10,188 matches
-
o sticlă-două de tărie, că băutorii ăștia de bere așa ceva nu au... Pregătirea "garderobei" mi-a luat mai mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam "descoperit", fiind fericitul proprietar doar a două costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de pantofi, un pardesiu și un palton. Beneficiasem, ca june diplomat trimis la post, de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic, semăna leit cu actorul meu preferat, Jean Gabin și nu cu un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsă, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar dori să vadă în provincie, mi-a răspuns: "Cetățile dacice și bisericile din lemn din Maramureș". Era un răspuns de om avizat, care nu mergea la voia întâmplării! Ne-am deplasat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dintre cuscri și foaia dotală. După oficiere, petrecerea propriu zisă ținea 2-3 zile, cu jucatul zestrei și plecarea miresei la noua reședință. Portul local era confecționat în gospodărie de către femei și compus din: femeia purta opinci,ciorapi împletiți în casă, cămașă, ie, fotă lungă până la glezne, ilic sau vestă, (sfeter) flanelă împletită din lână, pe cap batic, bariș, șal (bertă), suman din șiac (postav din lână, țesut în casă și dat la piuă); bărbatul purta opinci, ițari din cânepă, de in
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ritmul muzicii în executarea a șase șapte dansuri populare ca: Țânțărașul, Coasa, Bătuta, Cărășălul și altele. Costumul să fie la fel (pentru urat se formau o pereche, cel mult două perechi de căiuți): căciulă de miel împodobită și cu tricolor, cămașa albastră, fusta albă cu coadă din fir de cal, iar capul calului împodobit. Prin anul 1970, după vreo doi, trei ani de muncă a instructorului Ștefan Șancariuc, învățător la școala Victoria a reușit un ansamblu de 20 dansatori, ce executau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
dintre cuscri și foaia dotală. După oficiere, petrecerea propriu zisă ținea 2-3 zile, cu jucatul zestrei și plecarea miresei la noua reședință. Portul local era confecționat în gospodărie de către femei și compus din: femeia purta opinci,ciorapi împletiți în casă, cămașă, ie, fotă lungă până la glezne, ilic sau vestă, (sfeter) flanelă împletită din lână, pe cap batic, bariș, șal (bertă), suman din șiac (postav din lână, țesut în casă și dat la piuă); bărbatul purta opinci, ițari din cânepă, de in
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ritmul muzicii în executarea a șase șapte dansuri populare ca: Țânțărașul, Coasa, Bătuta, Cărășălul și altele. Costumul să fie la fel (pentru urat se formau o pereche, cel mult două perechi de căiuți): căciulă de miel împodobită și cu tricolor, cămașa albastră, fusta albă cu coadă din fir de cal, iar capul calului împodobit. Prin anul 1970, după vreo doi, trei ani de muncă a instructorului Ștefan Șancariuc, învățător la școala Victoria a reușit un ansamblu de 20 dansatori, ce executau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
neașteptată, încât ropotele de aplauze le-am considerat a ne fi adresate și nouă. Eram mândru, emoționat, că îi simțisem, pe umeri, mâna; i-am văzut bine costumul, îl țin minte bine și acum, un gri argintiu, asortat cu o cămașă albă, foșnind a mătase. În sfârșit, a început ceea ce nu am mai văzut niciodată, pentru că niciodată nu am mai întâlnit un orator, vrăjitor de cuvinte, spontan, cu rare pauze, când mucalit, când liric, așa cum a fost atunci, în Sala Liceului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
parcă răsărise un copac în clasă. Bineînțeles, cu toții (eram numai băieți de 16 ani) ne-am îndrăgostit de domnișoara G. A urmat o epidemie de poezii, ne lăudam cu lamele de ras Gilette pe care, chipurile, le foloseam, ne schimbam cămășile zilnic. Domnișoara G. era într-adevăr fermecătoare, o nemțoaică bine crescută, prietenoasă, cu o arhitectură trupească desăvârșită. O mare dragoste pentru limba germană se ivi ca o epidemie, Într-o după-amiază, cu toții am învățat perfect "Vater Unser der Du bist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eu sunt mama. "Mama ta", a insistat. Nu am putut răspunde. Nu era mama mea, nu eram Victor, nu eram nimic, mai puțin decât nimic... Dar bătrâna doamnă m-a sărutat pe tâmplă și m-a rugat să-mi deschei cămașa; mi-a ascultat inima... Îi simțeam urechea aspră. Bătrâna credea că-l regăsise pe Victor, care fusese de-o vârstă cu mine și avea un trecut oarecum asemănător cu al meu. Dispăruse pe front, nu mai știa nimic de dânsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
schelet), la catargul artimon ; în centru, un personaj cu barbă neîngrijită, îmbrăcat cu pantaloni largi, de pânză, băgați în cizmele cu carâmbi înalți, răsfrânți, sau strânși deasupra ciorapilor lungi și pantofilor cu catarame ; centură lată, din piele, încinsă peste o cămașă cu jabou sau peste o bluză de corp, ambele largi, cu mâneci lejere ; redingotă lungă, croită cu găitane bogate și colorate, sau doar o vestă pestriță ; sabie puțin încovoiată, prevăzută cu gardă mare și apărătoare la pumn, atârnată de o
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
iar când se întorc de pe mare au buzunarele doldora de lire, nu de bănuți. Ei bine, cea mai mare parte din bani se duce pe rom și pe chefuri, iar când pleacă din nou pe mare, nu mai au decât cămașa de pe ei. În jurul hanului, pe corabie, pe insulă acțiunea e redată în imagini cinemascopice, puternic colorate și acompaniate sonor. Scena intrării orbului Pew și a celorlalți în han, de pildă, e proiectată ca o secvență de film cu puternic impact
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
între costumația aristocratică a secolului al XVIII-lea (tricorn, redingotă cu nasturi mari, pantaloni trei sferturi, cizme înalte sau pantofi cu catarame) și cea a rebelilor marini fără cauză (centură lată, pantaloni largi, cap acoperit de eșarfă, sabie scurtă, pistol, cămașă descheiată la piept, barbă, ochi acoperit, o mână sau un picior cu proteză). Îl recunoaștem oriunde, în producțiile occidentale de gen, în cărți, filme, benzi desenate, animații, reclame, costumații de carnaval. Mixtura vestimentară divers colo rată a piraților e atât
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
tocmai încântat, deși (sau poate tocmai pentru că...) mi-a dat dreptate. În mai puțin de jumătate de ceas s-au adunat în Piața Palatului câteva sute de legionari, numărul lor crescând mereu. Profesorul Ion Dobre , comandant legionar, venise chiar în cămașă verde și, suit pe piedestalul grilajului, dădea tonul cântecelor legionare. După ce Regele Mihai a ieșit în balcon și a salutat mulțimea, fiind răsplătit cu nesfârșite ovații, ne-am încolonat și am pornit spre statuia lui Mihai Viteazul. Aici, alte cântece
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
veniți din toate unghiurile țării îmbucătățite de politica dementă a lui Carol și de miopia celorlalți, cu răsunet adânc în rândurile sutelor de mii de privitori înghesuiți pe toate străzile pe unde treceau coloanele legionare. În minunate costume naționale, în cămăși verzi decolorate, ascunse prin cine știe ce unghere, călcând falnic în cadența marșurilor legionare cântate pentru întâia oară de muzicile militare, ceasuri după ceasuri s-au perindat în rânduri strânse unitățile legionare prin fața tribunei de la statuia lui Mihai Viteazul. Ministrul Germaniei, nătărăul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Călinescu, se întreba mirat în gura mare: „Dar unde au fost toți oamenii aceștia în timpul lui Carol?”, crezând probabil că legionarii fuseseră numai cei câteva mii uciși din ordinul fostului [218] rege. Generalul Antonescu îmbrăcase (ca și Ică de altfel!) cămașa verde, prinzând pe ea crucea ordinului „Mihai Viteazul”. În discursul ținut în Piața 6 Septembrie, vorbind zecilor de mii de legionari, amintea de „Căpitanul vostru de ieri...”, în nădejdea că va fi proclamat... Căpitanul nostru de azi. Firește că ne-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nu le cunosc, aceiași arhitecți, împreună cu alții, au socotit ulterior că localul se poate repara, dar cred că nu putem fi vinovați noi, profani în materie de zidărie, dacă arhitecții își schimbă părerile odată cu pălăriile (și, unii dintre ei, odată cu cămășile: arhitectul Iotzu a purtat multă vreme cămașa verde, dar după aceea a rămas devotat lui Antonescu). În preajma zilei de 15 Noiembrie, generalul Antonescu, în fruntea unei delegații de miniștri și de alți demnitari legionari (dar și câțiva „consilieri” personali: Octav
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
au socotit ulterior că localul se poate repara, dar cred că nu putem fi vinovați noi, profani în materie de zidărie, dacă arhitecții își schimbă părerile odată cu pălăriile (și, unii dintre ei, odată cu cămășile: arhitectul Iotzu a purtat multă vreme cămașa verde, dar după aceea a rămas devotat lui Antonescu). În preajma zilei de 15 Noiembrie, generalul Antonescu, în fruntea unei delegații de miniștri și de alți demnitari legionari (dar și câțiva „consilieri” personali: Octav Onicescu și arhitectul Iotzu, mai sus amintit
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
bună în cercurile politice și ar fi fost, probabil, un bun Ministru de Externe. Din nenorocire se pripășise la Berlin și un vechi agent al Siguranței (fost chiar agent pentru supravegherea lui Nae Ionescu), Terianu, care își îngăduia să poarte cămașa verde, fără ca nimeni să-l cunoască și deci să-l poată împiedica. Și câți dintre cei ce ne-au compromis nu vor fi făcut parte din aceeași categorie! La întoarcerea în țară, criza politică era de fapt dezlănțuită. Ministrul de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Din categoria celor grăbiți să se înscrie într-un cuib, pentru a-și apăra situația personală, citez pe Al. Neagu, fratele prietenului meu George Neagu, deși fusese întotdeauna un categoric dușman al Legiunii. Nu s-a sfiit însă să îmbrace cămașa verde și să se bată cu pumnul în piept, strigând „Trăiască Legiunea și Căpitanul!”, din pricina slăbiciunii unui prieten al lui, grăbit să-l primească în cuib. Bine înțeles că aceasta nu l-a împiedicat să-și păstreze vechile convingeri (?) liberale
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai limitat. Atât este de adevărat acest lucru, încât noul Ministru al Spaniei la București, vorbea în discursul ținut la Palat cu prilejul remiterii scrisorilor de acreditare, despre Moța și Marin, preamărind sacrificiul lor, neștiind omul că peste noapte, lepădând cămașa verde, Antonescu își reluase părul roșu! Venirea lui Killinger, în care se puseseră atâtea speranțe, deoarece era un vechi luptător național-socialist, iar nu diplomat de carieră, n-a modificat întru nimic situația. Dimpotrivă, s-a dovedit o brută încrezută și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
chiar o reformă a „gradelor” legionare, căci nu putea pricepe ca el, conducătorul Statului, să nu aibă niciun grad, iar niște „pârliți” de muncitori și țărani să fie comandanți legionari. Și foarte curând a interzis - într-un stat legionar! - purtarea cămășii verzi și a drapelelor cu insigna legionară, celebrul „gard”, semnul electoral al nostru la alegerile din 1933! De aceea, „greșelile” legionare înseși au o singură cauză și se rezumă, în fond, la una singură, serioasă: aceea de a nu fi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cu chirie pe Sfântul Atanasie când, într-o noapte, mama nea trezit ca să ne scoată din casă. Dormeam cum dorm copiii, adânc, așa că n-am simțit cutremurul. Am văzut doar chipurile mamei și Soltanei, fata din casă, mai albe decât cămășile lor de noapte. Amândouă ajunseseră în pragul ușii, silindu-se să ne scoată în brațe. Abia atunci m-a cuprins spaima. Cutremurul trecuse, dar groaza de pe chipuri mia trezit alta, asemenea celei stârnite de scorpia din basme. Colț cu Palatul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a ridicat în cârcă, așa că am fost unul dintre privilegiații care au văzut parada mai bine decât toți. Între universitate și bibliotecă, bulevardul se transformase într-un râu verde de mărșăluitori care treceau în capul gol, purtând diagonale negre peste cămăși, cu pistoale la șold. Cântau toți cântece legionare. Pe partea noastră au coborât deodată, cântând și ei, nemții, care purtau în frunte un steag desfășurat, cu zvastică. În cadență suna un clopoțel. Mi-a plăcut însă mai mult partea stângă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
intenții, dar modalitățile l-au făcut să sufere mult pe don Calabria, care nu ar fi intentat niciodată vreo cauză oricui ar fi fost, având încredere în sfatul evanghelic: «celui care vrea să te cheme la judecată ca să-ți ia cămașa, tu lasă-i și mantaua...». Don Calabria s-a supus dispozițiilor Romei. I-a scris episcopului de Padova: «Domnul mi-a dat, Domnul mi-a luat. Fie numele Domnului binecuvântat! Dar în jurnalul său personal, s-a răsuflat: Prin harul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]