 225 de români, din care 20 000 au demonstrat în 1912, la Alba Iulia, împotriva lor199. Iorga a protestat împotriva recensămîntului din 1910 și a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
un rînd în limba turcă). Marele lui interes față de subiect, înțelegerea profundă a acelei Pax Ottomanica și intuirea motivelor care au dus la căderea imperiului fac din cartea aceasta una din cele mai mari opere ale lui Iorga. Turcii o admirau și era adesea vizitat de delegații turcești. Istoria românilor și Istoria românilor pentru poporul românesc (Vălenii de Munte, 1908) sînt versiuni populare ale istoriei României (reeditate destul de des) care erau adaptate ca manuale și strecurate pe furiș în Transilvania și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ultimă instanță la un destin jalnic. Un incident ne poate da de gîndit. Masarýk a fost singurul care a făcut în 1930 un gest în favoarea Ungariei, încercînd să-i înapoieze cîteva zone locuite doar de unguri. În ciuda faptului că îl admira pe Masarýk, Iorga a avertizat că un asemenea gest va deschide o cutie a Pandorei, întrucît era convins că revizionismul integral și nu autodeterminarea era scopul urmărit de unguri; Scopul ungurilor este să restaureze "Ungaria așa cum a fost și cum
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a participat la Conferința Mondială de Istoria Spaniolă din noiembrie 1929. A făcut o vizită în Catalonia, a stabilit numeroase contacte cu istoricii spanioli și a fost primit de regele Alfonso al XIII-lea. Lui Iorga îi plăcea Spania și admira poporul acesteia. Vorbea despre "demnitatea aristocratică a tuturor" spaniolilor și considera țara aceasta ca fiind "cea mai cinstită și mai manierată țară din lume". Era profund afectat de "veselia" poporului spaniol. A vizitat Portugalia în mai multe rînduri în 1928
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai multe recenzii critice ale cărților lui Iorga și ale metodei sale istorice scrise de Eliade în publicațiile universitare și în ziarele bucureștene. Înainte de aceasta, Eliade fusese un mare admirator al lui Iorga, al activității și personalității sale. Nu-l admira atît pentru realizările științifice ale lui Iorga cît pentru dinamismul, energia, randamentul și "forța lui cosmică". Critica lui Eliade avea drept obiect activitățile savante, politice și literare ale lui Iorga. Atitudinea sa critică a devenit mai dură în articolele ulterioare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și organic, ceva ce a căpătat ulterior numele de instinct național spontan. Și-au păstrat limba maternă (cea mai pregnantă expresie a oricărei culturi naționale). Mulți italieni și alți călători din Evul Mediu (așa cum a dovedit Iorga cu documente) au admirat tenacitatea cu care se agățau românii de limba lor. Altfel ar fi greu de explicat faptul că mulți țărani români analfabeți își botezau fiii cu nume de împărați romani și fiicele cu numele unor nobile doamne romane. Istoricii unguri au
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lui Hitler. Prin 1937, Iorga a luat o atitudine decisă împotriva partidelor politice și ca atare și împotriva democrației din România, din cauza realizărilor acesteia. Iorga nu considera instituțiile democrate din România ca fiind produsul unui proces organic. El continua să admire instituțiile democrate din Occident (produse ale unui proces "organic"), care erau mai compatibile cu valorile decît nazismul sau fascismul italian. Datorită temperamentului său, Iorga era întotdeauna autoritar, dar nu renunța niciodată la individualismul său. Nu voia nici să-i oblige
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
rege ce s-ar întîmpla dacă Legiunea ar avea de cinci ori mai multe locuri în Cameră la alegerile următoare? Acesta a replicat că nu intenționează să devină o ștampilă de cauciuc. Asemeni tuturor celor din Lumea a Treia, Iorga admira însă eforturile în direcția industrializării ale sovieticilor. "Nu-mi voi ascunde admirația față de URSS (în perioada anilor '30), considerînd experiența lor drept cea mai vastă experiență din istoria lumii și a omenirii"31. Adevărata afecțiune a lui Iorga poate fi
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a pronunțat o sentință conform considerentelor lui. Am avut și eu un rol în aceasta". El menționa că fusese determinat să intenteze acțiune de consultarea documentelor "perfect autentice" găsite în posesia Legiunii. Continua, declarînd că avea grijă ca legionarul Codreanu ("admirat de atît de mulți") să primească un tratament "care nu este pe măsura greșelilor sale scăldate în sînge, ci a clasei lui sociale". Acestea fiind zise, Iorga "se va alătura comunității creștin-ortodoxe, așteptînd cu nerăbdare cea de A Doua Venire
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
zgomot-culoare. (Odată am regizat o piesă polițistă ce debuta cu o lungă tăcere, după care urma un țipăt. Țipătul acela a devenit celebru.) Și totuși, sau poate tocmai din această pricină, nu mă omor după muzică. Zgomot, da, muzică, nu. Admir drama muzicală, complexă și esențialmente tăcută a baletului, dar opera îmi repugnă. Clement îmi spunea că asta e o manifestare de invidie. Trebuie să recunosc că-l invidiez pe Wagner. Teatrul e un lăcaș de obsesii. Nu e un dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trezesc în toiul nopții și-i mulțumesc lui Dumnezeu că femeia asta a ieșit din viața mea. Desigur, după ce am părăsit-o, nu s-a mai întors la Peregrine. I-am fost extrem de recunoscător lui Perry, și realmente l-am admirat pentru felul în care s-a comportat. Unii cinici afirmau că s-a bucurat să scape de Rosina. Dar eu știu mai bine, Perry a suferit. Sunt convins că el și Rosina trăiseră într-o perpetuă stare de război, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de jos în magazie de lemne. Lemnele aduse de mare sunt atât de frumoase, lustruite de valuri și decolorate până la un cenușiu pal, încât nu-ți vine să le pui pe foc. Am aranjat câteva bucăți deoparte și le-am admirat structura. Poate că o să fac o colecție de lemne „sculptate“. Acum e după ora ceaiului și stau la fereastra salonului, privind ploaia care ciuruie cu stăruință marea. Decorul cenușiu e de o simplitate austeră. În afară de dunga cenușie ca de oțel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la lume, așa cum te împăunai c-ai să faci. Te voiam singur și despuiat. Poate că atunci ai fi fost într-adevăr demn de mine. Ei bine, a fost o nebunie să-mi închipui că voi ajunge vreodată să te admir pentru altceva decât pentru vrăjitoriile tale ieftine. Realitatea este însă că mi-ai făcut acea promisiune într-un moment de adevăr, într-o clipă când ai cunoscut absolutul iubirii, pe care numai puțini bărbați au privilegiul să-l cunoască. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei: „Vai, iar a venit dragul de Charles, nu se poate ține departe de mine!“ - în timp ce, desigur, în inima ei, simțea cu totul altceva. S-ar putea ca soțul să fie chiar măgulit că o personalitate din „lumea teatrului“ o admiră pe soția lui. Oricum, toate acestea erau speculații insipide sau, în orice caz, premature. Ce-mi rămânea acum de făcut era să mă concentrez asupra posibilității unei iubiri care să ia forma unui adânc, pur și afectuos respect reciproc, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
soarele, sau poate că era de vină doar mahmureala mea. Galeria era pustie. Și atunci am observat ceva ciudat, un soi de coincidență plină de ecouri. Priveam, cu ochi cețoși, tabloul lui Tizian reprezentându-i pe Perseu și Andromeda și admiram grațiosul trup gol al fetei, a cărei postură aproape dansată, în timp ce se luptă cu lanțurile, o face să pară la fel de aeriană ca și salvatorul ei, când am observat deodată, deși văzusem tabloul de multe ori înainte, hidoasa gură deschisă, zimțată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mișcări ușoare. Ce zăpușeală! James, nu te superi că trebuie să te duci la hotel, se numește hotelul Raven, și are o priveliște minunată asupra golfului care ți-a plăcut. Și poți merge cu mașina pe drumul de coastă, ca să admiri pescărușii și altele. Adevărul este că nu-ți pot oferi adăpost, pentru că n-am nici un pat liber. Toate locurile sunt ocupate. De fapt, Titus doarme pe jos. — Înțeleg situația. „N-o înțelegi, țap bătrân, și slavă Domnului că n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sfărâmat iremediabil menajul, ți-ai continuat crailâcurile prin alte locuri. Și ce-i mai mult, te-ai așteptat ca eu să înghit toate astea și să continuu să-ți cânt în strună. Pentru ce? Pentru că erai convins că toată lumea te admiră, indiferent de porcăriile pe care le faci, numai pentru că tu ești admirabilul, formidabilul Charles Arrowby? — Dar, Peregrine, tu însuți mi-ai spus, și nu numai o dată, că te-ai bucurat să scapi de târfa aia... — O.K., ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
câțiva nori, nori planturoși, lenevoși, moarați cu luciri de aur și sidef, hoinărind languros peste mare, și irizând lumină. Îi priveam și mă miram singur că mă lăsasem atât de copleșit de obsesie, încât nu mai eram în stare să admir minunățiile din jur. Dar faptul că știam cât sunt de orb, nu mă ajuta să văd. Uneori mai scrutam marea, încercând să zăresc foci, dar nu se ivea nici una. Nu aveam inimă să înot și mă întrebam dacă voi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Domnul și doamna Arbelow se găsesc în holul mare, domnule. Sfinte Dumnezeule! Am intrat pe ușa pe care mi-a indicat-o. Holul mare, cu o imensă priveliște asupra golfului, era populat doar de două persoane care ședeau la fereastră admirând peisajul. Când am intrat, se întoarseră spre mine. — Charles! — Ia te uită, personajul favorit al glumelor noastre. Charles, bătrâne, speram că ai să vii, nu-i așa, Rose? Două chipuri stăteau întoarse spre mine, radiind de amuzată malițiozitate. — Hello! am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă gândisem (și nici de atunci încolo) la natura prieteniei dintre ei și James, care dăinuia, îmi închipui, dintr-un trecut îndepărtat. James și Toby fuseseră nu numai camarazi de arme, ci și colegi de școală. Poate că Toby îl admirase în timpul școlii; asemenea legături pot dura o viață. Au mai participat patru domni bine îmbrăcați, în costume negre; presupun că erau militari. Păreau să nu aibă habar cine sunt ei și, pe de altă parte, îi erau total necunoscuți lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frică, dar știu bine că nu jelesc moartea lui Perry, ci alte morți, poate că pe a mea însămi. Bietul Perry! A fost un om de curaj. N-aș putea pretinde că am ținut într-adevăr la el, dar îl admir pentru încercarea de a mă omorî pe mine și, dacă n-ar fi fost valul acela friabil, poate c-ar fi reușit chiar. Viziunea aceea ciudată a isprăvilor lui James, care mi s-a părut atât de importantă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pronume sunt chiar incompatibile cu această poziție. Pronumele care stau în locul substantivului au în mod frecvent întrebuințare anaforică. Cu această întrebuințare, anaforică, pronumele stă nu numai în locul sau pentru substantiv, ci înlocuiește (sau reprezintă), reluând, sintagme, propoziții, fraze: „...s-o admiri și s-o desmierzi,/ Ca pe-o marmură de Paras sau o pânză de Carregio,/ Când ea-i rece și cochetă?/ Ești ridicul, înțelege-o...” (M. Eminescu, I, p. 157); pronumele o înlocuiește aici propoziția Ești ridicul. Realizarea diferită a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
protesta de la o vreme..., prin adverbul de negație nu: Am sfârșit prin a nu mai crede nimic din cele spuse de el. sau prin pronume, reflexive sau personale (forme scurte, neaccentuate): „...Nu caut o casă cu chirie pentru a o admira din curte...” (I.L. Caragiale) „Nu pierde nici o ocazie pentru a-și manifesta nemulțumirea...” (I.L. Caragiale) Când sunt inserate mai multe elemente, adverbul de negație se situează pe primul loc, adverbele-regim, pe ultimul: „Am început a nu-l mai crede deloc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]