9,571 matches
-
de cărămidă aparent rotunjită care, pe fațada vestică înconjoară nișa icoanei de hram. Cornișa este realizată din cărămidă aparentă dispusă în formă de dinți de fierăstrău, sub aceasta un rând de butoni și o friză de teracotă smălțuită încadrată de cărămizi așezate pe muchie. Soclul este proeminent fiind realizat din bolovani de munte în casete de cărămidă. Interiorul este reprezentativ pentru bisericile tradiționale, cu zidul ce desparte naosul de pronaos plin. Pictura murală din naos este realizată în tehnica fresco în
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
din cărămidă aparentă dispusă în formă de dinți de fierăstrău, sub aceasta un rând de butoni și o friză de teracotă smălțuită încadrată de cărămizi așezate pe muchie. Soclul este proeminent fiind realizat din bolovani de munte în casete de cărămidă. Interiorul este reprezentativ pentru bisericile tradiționale, cu zidul ce desparte naosul de pronaos plin. Pictura murală din naos este realizată în tehnica fresco în secolul al XVIII-lea iar cea din pronaos este de secol XIX. Din nefericire nu se
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
pentru o lungă perioadă de timp. Victimei i se cere să stea într-un picior sau ambele picioare. Cea mai des folosită metodă este poziția în care victima stă cu brațele ridicate în unghi de 90 grade, ținând în mână cărămizi. Victima este obligată să muncească din greu fără să i se dea mâncare sau apă. Bătaia simulată împotriva urechilor cu ajutorul palmelor poartă numele de “telefon”. Acestă metodă are ca efect ruperea membranei timpanului și pierderea auzului. Este foarte dificil de
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
la Copou pe locul unde se află făcut pavilionul la prilejul întronării și pe cât se găsăști astăzi încongiurată cu șanț această grădină"”. Printre îndatoririle administratorului erau incluse angajarea a doi grădinari (un "„grădinariu”" și un "„suptgrădinariu”"), construirea unui pavilion de cărămidă cu temelie de piatră, alte două pavilioane de lemn, chioșcuri cu "„lavițălele lor trebuitoare”", pietruirea drumurilor cu "„pietricele de apă curgătoari, și cu nâsâp roșu”", precum și udarea ocazională a șoselii din drumul Copoului "„încât să nu să poată râdica colbul
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
1847) sau de artificierul Karl Andres (2 mai 1848). La 15 aprilie 1848 arhitectul orașului M. Niciman a semnalat nevoia de a repara și consolida gardurile din interiorul parcului, înaintând un deviz de 5.432 lei care includea cheltuieli pentru cărămizi, var și nisip, precum și pentru lemnele necesare construirii a două porți, dintre care una în fața monumentului. Din lipsă de fonduri, lucrările nu s-au executat. În septembrie 1849 Departamentul Lucrărilor Publice constata că dezvoltarea parcului continuă să fie deficitară: zona
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
austriacul Adolf Kranzberger) și un bufet de lemn. Un an mai târziu afacerea a fost preluată de căminarul Vasile Gafencu, care a constatat că în jurul bufetului este multă "„necurățenie”" și a solicitat o aprobare pentru a construi un bufet de cărămidă. În 1852 domnitorul Grigore Ghica a împrejmuit parțial terenul cu un grilaj de fier. În același an s-au aprobat 526 lei și 16 parale pentru plantarea de flori (o sumă importantă la acea vreme), ridicându-se în parc un
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Comloșu Mare) este un poet, prozator, eseist și jurnalist german, originar din România. În perioada 1973-1979 a studiat, cu întreruperi, germanistica și romanistica la Universitatea din Timișoara, timp în care a lucrat și ca muncitor necalificat la o fabrică de cărămizi. a debutat în 1970 cu versuri în revista Neue Literatur. Cofondator al Grupului de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat) (1972-1975), a fost ținut în arest preventiv timp de 8 luni pentru "propagandă împotriva orânduirii socialiste" (1975-1976). După încheierea studiilor, a funcționat
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
elemente fizice. Pantomima lui Chaplin era mai subtilă și mai adecvată pentru farsele romantice sau domestice, decât pentru urmăririle specifice celor de la Keysotne. Glumele vizuale, erau totuși în stilul Keystone; vagabondul atacându-și dușmanii în mod agresiv cu șuturi și cărămizi. Amatorilor de film le-a plăcut acest nou personaj vesel, chiar dacă criticii l-au catalogat uneori drept vulgar. Chaplin a fost apoi lăsat să își redacteze și regizeze propriile filme. El a realizat 34 scurt-metraje în primul său an. Principalul
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
vizite în Wiesbaden. Acest palat adăpostește azi "Hessischer Landtag" (parlamentul landului Hessa). Între 1853 și 1862 Carl Boos a construit "Marktkirche" - biserica pieței, evanghelică; posedă 5 turnuri, cel mai înalt ajungând la 98 m. Este cea mai înaltă clădire din cărămidă a fostului ducat Nassau. Noua Primărie, la origină o clădire foarte decorată, a fost grav lovită în timpul celui de-al doilea război mondial. După război ea a fost reparată, dar în stil mai simplu. Nu departe de ea se află
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832-1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima (1821-1844). Este construită din piatră și cărămidă, cu trei altare: central - Nașterea Domnului, laterale (inchinate initial ): cel sudic - Sf. Alexandru Nevski, cel nordic - Sf. Nicolai Mirlikysky. Astăzi cele două altare laterale sunt închinate binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Adormirii Maicii Domnului, sărbătoare la care orașul Chișinău
Catedrala Mitropolitană din Chișinău () [Corola-website/Science/302592_a_303921]
-
13 martie 1998 credincioșii ortodocși s-au împotrivit executării sentinței, blocând accesul credincioșilor greco-catolici în biserică. În aceeași zi, după intervenția forțelor de ordine, executorul judecătoresc a pus Episcopia de Cluj-Gherla în posesia vechii ei catedrale. Construcția din piatră și cărămidă are o lungime de 44,25 metri, o lățime de 15,44 metri și 28 de metri înălțime. Fațada clădirii a fost realizată conform unui program artistic coerent, propriu stilului baroc. Arhitectul Blaumann a scos intrarea într-un rezalit foarte
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
a aparținut inițial unui lăcaș cu pridvorul închis. Biserica fostei mănăstiri Aroneanu prezintă interes din perspectivă artistică atât prin proporțiile sale armonioase, cât și prin originalul decor exterior, unice în istoria artei medievale românești. Ea este construită din piatră și cărămidă, în stil moldovenesc, fiind întâlnite și elemente aparținând altor stiluri. are un plan trilobat, cu o singură turlă deasupra naosului și cu absidele laterale și absida altarului de formă semicirculară. Nu sunt prezente contraforturi. Deasupra soclului de piatră se află
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
de pe fațada Bisericii Trei Ierarhi și a Mănăstirii Dragomirna. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul era inițial deschis, având arcade sprijinite pe doi pilaștri prismatici (la colțuri) și pe patru coloane cilindrice de cărămidă, cu capiteluri. Ulterior, spațiul liber dintre coloane și pilaștri a fost umplut cu zidărie. Pridvorul este boltit, având două calote sferice. Ușa de intrare în pronaos era inițial de factură gotică, terminată la partea superioară în arc frânt; ea a
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
blocuri de dimensiuni apreciabile și dispuse în 15 asize. Pe latura estică lipsesc multe astfel de elemente constructive, lăsându-se să se vadă „umplutura” din spatele său, ea fiind alcătuită cu precădere din pietre de râu, bucăți de gresii și șisturi, cărămizi și varii fragmente arhitectonice provenite din construcțiile medievale. O parte din blocurile paramentului au rezultat din tăierea unor fragmente arhitectonice recuperate din vechile construcții, fiind montate în zid cu părțile profilate spre interior. Bastionul Roșu a fost construit la comanda
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Curtina spre bastionul Aurit a fost realizată în 1580-1581, în ultimii ani ai domniei lui Cristofor Báthory. Este un zid masiv, flancat în interior de cazemate. Baza sa este din blocuri masive de piatră, la fel ca și brâul, iar cărămida este cea care dă nota dominantă a construcției. La rândul său a fost afectată de desele asedii și bombardamente, ca atare partea-i superioară, deasupra brâului, este refăcută rapid cu piatră brută adusă din cariera de calcar de la Betfia. Bastionului
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
stampă anterioară, nici la Giovanni-Marco Isolano ori Cesare Porta (1598-1599), nici la Hoefnagel. Toți indică prezență vechiului zid medieval în această zonă la sfârșitul secolului al XVI-lea. Aspectul său compozit - calcar de Betfia, piatră profilată din vechile construcții medievale, cărămidă, șisturi cristaline, gresii - a determinat ipoteza că ea ar fi fost construită de garnizoana austriacă rămasă în cetate până prin 1606. Teama de un atac fie din partea turcilor, fie din partea adversarilor transilvăneni, i-ar fi determinat să treacă ei la construcția
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Crăișorul și Roșu a fost construită odată cu cu lucrările la bastionul Roșu, între anii 1584 și 1598. La baza curtinei se pot vedea blocurile de piatră, iar deasupra lor până la brâu se ridică un perete din 89 de rânduri de cărămizi. Brâul, vizibil în partea superioară a zidului, este mai jos decât cel al bastionului Roșu și mai înalt decât cel al Crăișorului, din cauza diferențelor de construcție din epoci diferite. Corpul A - Palatul princiar a fost construit între anii 1620 și
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
curtinei nordice a fost construit între 1775-1777, în era arhitecturală dominată de arhitectul militar Lodovico Marini. Este o cazemată extrem de solidă și încăpătoare, ea asigurând una dintre zonele cele mai expuse și mai des atacate ale cetății. Bolțile masive din cărămidă stau mărturie asupra acestui aspect. Dincolo de rolul său primordial, acest spațiu a avut și alte funcțiuni. Fiind foarte solidă, dar și rece și întunecoasă, cazemata a funcționat pe timp de pace și ca închisoare. Dacă ea „găzduia” în mod obișnuit
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
anul 1976. Clădirea a rămas neterminată la exterior, deoarece Nicolae Ceaușescu nu a agreat niciuna dintre variantele de frescă prezentate pentru a fi executate pe pereții rămași „în zidărie aparentă”, se pare că din cauză că nu apărea și el reprezentat. Ulterior, cărămida aparentă din zona rezervată frescelor a fost îmbrăcată cu un placaj din marmură de Rușchita. Modificarea din 1983 - În anii 1980, la cererea lui Nicolae Ceaușescu, clădirea a fost complet remodelată la exterior și parțial la interior (s-au păstrat
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
ei, cu o expresie care se înscria în modernismul anilor '60, dar a rămas neterminată la exterior - fresca cu istoria teatrului, care trebuia să acopere trei fațade ale teatrului, nu a fost niciodată realizată, lăsând corpul teatrului în zidarie de cărămidă aparentă, sub "pălăria" de beton armat, elegantă, care îi devenise simbol și care i-a fost totodată fatidică (faptul că forma clădirii nu amintea de o "casă" în sens clasic și aducea cu o pălărie, pare să fi fost cauza
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
de Ohrida, iar printre eparhii apare și cea identificată cu Tibiscum (ruinele bisericii se văd și astăzi în satul Jupa, în județul Timiș) Din sec al XIII-lea s-au păstrat o biserică la Densuș (1280) construită din piatră și cărămidă, cu formă dreptunghiulară, pe locul unui sanctuar daco-roman, despărțită în pronaos, naos și absida altarului și două resturi de bisericuțe, la Turnu Severin La Gurasada, județul Hunedoara, există o biserică zidită din piatră, finalizată în secolul al XIII-lea, cu
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
a țesut o pânză de bumbac și a confecționat o haină groasă pentru bărbatul sau. A plecat și cu chiu cu vai a ajuns la poalele zidului din nordul țării. A văzut mii și mii de bărbați, îmbrăcați subțire, cărând cărămizi și pietre grele. Mulți cădeau din cauza oboselii și a foamei. Tot căutând și întrebând, în cele din urmă Meng Jiangnv a aflat că bărbatul sau murise de oboseală și cadavrul sau a fost îngropat chiar în zid. Auzind tristă veste
China antică () [Corola-website/Science/302706_a_304035]
-
Numai Beacon Hill-cel mai mic dintre cele trei dealuri originale a rămas parțial intact, numai jumătate din înălțimea sa a fost redusă pentru depozitele de deșeuri. Zona centrală a orașului și împrejurimile imediate constau în cea mai mare parte din cărămidă joasă sau clădiri de piatră, cu multe clădiri vechi în stil Federal. Mai multe dintre aceste clădiri se amestecă cu clădiri moderne, în special în districtul financiar, Centrul Guvernului, South Boston Waterfront, și Back Bay, care include multe repere proeminente
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
roșie intermitentă, în schimb ". (În vară, intermitent roșu indică în schimb că un joc al echipei [[Boston Red Sox|Red Sox]] a fost amânat din cauza ploii.) Zonele comerciale mai mici sunt intercalate printre case familiale și case multifamiliale din lemn / cărămidă așezate într-un rând dealungul străzii. În prezent, South End Historic District rămâne cel mai mare cartier supraviețuitor din epocă victoriană din Statele Unite. Împreună cu centrul orașului, geografia din South Boston a fost deosebit de afectată de Artera Centrală / Tunnel (CA / T
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
de France International de Tennis". Primul turneu feminin s-a desfășurat în 1897. În 1912, turneul francez s-a desfășurat pe o suprafață diferită (la acea vreme, tenisul se juca pe gazon), zgură roșie ("terre battue"), fabricată din resturi de cărămidă roșie. Până în 1924, accesul la turneu a fost permis doar jucătorilor de tenis înregistrați în Franța. În 1925, Turneul Francez „s-a deschis” competitorilor internaționali, desfășurându-se pe iarbă, locurile alternând între Racing Club de France și Stade Francais. După ce
Turneul de tenis de la Roland Garros () [Corola-website/Science/302724_a_304053]