9,452 matches
-
companie în Sighetu Marmației, iar între 1906-1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad cu grad de maior. Avansat la gradul de locotenent-colonel, Dionisie Florianu a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică. Pe 1 noiembrie 1914 a fost pensionat cu grad de colonel, fiind decorat cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 3-a. Scurt timp după aceea este reactivat
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
mondial pe frontul de vest și a marcat înfrângerea Imperiului German. Cele mai bine antrenate și moderne armate au fost trimise în nord și au fost pierdute în uriașa încercuire germană. Francezii și-au pierdut cea mai mare parte a armamentului greu și cea mai mare parte a unităților blindate. Între mai și iunie, forțele franceze s-au retras neîntrerupt, iar germanii amenințau să ocupe Prisul. Guvernul francez a fost obligat să se evacueze la Bordeaux pe 10 iunie pentru ca membrii
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
dorește să controleze un Comintern britanic). Cartierul general al SOE a fost pe Strada Baker nr. 64 (de aici și porecla „Baker Street Irregulars”). Un alt sediu important din Londra a fost „Casa Aston”, unde se desfășurau cercetările în domeniul armamentului și tacticilor. SOE a creat o secție sub acoperire, ISRB (Inter Services Research Bureau), care s-a ocupat de crearea de echipamente utilizate în războiul secret. Numită și „Station IX”, își avea sediul într-un fost hotel. Aici, ISRB producea
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
1991 a început cercetarea lui Tudor Postelnicu și a fostului ministru de Interne Gheorghe Homoștean în cadrul dosarului „Autobuzul”. Cei trei atacatori din dosarul "Autobuzul" au spart în 23 august 1981 sediul unui post de Miliție din Timiș, de unde au sustras armament și muniție, iar a doua zi, înarmați fiind, i-au luat ostateci pe călătorii dintr-un autobuz care efectua o cursă locală. Ei cereau în schimbul eliberării pasagerilor bani și pașapoarte, pentru a putea părăsi România. Trupele de Securitate, din ordinul
Tudor Postelnicu () [Corola-website/Science/311307_a_312636]
-
și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participație improprie la omor calificat și omor deosebit de grav în timpul mineriadei din iunie 1990. Cei trei au fost acuzați că au dat dispoziție către subordonați, în data de 13 iunie 1990, să utilizeze armamentul din dotare cu muniție de război și să tragă asupra manifestanților, acțiune în urma căreia a rezultat decesul prin împușcare a două persoane și punerea în pericol a vietii altora. Gheorghe Andriță este căsătorit.
Gheorghe Andriță () [Corola-website/Science/311351_a_312680]
-
Dunăre. Era alcătuită din 15 centre de rezistență (numerotate de la vest la est) aflate la 1-3 km unul de altul și construite sub forma unor redute de pământ prevăzute cu șanțuri, rețele de sârmă ghimpată și adăposturi subterane pentru trupe. Armamentul centrelor era constituit din mitraliere și tunuri cu tragere foarte scurtă (2.000-2.500 m), de calibrul 53 mm (în număr de 41) și 37 mm (14) și tunuri destinate susținerii luptei infanteriei. La 100-300 m înapoia liniei centrelor erau
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
valora 600 de milioane de lire sterline) iar echipa feminină de fotbal ("Arsenal Ladies") este cea mai titrată echipă de fotbal feminin din Anglia. Arsenal a fost fondat în anul 1886 sub numele de "Dial Square" de către muncitorii fabricii de armament „Royal Arsenal” din Woolwich, însă, după puțin timp, și-a schimbat numele în "Royal Arsenal". Și-a schimbat numele din nou în "Woolwich Arsenal" după ce a devenit un club profesionist, în anul 1881. S-a înscris în Football League în
Arsenal FC () [Corola-website/Science/311362_a_312691]
-
comandamente auxiliare situate în provincie, în care peste 30.000 de deținuți înregistrați la Dachau trudeau exclusiv în industria armelor și munițiilor. Odată cu intensificarea atacurilor întreprinse de aviația militară anglo-americană asupra Germaniei, autoritățile naziste au mutat în subteran fabricile de armament și muniție și avioane, împreună cu instalațiile pentru cazarea celor constrânși la munca forțată. Lagărele externe care depindeau de Dachau au fost construite în apropierea orașelor Kaufering și Mühldorf. Prizonierii care munceau în galeriile și sălile subterane erau ținuți în condiții
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
Informații și Propagandă și Finanțe. AK era o armată clandestină luptând în propria țară ocupată de inamic, fiind separată de peste o mie de kilometri de cel mai apropiat aliat. Cel mai mare provocare a parizanilor polonezi a fost obținerea de armament și echimament militar. AK a reușit să depășească numeroase probleme, înarmând sute de mii de luptători. Trebuie adăugat că doar trupele de infanterie au putut fi înarmate cât de cât mulțumitor. Folosirea artileriei, a tancurilor sau a aviației a ieșit
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
au avut un obiectiv pur tactic și nu există dovezi conform cărora s-ar fi ajuns la o colaborare ideologică ca în cazul Regimului de al Vichy din Franța. Principalul motiv al acceptării ofertei naziste a fost lipsa acută de armament și muniții resimțită de anumite unități insurgente poloneze. Nu sunt cunoscute acțiuni comune polono-germane, iar naziștii nu au reușit să-i convingă pe polonezi să-și direcționeze acțiunile ofensive exclusiv împotriva partizanilor sovietici. Chiar și în aceste condiții, colaborarea limitată
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
General, unde activează ca șef al Secției aviație și apărare antiaeriană (1997), locțiitor al comandantului Aviației Militare (1997-1998), șef al Secției aviație și apărare antiaeriană din cadrul Direcției Doctrină și Instrucție (1998-1999), apoi locțiitor al șefului Direcției Planificare Strategică și Control Armamente (1999). Mihail Orzeață revine apoi în cadrul Statului Major al Forțelor Aeriene pe următoarele funcții: comandant al Punctului de comandă principal (1999-2000), locțiitor al comandantului Comandamentului operațional aerian principal (2000-2001), locțiitor al șefului Statului Major al Forțelor Aeriene (2001-2002 și 2005-2006
Mihail Orzeață () [Corola-website/Science/311488_a_312817]
-
mai înainte de răsăritul soarelui, trei regimente ale brigăzii au înaintat spre liniile inamice. După cum avea să noteze generalul locotenent Bernard Freyberg, acest atac ar fi fost mai potrivit pentru infanterie, atacul blindatelor împotriva pozițiilot bine fortificate inamice, bine dotate cu armament antitanc, părând să fie precum șarja brigăzii de cavalerie ușoare de la Balaclava, din timpul Războiului Crimeii. John Cecil Currie a încercat să obțină de la comandanții aliați anularea unui asemenea atac al blindatelor, argumentând că tancurile erau obligate să atace pe
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
va răspunde chemării președintelui Franjo Tuđman și se înscrie în Gardă Națională Croată (ZNG-zbor narodne garde) care va forma apoi Armata Națională Croată. Čavoglave fiind chiar pe linia frontului, îl prinde în focul bătăliei și având în vedere lipsa de armament al proaspetei armate croate, va utiliza o pușcă americană veche Thompson de la care i se trage și porecla. Tot atunci va compune și cântecul care îl va face celebru tocmai pentru a ridica moralul luptătorilor "Batalionul Čavoglave".
Marko Perković () [Corola-website/Science/312447_a_313776]
-
Armata a 5-a iugoslavă a avut responsabilitatea apărării graniței de sud-est a țării, de la Kriva Palanka până la frontiera elenă. În momentul în care germanii au declanșat atacul, armata iugoslavă nu era complet mobilizată. În plus, iugoslavii nu aveau suficient armament modern. După intrarea forțelor germane în Bulgaria, majoritatea trupelor elene au fost evacuate din Tracia apuseană. În acel moment, efectivele elene care apărau frontiera cu Bulgaria erau de aproximativ 70.000 de oameni. Restul trupelor elene - 14 divizii - luptau în
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
fond de bază - 22 661 unități. Exemple de valori sunt: colecția variată de arhilogie, numistică (dinarul roman cu chipul împăratului Marcus Aurelius, monedă bizantină), medalii și monede dedicate lui Mihai Eminescu); documente vechi (scrisori și circulare emise de Visarion Puiu), armament (spada unui ostaș din armata lui Ștefan cel Mare); etnografie (costume naționale) . Printre exponate se evidențiază o bisericuță, cu înălțime de circa un metru, confecționată integral din miez de pâine, păstrată anterior la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bălți . Muzeul de
Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți () [Corola-website/Science/312935_a_314264]
-
a trădat pe Rákóczi, informând Curtea din Viena despre scrisori. Curtea imperială, vrând să afle mai multe, a lăsat scrisorile să ajungă la destinație. La Paris, scrisoarea cu răspunsul ministrului de externe francez, în care Franța oferea sprijin financiar și armament maghiarilor, a fost înmânată spionului vienez. A urmat o nouă scrisoare, despre care iarăși se știa la Curtea de la Viena. La 1 februarie 1701, Longueval s-a lăsat prins la Linz. La 18 aprilie, Rákóczi a primit o scrisoare de la
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
elaborarea și confecționarea decorurilor și costumelor (32 decoruri interioare, 37 locuri de filmare amenajate, 11.000 costume pentru figurație, militari austrieci, turci, valahi, moldoveni, transilvăneni, țărani; 15 costume ale personajului principal, prototipuri de armuri pentru oameni și cai, tunuri și armament individual de epocă etc.). Selecția pentru rolul voievodului român avea sa fie lungă și dificilă, Sergiu Nicolaescu având peste 128 de variante pentru rolul principal. Din cauza selecției anevoioase, regizorul a început să filmeze scenele exterioare cu el însuși în rolul
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
același sașiu. Această tehnică a fost utilizată de ambele tabere pentru a obtine capacități antitanc la un cost scăzut. Cu această metodă tancurile învechite erau reînarmate pentru a fi utilizate că vânători de tancuri. Tancul ușor Panzer I avea drept armament mitraliere și un blindaj subțire, totuși a fost folosit în timpul invaziei Poloniei în 1939. În lupta cu Franța, 202 Panzer I au fost transformate în Panzerjäger I, cu un tun antitanc de 47 mm. La fel ca în timpul Operațiunii Barbarossa
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
că Ț-70 la fabricarea tunului autopropulsat ȘU-76, care folosea același tren de direcție. Deși a fost construit că un vânător de tancuri, ȘU-76 a fost folosit ulterior că tun de asalt în sprijinul infanteriei, din cauza blindajului ușor și din cauza armamentului depășit. În România a fost dezvoltat un concept de vânător de tancuri, Mareșal, prea târziu însă pentru a putea fi folosit în lupta. Singurii vânători de tancuri folosiți de Armată Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
ocupării Libiei și fusese editorul ziarului socialist "Avanti!". În discursurile sale publice, el chema la revoluție, fără să amintească în vreun fel de lupta de clasă. Naționalismul lui Mussolini i-a permis să strângă fonduri de la compania de producție de armament Ansaldo dar și de la alte companii, ceea ce i-a permis crearea propriului său ziar, "Il Popolo d'Italia", prin intermediul căruia a încercat să convingă socialiștii și alți politicieni de stânga să sprijine intrarea Italiei în război. Ziarul a fost finanțat
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
ale Diviziei a 101-a. Au urmat parașutiștii Diviziei a 82-a, lansați între 1:51 și 2:42. În timpul fiecărei operații au fost folosite aproximativ 400 de avioane de transport. Mai înainte de parașutări, au fost organizate două transporturi de armament antitanc și de trupe de sprijin pentru fiecare divizie, aduse cu ajutorul planoarelor. În dimineața Zilei Z s-au mai executat două transporturi cu planoarele a două batalioane de artilerie cu 24 de mortiere destinate Diviziei a 82-a. Aceleiași divizii
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
tot nordul Normandiei. În ciuda tuturor greutăților, Divizia a 21-a Panzer a organizat un contraatac pe 6 iunie, între plajele Sword și Juno, care aproape că a atins malurile Atlanticului. Rezistența îndârjită a soldaților aliați, care foloseau cel mai modern armament antitanc, ca și teama tanchiștilor germani de a nu fi separați de camarazii lor, i-a făcut să se retragă mai înainte de terminarea zilei. Se pare că un alt factor în luarea deciziei de retragere a fost priveliștea valurilor de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
germană cu Japonia și i-a încurajat pe niponi să acțineze împotriva intereselor britanice. Atât Germania cât și Japonia aveau în vedere un parteneriat care să se bazeze pe schimburi efectuare peste subcontinentul indian, care ar fi permis transferul de armament și materii prime și materiale. Revolta antibritanică eșuată din India și deteriorarea pozițiilor Axei a făcut ca toate schimburile germano-nipone să fie făcute prin transporturi navale prin mările deschise. Deși se pare că germanii s-au așteptat ca Japonia să
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
Odată cu tancurile aveau să ajungă în zonele cucerite și divizii de infanterie, care trebuiau să preia sarcinile defensive ale parașutiștilor, care trebuiau eliberați pentru alte sarcini. Patru zile reprezentau o perioadă de timp foarte mare pentru ca parașutiștii, dotați numai cu armament ușor, nesprijiniți de infanterie, artilerie antitanc și blindate, să reziste pe poziții. Chiar și în aceste condiții, Înaltul Comandament Aliat a considerat că apărarea germană este foarte slabă, în condițiile în care Armata a 15-a germană părea că se
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
1967, probabil au fost folosite și ulterior acestui an. În 1971, unul dintre ultimele hidroavioane capabile de zbor a fost returnat muzeului Dornier din apropierea lacului Constanța, Germania, pentru expunere permanentă. Patru hidoavioane de acest tip au supraviețuit: Caracteristici generale Performanțe Armament
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]