10,028 matches
-
Lăcrimioare. Adevărul e că Alecsandri este În erotică un liric fără imaginație. Mai viu, esteticește, decît poeziile lui de dragoste este Jurnalul citat, În care transpar exaltarea și teama obscură de moarte. Poeziile sînt pline de Îngeri și fețe de crin dalbe și gingașe. Nici vorbă de senzualitate. Erotica lui Alecsandri este enervant Îngerească. Am putea reconstitui un portret feminin care nu diferă, În esență de portretul romantic cunoscut. Lipsește lui Alecsandri doar acea ardoare dezechilibrantă a pasiunii pe care o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtînd la brîu un paloș și pe grumazi o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?... Iar cînd pe sub altița cămeșii Înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți În undă, Doi pui În neastîmpăr de lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe gînduri cîte-un an!”... Întorcîndu-ne la lirica obișnuită, observăm că punctul maxim al eresului alecsandrian este beția drăgăstoasă: „În beția drăgăstoasă Ochișorii-ți strălucesc, Obrajeii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce zboară, cu pasărea ușoară și dorul ce omoară (Maghiara) este a plasa subiectul Într-un sistem de simboluri generale În care orice conotație a ideii dispare. Calul aprig ca un leu, calul negru ca păcatul, sînul dulce ca un crin, inima mîndră ce saltă de emoție ca o fiară, ochii mîndri, rupți din rai, dulci ca soarele din mai sînt imagini scoase dintr-un ritual. Obiectul liric trece prin acest ritual poetic, plin de formule gata făcute, și iese eliberat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
romantic misterios. Simboliștii cultivă tuberozele și, În genere, florile de parc: decorative, cu mirosuri grele. Dar primii noștri poeți? Conachi părea a avea preferință pentru trandafir: „Un trandafir ți-am ales Din florile ce am cules...” Însă lîngă trandafir există crinul, viorica, toporașul și „floricica numă-uita”. Floarea, În genere, este cultivată pentru valoarea ei de seducție. Pus la piept, Între rîvniții sîni, trandafirul devine un simbol ornamental și un simbol, evident, erotic. Mirosul bagă foc În sîmțîri, participă cu alte cuvinte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
inima-i se lipise ca văscul de copaci chiar.” Al șaselea cîntec este un salut d’amour: „Trandafirii, cum te zăresc, Să schimbă pe ioc, nu mai roșesc, Foile li să veștejesc Și fără de nici o față să scutură la pămînt. Crinii cei albi Îngălbinesc, Ard, se pîrlesc și să zbîrcesc. Mucejesc, de tot să sfîrșesc, Și cuprinși de o negreață, Îi vezi parcă nici nu sînt. Și pomul cel verde frunzos, CÎnd e plin de dulce miros, Primăvara-n timpul frumos
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Prieteșugul” și figura renunțării cordiale. Figurile energiei și figurile dezolării. VIII. Dimitrie Bolintineanu. Deplasarea poeziei spre sud. „Simțualismul”. Spațiul bosforian. Violența dulcelui și dalbului. O strategie a răsfățului. Figura „verguralului”. Sunul și prefumul. Gustul pentru pietrele prețioase. Amarantul, roza și crinul. O poetică a mării. Imagini ale privirii. Scenariul toponimic și onomastic. Conrad și, Încă o dată, tema „tărîmelor lichide”. Tema azurului. Voluptatea simțurilor tinere. Iubirea pentru „categoriile perverse”. Figura seducției. Legendele istorice, Basmele, Macedonene: coborîrea pe uscat și deplasarea spre nord
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu mâinile de coloane, fetele ar fi fost statuare. Un sculptor cioplind simulacrul nud al uneia putea să-l așeze în altar Și, precum în pajiște, unde albinele-n vara senină Pe flori felurite se-așează și-n jurul albinelor Crini se-mprăștie, răsună tot câmpul de murmur (lat.). ca pe o divinitate juvenilă. Astfel de idei nu treceau prin gândul nimănui aici, deoarece hrănirea purceilor și agonisirea de porumb absorbeau toate energiile fizice și morale. Pentru spirit, abia înjghebaseră o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreme delicioasă, când cad frunzele. În Orient, toamna n-are personalitate. - Apropo, mă înnebunesc după crizanteme, o s-avem o expoziție pe toamnă, târziu. Sunt unele imense, ca niște flăcări. - Printre flori îmi plac crizantemele, garoafele și trandafirii,puțin stânjeneii și crinii roșii, care, din nefericire, nu durează. Trebuie să ai mulți, ca să tai zilnic. Crinul alb, chiparoasa, tot ce miroase violent îmi face oroare. Au ceva mortuar. . - Ai dreptate. Îmi dai tabloul mai ieftin? . - Vi l-aș da bucuros, doamnă. Dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după crizanteme, o s-avem o expoziție pe toamnă, târziu. Sunt unele imense, ca niște flăcări. - Printre flori îmi plac crizantemele, garoafele și trandafirii,puțin stânjeneii și crinii roșii, care, din nefericire, nu durează. Trebuie să ai mulți, ca să tai zilnic. Crinul alb, chiparoasa, tot ce miroase violent îmi face oroare. Au ceva mortuar. . - Ai dreptate. Îmi dai tabloul mai ieftin? . - Vi l-aș da bucuros, doamnă. Dar e un Salvator Rosa. G. Călinescu Sultana nu cedă nici în ruptul capului, iar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
21. Eliade M.: Jurnal, III, Editura Humanitas, București, 1993. 22. Eliade M.: În curte la Dionis, Editura Cartea Românească, București, 1981. 23. Eliade M.: La țigănci și alte povestiri, Editura pentru Literatură, București, 1969. 24. Eliade M.: La umbra unui crin, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992. 25.Eliade M.: Les trois Graces, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992. 26. Eliade M.: Noaptea de Sânziene, Editura Minerva, Biblioteca pentru toți, București, 1991. 27. Eliade M.: Dicționar al religiilor (Împreună cu I.P. Culianu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Simion, E.: Scriitori români de azi, vol. II, editura Cartea Românească, București, 1977. 50. Simion, E.: Tristan și Isolda, În „România literară” 24, nr. 18, 2 mai 1991. 51. Simion, E.: Nivelele textului mitic, postfață la volumul „La umbra unui crin”, editura Fundației Culturale Române, București, 1992. 52. Todorov, Tz.: Teorii ale simbolului, Editura Univers, București, 1983. 53. Ungureanu, C.: La vest de Eden O introducere În literatura exilului, Editura Amarcord, Timișoara, 1995. 54. Ursache, P.: Camera Sambo. Introducere În opera
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fiecărei vieți cade în afara alegerii noastre, noi nu avem același elan al depășirii și aceeași intuiție a posibilului, nu ne putem fixa și atinge țeluri la fel de dificile. - Această inegală distribuție a libertății este premisa îndepărtată a maladiilor de destin. Spre deosebire de "crinii cîmpului" și "păsările cerului", care nu se pot abate de la țelul care le-a fost fixat - singurul pe care au să-l împlinească -, omul se poate amăgi, poate aprecia greșit, poate rata și poate trăi visând necontenit triumfuri interzise. Căci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Gertrud Fussenegger ș.a. • Faust, Johann Wolfgang von Goethe • Femeia omorîtă cu blîndețea, Thomas Heywood • Fontana di Trevi, Dan Stoica • Grădinarul, Rabindranath Tagore • Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras • Poezie. Dramă, Edgar Allan Poe • Proză feminină austriacă, Dan Stoica (coord.) • Roze, crini, metafore, Procopie P. Clonțea • Teatru austriac contemporan (vol. 1, 2), Dan Stoica (coord.) • Teatru austriac modern, Dan Stoica (coord.) • Tîrgul șaradelor, Paul Miron • Ultimul profet. Teatru, Renzo Ricchi În curs de apariție Teatru vol. 2, Werner Schwab LIBRĂRII în care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
suficientă.”743 Apariția ei este serafică, părând mai curând un ideal decât o întruchipare reală. Detaliile portretistice sunt la Chaucer mult mai bogate în comparație cu cele regăsite la scriitorul italian: „Emilia frumoasă coz și mai/ Gingașă ca îmbobocitul Mai,/ Decât un crin mai mândră la făptură/ - Chiar dacă o alătur de-o răsură/ Mai desmierdat îmi pare chipul ei -/ [...] Îi atârna cosița peste spate,/ Bălaie, cam un cot și jumătate./ și prin grădină, dis de dimineață/ Plimbându-se în voie la verdeață,/ Ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cumulul de calități fizice și morale: „Era așa frumoasă junai fată/ De nu-și afla pereche-n lumea toată./ Atât a hărnicit măiastra Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a urmări viața Ceciliei, model de virtute și putere de sacrificiu în slujba lui Dumnezeu, naratoarea ne propune o notă explicativă, un mic tratat de onomastică privind semnificațiile numelui eroinei. Numele simbolic ne-o recomandă ca pe o donna angelicata: „crin ceresc”862, „a orbilor cărare”863, anticipându se latura misionară a destinului eroinei, „cer” 864 - aspirația spre dimensiunea celestă a divinității, „<<Ne-oarba>>, sfânta plină de lumine/ Cu mintea și virtuțile întregi”865 - asocierea cu imaginea luminii, ca simbol al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
suficientă.”743 Apariția ei este serafică, părând mai curând un ideal decât o întruchipare reală. Detaliile portretistice sunt la Chaucer mult mai bogate în comparație cu cele regăsite la scriitorul italian: „Emilia frumoasă coz și mai/ Gingașă ca îmbobocitul Mai,/ Decât un crin mai mândră la făptură/ - Chiar dacă o alătur de-o răsură/ Mai desmierdat îmi pare chipul ei -/ [...] Îi atârna cosița peste spate,/ Bălaie, cam un cot și jumătate./ și prin grădină, dis de dimineață/ Plimbându-se în voie la verdeață,/ Ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cumulul de calități fizice și morale: „Era așa frumoasă junai fată/ De nu-și afla pereche-n lumea toată./ Atât a hărnicit măiastra Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a urmări viața Ceciliei, model de virtute și putere de sacrificiu în slujba lui Dumnezeu, naratoarea ne propune o notă explicativă, un mic tratat de onomastică privind semnificațiile numelui eroinei. Numele simbolic ne-o recomandă ca pe o donna angelicata: „crin ceresc”862, „a orbilor cărare”863, anticipându se latura misionară a destinului eroinei, „cer” 864 - aspirația spre dimensiunea celestă a divinității, „<<Ne-oarba>>, sfânta plină de lumine/ Cu mintea și virtuțile întregi”865 - asocierea cu imaginea luminii, ca simbol al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
contat și ea pentru Rostogan. Alte personaje ale literaturii noastre simt de asemeni o atracție pentru muzica marțială. La beția de la parastas, Gaițele lui Kirițescu și rudele lor cântă o reminescență a Războiului de Independență: Ferentarul mândru și frumos ca crinul/ Când pe mal se-arată tremură Vidinul. Înmormântările urbei se fac pe muzică de fanfară militară. Moș Teacă mărșăluiește alături de trupă încă înainte de a împlini 15 ani și ca jucării pretinde un tambur major. Ajuns căpitan, cere gorniștilor să cânte
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
vată În formă de dop. Bolnavul se va așeza culcat și va Înveli urechea cu dopul, cu un fular gros. Picături În urechea afectată cu zeamă de praz cu oțet sau cu lapte, În părți egale. Picături cu pețioli de crini albi, macerați În ulei de măsline sau de pătrunjel macerat În măsline. Tulburările urechii interne sunt Înlăturate prin ceai de ghimbir proaspăt, o linguriță la o cană cu apă, strecurat apoi și Îndulcit cu miere. Se beau 2-3 căni pe
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
bine pisată, iar În formele grave ale bolii se pune În ochi sare amestecată cu făină de porumb sau piatră vânătă. Spălători și comprese cu ceai de busuioc, nalbă sălbatică, rădăcină de 5 degete fiartă În oțet, peliniță, pelin, mesteacăn, crin de grădină, spin albastru și ovăz. Alte remedii: Se pisează mărunt coaja unui ou de barză și se suflă În ochiul bolnavului. Se freacă ochiul cu degetul mare Înmuiat În zahăr praf sau se Înlătură albeața cu un ban de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
măr dulce, de măturică, mierea ursului, nalbă, ocheșele, Poala Sântămăriei, coajă de soc, de șovârf, de sulfină. Ochii se mai clătesc cu roua adunată de pe frunzele de brusture, de porumb, de pe spini ( În special de pe spin voinicesc), cu zeamă de crini sau apă de trandafiri. 50 g de miere de albine și 9 fire de cuișoare, se pun Într-o sticlă, se fierb În bain-marin până ce mierea devine maronie, se răcește și se pun În ochi 2-3 picături, de 3-4 ori
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
mai frecventă la membrele inferioare, Însoțită de dureri locale și adeseori de tulburări ale țusuturilor Înconjurătoare, care pot merge până la apariția unor ulcerații, cu o slabă tendință de cicatrizare. Tratamente populare Frecții ușoare cu zeamă de aloe, de coada șoricelului, crini albi macerați În spirt, cu zeamă din rădăcină de mătrăgună amestecată cu spirt, zeamă de nuci verzi cu oțet și petrol lampant. Băi cu apă călduță, cu fierturi de fasole și frunze de hrean sau de nuc. Oblojeli cu rădăcină
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
gălbinare i se lua sânge de pe frunte, dintre sprâncene, prin tăiere cu briciul, În formă de cruce, de sub limbă sau dintr-o vinișoară de sub buză, de la urechi sau din vârful nasului (!?). Ceaiuri din rădăcină de dud alb, din floarea cornului, crini galbeni, dumbăț, gălbenele, flori de gălbinare, de lumânărică, din fructe de măceșe, rădăcini de măcriș, din nalbă mare, pătlagină, părul caprei, Poala Sf.Marii, rostopască, rozmarin, siminoc, stânjenei galbeni, șofran, rădăcini de ștevie, petale de trandafiri galbeni, țintaură, rădăcină de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]