8,515 matches
-
fost amplasată pe locul actual în 1928, după planurile lui Tassilo Hüller, care a proiectat și fântâna din Piața Am Eisernen Tor. Coloana este amplasată pe o bază pătrată din marmură de Salzburg cu un podium în trepte. Cele patru cartușe ale soclului conțin inscripții. În vârful coloanei corintice din bronz se află statuia aurită a Fecioarei Maria, care a fost realizată după modelul statuii Mariensäule Am Hof realizate la Viena în 1646.
Am Eisernen Tor (Graz) () [Corola-website/Science/327992_a_329321]
-
armă rudimentară care consta într-un tub de metal montat pe o placă de bază și susținut de un bipied. Muniția consta într-o bombă din fontă plină de explozibil, focosul fiind cu întârziere. La baza bombei se afla un cartuș de calibrul 12, plin cu balistită. Prin cădere pe tub, cartușul era detonat de un cui percutor aflat la bază și azvârlea proiectilul pe țeavă. După război, compania franceză Brandt a modernizat mortierul Stokes și a îmbunătățit muniția. Noul mortier
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
o placă de bază și susținut de un bipied. Muniția consta într-o bombă din fontă plină de explozibil, focosul fiind cu întârziere. La baza bombei se afla un cartuș de calibrul 12, plin cu balistită. Prin cădere pe tub, cartușul era detonat de un cui percutor aflat la bază și azvârlea proiectilul pe țeavă. După război, compania franceză Brandt a modernizat mortierul Stokes și a îmbunătățit muniția. Noul mortier a fost denumit "Stokes-Brandt de 81 mm Modèle 27" și a
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
d. 20 octombrie 1987) a fost un operator și director de imagine de film român. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Cu mîinile curate" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Nemuritorii" (1974), "Osînda" (1976), "Accident" (1977), "Războiul Independenței (Eroi au fost, eroi sunt încă" (1977), "Pentru patrie" (1978), "Duelul" (1981) și "Cucerirea Angliei (Wilhelm Cuceritorul)" (serial TV, 1982). El a colaborat în principal cu regizorul
Alexandru David () [Corola-website/Science/327408_a_328737]
-
perioadă de ucenicie cinematografică, la filmul "Casa neterminată", regizat de Andrei Blaier. În anii '70-'80, a realizat imaginea mai multor filme regizate de Sergiu Nicolaescu: Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Cu mîinile curate" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Doi ani de vacanță" (miniserial TV, 1973), "Un comisar acuză" (1974), "Nemuritorii" (1974), "Insula comorilor" (1975), "Pirații din Pacific" (1975), "Chemarea aurului" (miniserial TV, 1975), "Osînda" (1976), "Accident" (1977), "La poarta de aur a incașilor" (1978), "Războiul Independenței (Eroi
Alexandru David () [Corola-website/Science/327408_a_328737]
-
toate suprimate rapid și brutal. "Scânteia", care a venit pentru a începe această perioadă de revolte a fost introducerea unei noi puști, mai exact pușca Enfield de încărcare pelviană. Insurecția a fost declanșată de unele zvonuri ce circulau precum că cartușele au fost unse cu grăsime de porc sau de vacă, care au fost ofensatoare pentru convingerile religioase ale musulmanilor și hinduse ale sipailor. În cele din urmă sipaii au văzut acest lucru ca pe o încercare de a-i face
Răscoala șipailor () [Corola-website/Science/330703_a_332032]
-
15 mașini instalate într-o așanumită „groapă”, în fața trăgătorului. Standul este compus din cinci posturi de tragere, occupate de șase concurenții prin rotație în cursul unei manse. Talerele sunt aruncate în unghiuri și viteze necunoscute de trăgătorul, care are două cartușe pentru fiecare taler. "Trap"-ul dublu este o disciplină mai recentă, introdusă în programul olimpic în 1996. Diferența cea mai notabilă este ca două talere sunt aruncate simultan. În ambele cazuri, pușca este epolată înainte de aruncarea talerului. În proba de
Tir Sportiv () [Corola-website/Science/330434_a_331763]
-
talere intersectându-se în fața trăgătorului. Standul este compus din opt posturi de tragere instalate în formă de arc de cerc, cu postul nr.8 în centrul arcului. Talerele sunt aruncate într-un unghi cunoscut de trăgătorul, care are un singur cartuș pentru fiecare taler. Pușca este ținută la șold înainte de aruncarea talerului. În ambele probe, femeile trag în 75 de talere în calificări, în timp ce bărbații trag în 125 de talere; în finală, atât femeile, cât si bărbații, trag în 15 talere
Tir Sportiv () [Corola-website/Science/330434_a_331763]
-
Fabrica de pulbere a fost înființată la Târgușor, lângă Ploiești, unde se afla deja o prăfărie. În luna iulie a anului 1862, când domnitorul Cuza a vizitat fabricile de armament din Dealul Spirii, aici erau fabricate tuburi metalice, erau încărcate cartușe și proiectile, șrapnele și artificii. În luna octombrie a aceluiași an, două cazane au fost achiziționate din Belgia în vederea construirii unei „Manufacturi de arme” (fabrică de armament portativ de infanterie). Maiorul Herkt a fost trimis din nou în Belgia pentru
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
fum în Dudești, lângă București. În perspectiva intrării în război, la 31 august 1915, Consiliul de Miniștri a decis înființarea unei noi pirotehnii lângă cea veche. Noua fabrică, dotată și cu o turnătorie, urma să producă zilnic 500.000 de cartușe, 7000 de proiectile și 70 de tone de alamă. La data intrării în război, noua pirotehnie era parțial operaționalizată. Cu toate acestea, Pirotehnia Armatei putea produce zilnic 550.000 de elemente ale cartușului model 1893 și să încarce 1,8
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
urma să producă zilnic 500.000 de cartușe, 7000 de proiectile și 70 de tone de alamă. La data intrării în război, noua pirotehnie era parțial operaționalizată. Cu toate acestea, Pirotehnia Armatei putea produce zilnic 550.000 de elemente ale cartușului model 1893 și să încarce 1,8 milioane de cartușe. Concomitent, ea putea fabrica zilnic 50.000 de cartușe pentru pușca model 1879, 100.000 de cartușe pentru pistolul semiautomat model 1912 Steyr, 30.000 de cartușe pentru revolverul model
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
proiectile și 70 de tone de alamă. La data intrării în război, noua pirotehnie era parțial operaționalizată. Cu toate acestea, Pirotehnia Armatei putea produce zilnic 550.000 de elemente ale cartușului model 1893 și să încarce 1,8 milioane de cartușe. Concomitent, ea putea fabrica zilnic 50.000 de cartușe pentru pușca model 1879, 100.000 de cartușe pentru pistolul semiautomat model 1912 Steyr, 30.000 de cartușe pentru revolverul model 1896, câte 2500 de tuburi-cartuș și focoase de artilerie, precum și
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
intrării în război, noua pirotehnie era parțial operaționalizată. Cu toate acestea, Pirotehnia Armatei putea produce zilnic 550.000 de elemente ale cartușului model 1893 și să încarce 1,8 milioane de cartușe. Concomitent, ea putea fabrica zilnic 50.000 de cartușe pentru pușca model 1879, 100.000 de cartușe pentru pistolul semiautomat model 1912 Steyr, 30.000 de cartușe pentru revolverul model 1896, câte 2500 de tuburi-cartuș și focoase de artilerie, precum și multe alte componente ale unor muniții. Din 1913, s-
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Cu toate acestea, Pirotehnia Armatei putea produce zilnic 550.000 de elemente ale cartușului model 1893 și să încarce 1,8 milioane de cartușe. Concomitent, ea putea fabrica zilnic 50.000 de cartușe pentru pușca model 1879, 100.000 de cartușe pentru pistolul semiautomat model 1912 Steyr, 30.000 de cartușe pentru revolverul model 1896, câte 2500 de tuburi-cartuș și focoase de artilerie, precum și multe alte componente ale unor muniții. Din 1913, s-a asimilat în producție proiectilul unic pentru tunul
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de elemente ale cartușului model 1893 și să încarce 1,8 milioane de cartușe. Concomitent, ea putea fabrica zilnic 50.000 de cartușe pentru pușca model 1879, 100.000 de cartușe pentru pistolul semiautomat model 1912 Steyr, 30.000 de cartușe pentru revolverul model 1896, câte 2500 de tuburi-cartuș și focoase de artilerie, precum și multe alte componente ale unor muniții. Din 1913, s-a asimilat în producție proiectilul unic pentru tunul de câmp 75 mm model 1904 și proiectilul pentru obuzierul
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
principal cu recondiționarea și repararea armamentului și a muniției din dotare. Două noi arsenale de construcții au fost construite la Sibiu și Roman. Pirotehnia Armatei a recondiționat peste 5,6 milioane de proiectile și a fabricat aproximativ un miliard de cartușe, fiind aprovizionată de Fabrica de Pulbere în acest sens. Până la începutul anilor 1930, industria de armament din țară care se ocupa de înzestrarea Forțelor Terestre a stagnat. Scandalul „Afacerii Škoda” a reprezentat un moment de cotitură care, deși a întârziat
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
respectivă. La Uzinele Voina din Brașov era repartizată producția aruncătoarelor Brandt de calibrul 60 mm Model 1935 și 81,4 mm Model 1927/31 și muniția acestora. La Uzinele Copșa Mică-Cugir erau fabricate sub licență puști-mitralieră ZB vz. 30 și cartușe (în timpul războiului au fost fabricate și pistoale-mitralieră Orița). Arsenalul Armatei fabrica grenade și corpuri de proiectile, iar Pirotehnia se ocupa de grenade și cartușe. La Uzinele Mârșa din Sibiu erau fabricate grenade și focoase, la Uzinele Mărgineanca erau construite grenade
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
și muniția acestora. La Uzinele Copșa Mică-Cugir erau fabricate sub licență puști-mitralieră ZB vz. 30 și cartușe (în timpul războiului au fost fabricate și pistoale-mitralieră Orița). Arsenalul Armatei fabrica grenade și corpuri de proiectile, iar Pirotehnia se ocupa de grenade și cartușe. La Uzinele Mârșa din Sibiu erau fabricate grenade și focoase, la Uzinele Mărgineanca erau construite grenade, focoase și corpuri de proiectile, iar la Uzinele Titan-Nădrag-Calan erau fabricate grenade și corpuri de proiectile. Uzinele Malaxa fabricau focoase și corpuri de artilerie
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
fără ajutor și în mers, astfel încât să poată avansa spre poziția inamicului acoperind inamicul cu o ploaie de plumb. Germanii au dezvoltat mai întâi FG 42 pentru parașutiști din care mai târziu a apărut Sturmgewehr 44 (StG 44), cu un cartuș intermediar, FG 42 care folosea muniție de pușcă dovedindu-se greu de controlat. Evoluția din domeniul tehnologiei mitralierelor a culminat în mitraliera germană Maschinengewehr 42 (MG 42) intrată în producție în 1942, care beneficia de o proiectare de neegalat la
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
Maschinengewehr 42 (MG 42) intrată în producție în 1942, care beneficia de o proiectare de neegalat la vremea respectivă. S-a dovedit o armă fiabilă, ușor de utilizat, dar se distingea prin puterea sa de foc neegalată de până la 1500 cartușe pe minut. Această armă a stimulat dezvoltarea mitralierelor după război pe ambele părți ale Războiului Rece și este încă folosită de unele armate și în zilele noastre, inclusiv în armata germană Bundeswehr sub denumirea de MG 3. Proiectul G3 al
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
Polizeipistole") - și la scurt timp după aceea, modelul compact PPK ("Polizeipistole, Kurz"); ambele modele sunt încă produse și folosite, în special de autoritățile publice, dar și de civili. În 1938, când armata germană a dorit un pistol mai puternic cu cartuș de 9 mm, Walther a conceput modelul P38. P38 are un design clasic, imitat și de alte companii, de remarcat fiind și faptul că modelul este folosit și în zilele noastre. Din 1942 până în 1945, compania Walther s-a folosit
Arme Walther () [Corola-website/Science/330985_a_332314]
-
sunt evenimente cu public numeros la Sportpaleis. Linia 3 este a doua după linia 15 pe care De Lijn a introdus și tramvaie Albatros. Simbolul acestei linii, prezent pe afișajul tramvaielor, este cifra „3” scrisă cu culoare neagră pe un cartuș rectangular de culoare galbenă. Pe perioada lucrărilor de modernizare, niciun tramvai al liniei 3 nu va mai circula pe podul Gabriël Theunisbrug, care face legătura între Merksem și Sportpaleis. Totuși, începutul lucrărilor, programat pentru anul 2014, a fost amânat. Extensii
Linia 3 de tramvai din Antwerpen () [Corola-website/Science/335444_a_336773]
-
pe un braț basculant spre dreapta, pentru încărcarea manuală. Modelul a intrat în serviciu în anul 1893, fiind folosit de armata și poliția franceză până la mijlocul anilor 1960. Beneficiind de o mecanică și un finisaj foarte bune, revolverul trăgea cu cartușe de 8 mm, cu o putere de penetrare echivalentă cu aceea a cartușelor ".32 ACP". Deși inițial fusese proiectat pentru a servi ca armă individuală doar pentru ofițerii Armatei Franceze, revolverul a fost fabricat în peste 350.000 de exemplare
Revolver Saint Etienne, model 1892 () [Corola-website/Science/335504_a_336833]
-
serviciu în anul 1893, fiind folosit de armata și poliția franceză până la mijlocul anilor 1960. Beneficiind de o mecanică și un finisaj foarte bune, revolverul trăgea cu cartușe de 8 mm, cu o putere de penetrare echivalentă cu aceea a cartușelor ".32 ACP". Deși inițial fusese proiectat pentru a servi ca armă individuală doar pentru ofițerii Armatei Franceze, revolverul a fost fabricat în peste 350.000 de exemplare, între 1892-1924. A fost în înzestrarea forțelor terestre, jandarmeriei și marinei franceze. Revolverul
Revolver Saint Etienne, model 1892 () [Corola-website/Science/335504_a_336833]
-
Lebel în dezvoltarea armei sau a muniției aferente. Revolverul a fost înlocuit în serviciu de pistoale semiautomate în 1935, dar multe exemplare au fost folosite pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Revolverul a fost proiectat original pentru a utiliza cartușe de 8 mm, cu pulbere neagră, asemănătoare celor de tipul "O.32-20 WCF". Modelele ulterioare, produse pe timpul Primului Război Mondial și după aceea, utilizau aceleași cartușe de 8 mm, dar cu pulbere fără fum. Revolverul Model 1892 este o armă cu dublă
Revolver Saint Etienne, model 1892 () [Corola-website/Science/335504_a_336833]