9,775 matches
-
lapatinibului este dependentă de pH . Trebuie evitat tratamentul concomitent cu medicamente care cresc pH- ul gastric , deoarece solubilitatea și absorbția lapatinibului pot scădea . Efectele lapatinibului asupra altor medicamente In vitro , la concentrații semnificative clinic , lapatinibul inhibă CYP3A4 și CYP2C8 , . Administrarea concomitentă de lapatinib cu medicamente cu ferestre terapeutice înguste , care sunt substraturi ale CYP3A4 ( de ex . cisapridă , pimozidă și chinidină ) sau ale CYP2C8 ( de ex . repaglinidă ) , trebuie evitată ( vezi punctele 4. 4 și 5. 2 ) . Dacă lapatinib se administrează în asociere
Ro_1104 () [Corola-website/Science/291863_a_293192]
-
in vitro . Semnificația clinică a acestui efect nu a fost evaluată . Nu poate fi exclus ca lapatinib să afecteze farmacocinetica substraturilor pentru Pgp ( de ex . digoxină ) , BCRP ( de ex . topotecan ) și OATP1B1 ( de ex . rosuvastatin ( vezi pct . 5. 2 ) . Administrarea concomitentă de lapatinib cu capecitabină sau trastuzumab nu a influențat semnificativ farmacocinetica acestor medicamente ( sau a metaboliților capecitabinei ) sau a lapatinibului . Interacțiuni cu alimente și băuturi Sucul de grapefruit poate inhiba CYP3A4 în peretele intestinal și poate crește biodisponibilitatea lapatinibului , și
Ro_1104 () [Corola-website/Science/291863_a_293192]
-
2 - amânarea dozei și reducerea dozei - alte toxicități ) Tulburări metabolice și de nutriție Foarte frecvente Tulburări generale Foarte frecvent Anorexie și la nivelul locului de administrare Astenie Următoarele reacții și capecitabină , cu adverse suplimentare au fost raportate ca asociate administrării concomitente de lapatinib o diferență de frecvență mai mare 5 % comparativ cu capecitabina în monoterapie . Tulburări gastro- intestinale Foarte frecvente Afecțiuni cutanate Foarte frecvente Suplimentar , următoarele reacții adverse au fost raportate ca asociate administrării concomitente de lapatinib și capecitabină , dar la
Ro_1104 () [Corola-website/Science/291863_a_293192]
-
au fost raportate ca asociate administrării concomitente de lapatinib o diferență de frecvență mai mare 5 % comparativ cu capecitabina în monoterapie . Tulburări gastro- intestinale Foarte frecvente Afecțiuni cutanate Foarte frecvente Suplimentar , următoarele reacții adverse au fost raportate ca asociate administrării concomitente de lapatinib și capecitabină , dar la frecvențe similare cu cele din brațul cu capecitabină în monoterapie . Tulburări gastro- intestinale Foarte frecvente Afecțiuni cutanate Foarte frecvente 6 Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv Foarte frecvente Dureri ale extremităților , dorsalgii Tulburări
Ro_1104 () [Corola-website/Science/291863_a_293192]
-
insuficiență hepatică ( vezi pct . 4. 3 , 4. 4 și 5. 2 ) . 4. 3 Contraindicații Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți . Insuficiență hepatică ( de exemplu ciroză sau boală hepatică activă ) ( vezi pct . 4. 2 și 4. 4 ) . Utilizarea concomitentă a inhibitorilor puternici de CYP1A2 ( de exemplu fluvoxamină , ciprofloxacină ) ( vezi pct . 4. 5 ) . 4. 4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Utilizarea la copii și adolescenți : Valdoxan nu este recomandat pentru tratamentul depresiei la pacienții cu vârsta sub 18 ani
Ro_1109 () [Corola-website/Science/291868_a_293197]
-
crește sau scădea biodisponibilitatea agomelatinei . Fluvoxamina , un inhibitor puternic al CYP1A2 și inhibitor moderat al CYP2C9 , inhibă semnificativ metabolismul agomelatinei ducând la o creștere de 60 ori ( pe o scară între 12- 412 ) a expunerii la agomelatină . Prin urmare , administrarea concomitentă de Valdoxan și inhibitori puternici de CYP1A2 ( cum ar fi fluvoxamina și ciprofloxacina ) este contraindicată . Administrarea concomitentă a agomelatinei cu estrogeni ( inhibitori moderați ai CYP1A2 ) duce la o creștere de câteva ori a expunerii la agomelatină . Deși nu a existat
Ro_1109 () [Corola-website/Science/291868_a_293197]
-
semnificativ metabolismul agomelatinei ducând la o creștere de 60 ori ( pe o scară între 12- 412 ) a expunerii la agomelatină . Prin urmare , administrarea concomitentă de Valdoxan și inhibitori puternici de CYP1A2 ( cum ar fi fluvoxamina și ciprofloxacina ) este contraindicată . Administrarea concomitentă a agomelatinei cu estrogeni ( inhibitori moderați ai CYP1A2 ) duce la o creștere de câteva ori a expunerii la agomelatină . Deși nu a existat nici un semnal de alarmă specific la cei 800 pacienți tratați concomitent cu estrogeni , se recomandă precauție la
Ro_1109 () [Corola-website/Science/291868_a_293197]
-
agomelatinei cu estrogeni ( inhibitori moderați ai CYP1A2 ) duce la o creștere de câteva ori a expunerii la agomelatină . Deși nu a existat nici un semnal de alarmă specific la cei 800 pacienți tratați concomitent cu estrogeni , se recomandă precauție la prescrierea concomitentă de agomelatină și alți inhibitori moderați ai CYP1A2 ( cum ar fi propranolol , grepafloxacină , enoxacină ) , până la apariția unor date suplimentare ( vezi pct . 4. 4 ) . Efectul potențial al agomelatinei asupra altor medicamente : In vivo , agomelatina nu induce izoenzimele CYP450 . Agomelatina nu inhibă
Ro_1109 () [Corola-website/Science/291868_a_293197]
-
In vivo , agomelatina nu induce izoenzimele CYP450 . Agomelatina nu inhibă CYP1A2 in vivo și nici celelalte izoenzime ale CYP450 in vitro . Prin urmare , agomelatina nu va modifica expunerea la medicamentele metabolizate de către CYP450 . 4 Nu sunt disponibile date cu privire la utilizarea concomitentă de agomelatină și TEC . Studiile la animale nu au demonstrat proprietăți proconvulsivante ( vezi pct . 5. 3 ) . Prin urmare , consecințele clinice ale tratamentului TEC administrat concomitent cu agomelatina sunt considerate puțin probabile . 4. 6 Sarcina și alăptarea Nu sunt disponibile date
Ro_1109 () [Corola-website/Science/291868_a_293197]
-
pancreatită . De obicei , starea pacienților se îmbunătățește după încetarea administrării tigeciclinei . În cazurile în care se suspectează apariția pancreatitei trebuie să se aibă în vedere încetarea tratamentului cu tigeciclină . Experiența privind utilizarea tigeciclinei în tratamentul infecțiilor la pacienții cu boli concomitente severe este limitată . În cadrul studiilor clinice privind infecțiile complicate ale pielii și țesuturilor moi , cel mai frecvent tip de infecție la pacienții tratați cu tigeciclină a fost celulita ( 59 % ) , urmat de abcesele majore ( 27, 5 % ) . Nu s- au înrolat pacienți
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
limitată . În cadrul studiilor clinice privind infecțiile complicate ale pielii și țesuturilor moi , cel mai frecvent tip de infecție la pacienții tratați cu tigeciclină a fost celulita ( 59 % ) , urmat de abcesele majore ( 27, 5 % ) . Nu s- au înrolat pacienți cu patologie concomitentă severă , cum sunt cei cu imunitate deprimată , pacienții cu infecție a ulcerului de decubit sau pacienții cu infecții care au necesitat tratamente mai lungi de 14 zile ( de exemplu , fasciita necrozantă ) . S- a înrolat un număr mic de pacienți cu
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
ale piciorului diabetic ( 5 % ) . S- a înrolat un număr limitat de pacienți cu factori de co- morbiditate precum diabetul ( 20 % ) , boli vasculare periferice ( 7 % ) , consumatori de droguri intravenoase ( 2 % ) și pacienți HIV- pozitivi ( 1 % ) . Experiența privind tratarea pacienților cu bacteriemie concomitentă ( 3 % ) este , de asemenea , limitată . De aceea , se recomandă o atitudine terapeutică de precauție în cazul acestor pacienți . În cadrul studiilor clinice privind infecțiile complicate intra- abdominale , cel mai frecvent tip de infecție la pacienții tratați cu tigeciclină a fost apendicita
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
și ulcerul gastric sau duodenal perforat în urmă cu mai puțin de 24 de ore ( 5 % ) . Din totalul acestor pacienți , 76 % aveau peritonită difuză asociată ( peritonită evidentă la examenul chirurgical ) . S- au inclus un număr limitat de pacienți cu boli concomitente severe , cum sunt pacienții cu imunitate deprimată , pacienții cu scoruri APACHE II > 15 ( 4 % ) sau cei cu abcese intra- abdominale multiple , evidente la examenul chirurgical ( 10 % ) . Experiența privind tratarea pacienților cu bacteriemie concomitentă ( 6 % ) este , de asemenea , limitată . De
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
număr limitat de pacienți cu boli concomitente severe , cum sunt pacienții cu imunitate deprimată , pacienții cu scoruri APACHE II > 15 ( 4 % ) sau cei cu abcese intra- abdominale multiple , evidente la examenul chirurgical ( 10 % ) . Experiența privind tratarea pacienților cu bacteriemie concomitentă ( 6 % ) este , de asemenea , limitată . De aceea , se recomandă o atitudine terapeutică de precauție în cazul acestor pacienți . 3 Trebuie luată în considerare utilizarea unui tratament antibiotic asociat în toate cazurile în care tigeciclina urmează să fie administrată pacienților aflați
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
mai mici de 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranța și eficacitatea ( vezi pct . 4. 2 și 4. 8 ) . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți . Administrarea concomitentă a tigeciclinei și warfarinei ( doză unică de 25 mg ) la subiecții sănătoși a condus la o scădere a clearance- ului R- warfarinei și S- warfarinei cu 40 % și , respectiv , 23 % , precum și la o creștere a ASC cu 68 % și , respectiv
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
de absorbție sau clearance- ul digoxinei ( o doză de 0, 5 mg urmată de doze zilnice de 0, 25 mg ) . Digoxina nu a afectat profilul farmacocinetic al tigeciclinei . De aceea , nu este necesară ajustarea dozei de tigeciclină în cazul administrării concomitente cu digoxina . În cadrul studiilor in vitro , nu a fost observat nici un antagonism între tigeciclină și alte clase de antibiotice de uz curent . 4 Utilizarea concomitentă a antibioticelor cu contraceptivele orale poate scădea eficacitatea contraceptivelor orale . 4. 6 Sarcina și alăptarea
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
farmacocinetic al tigeciclinei . De aceea , nu este necesară ajustarea dozei de tigeciclină în cazul administrării concomitente cu digoxina . În cadrul studiilor in vitro , nu a fost observat nici un antagonism între tigeciclină și alte clase de antibiotice de uz curent . 4 Utilizarea concomitentă a antibioticelor cu contraceptivele orale poate scădea eficacitatea contraceptivelor orale . 4. 6 Sarcina și alăptarea Nu există date adecvate privind utilizarea tigeciclinei la femeile gravide . Rezultatele studiilor la animale au arătat că tigeciclina poate dăuna fătului atunci când este administrată în timpul
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
primele 4- 8 săptămâni de tratament ( vezi pct . 5. 1 ) . Când este necesară ajustarea dozei , aceasta se reduce cu câte 50 mg ( vezi pct . 4. 4 ) . Tarceva este disponibil în concentrații de 25 mg , 100 mg și 150 mg . Utilizarea concomitentă a substanțelor care reprezintă substraturi sau modulatori ai activității CYP3A4 poate face necesară ajustarea dozei ( vezi pct . 4. 5 ) . Insuficiență hepatică : Erlotinibul se elimină prin metabolizare hepatică și excreție biliară . Deși expunerea la erlotinib a fost similară la pacienții cu
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
21 efectuat la pacienți cu CPCNM , incidența BPI ( 0, 8 % ) a fost aceeași atât la grupul pacienților tratați cu Tarceva cât și la grupul pacienților la care s- a administrat placebo . 3 studiile ( incluzând studii necontrolate și studii cu chimioterapie concomitentă ) este de aproximativ 0, 6 % față de 0, 2 % la pacienții la care s- a administrat placebo . Diagnosticele raportate la pacienții suspectați de a avea evenimente asemănătoare BPI au inclus pneumonită , pneumonită postradioterapie , pneumonită de hipersensibilizare , pneumonie interstițială , boală pulmonară interstițială
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
hipersensibilizare , pneumonie interstițială , boală pulmonară interstițială , bronșiolită obstructivă , fibroză pulmonară , sindrom de detresă respiratorie acută ( SDRA ) , alveolite și infiltrare pulmonară . Simptomele apar la câteva zile sau luni după inițierea terapiei cu Tarceva . Factorii alteranți sau favorizanți precum curele de chimioterapie concomitente sau anterioare , curele de radioterapie anterioare , boala pulmonară parenchimatoasă preexistentă , boala pulmonară metastatică sau infecțiile pulmonare au fost frecvenți . La pacienții la care apar acut simptome pulmonare inexplicabile noi și/ sau progresive cum sunt dispneea , tusea și febra , tratamentul cu
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
vărsăturilor și/ sau anorexiei , iar în alte cazuri au fost determinate de chimioterapia asociată . În cazuri mai severe sau persistente de diaree sau cazuri care duc la deshidratare , în special la grupurile de pacienți cu factori de risc agravanți ( medicație concomitentă , simptome sau boli sau alte condiții predispozante inclusiv vârstă înaintată ) , terapia cu Tarceva trebuie întreruptă și trebuie luate măsurile adecvate pentru rehidratarea intensă , intravenoasă a pacienților . În plus , funcția renală și electroliții plasmatici inclusiv potasiu , trebuie monitorizate la pacienții cu
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
plus , funcția renală și electroliții plasmatici inclusiv potasiu , trebuie monitorizate la pacienții cu risc de deshidratare . Cazuri rare de insuficiență hepatică ( inclusiv deces ) au fost raportate în timpul tratamentului cu Tarceva . Factorii de risc includ boală hepatică pre- existentă sau administrare concomitentă de medicamente hepatotoxice . Prin urmare , la acești pacienți trebuie luată în considerare evaluarea periodică a funcției hepatice . Administrarea de Tarceva trebuie întreruptă dacă modificările funcției hepatice sunt severe ( vezi pct . 4. 8 ) . Comprimatele filmate conțin lactoză și nu trebuie administrate
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
ului și consecutiv , biodisponibilitatea acestuia . Când Tarceva este administrată concomitent cu astfel de medicamente , este puțin probabil să se compenseze reducerea expunerii prin creșterea dozei . Asocierea erlotinib- ului cu inhibitorii pompei de protoni trebuie evitată . Nu se cunoaște efectul administrării concomitente a erlotinib- ului cu antagoniștii H2 și antiacide ; cu toate acestea , reducerea biodisponibilității este de așteptat . Ca urmare , administrarea concomitentă a acestor asocieri trebuie evitată ( vezi pct . 4. 5 ) . Dacă utilizarea antiacidelor este considerată necesară în timpul tratamentului cu Tarceva , acestea
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
reducerea expunerii prin creșterea dozei . Asocierea erlotinib- ului cu inhibitorii pompei de protoni trebuie evitată . Nu se cunoaște efectul administrării concomitente a erlotinib- ului cu antagoniștii H2 și antiacide ; cu toate acestea , reducerea biodisponibilității este de așteptat . Ca urmare , administrarea concomitentă a acestor asocieri trebuie evitată ( vezi pct . 4. 5 ) . Dacă utilizarea antiacidelor este considerată necesară în timpul tratamentului cu Tarceva , acestea trebuie administrate cu cel puțin 4 ore înainte sau 2 ore după administrarea dozei zilnice de Tarceva . 4. 5 Interacțiuni
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
a fost stabilită . Se recomandă precauție la asocierea erlotinib- ului cu ciprofloxacină sau cu inhibitori potenți ai CYP1A2 ( de exemplu fluvoxamină ) . Dacă se observă evenimente adverse asociate administrării de erlotinib , doza de erlotinib poate fi redusă . Tratamentul anterior sau administrarea concomitentă de Tarceva nu modifică clearance- ul substraturilor tipice pentru CYP3A4 , midazolam și eritromicină , dar se pare că scade biodisponibilitatea pentru midazolamul administrat oral , cu până la 24 % . Într- un alt studiu clinic s- a demonstrat că erlotinibul nu afectează farmacocinetica paclitaxelului
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]