9,140 matches
-
-ne Încă nesățioși fără nici un cuvânt. Sunem tot În curtea liceului. Margareta a plecat de lângă noi, Îmbufnată că nu-i acordăm atenție. Atunci ne dăm seama instantaneu că ceilalți ne-au Înconjurat formând un semicerc și ne privesc cu maximă curiozitate; suntem deodată transformați În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase; ei trebuie să aibă puterea de a ține În frâu pornirea instinctivă a mulțimii de spectatori de a ucide, de a devora pe loc personajele principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ascunsă cu acel coleg mai mare, cu care o văzuse nu știu care dintre noi ieșind din boscheții de sub Grădiște. Dacă se nimerea ca Valentina să vină la școală, iar eu să mă aflu Întâmplător În spatele ei, Îi cercetam corpul cu o curiozitate bolnăvicioasă; nu știu de ce aveam siguranța că voi descoperi semnele după care se putea deduce că ea era aceea care...; mă uitam atent la pulpele ei de femeie formată, oprindu-mă la orice amănunt, la o aluniță sau la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că eu azi am avut o victorie? Nu, desigur nu. Tu nu vrei să știi nimic, tu te mulțumești cu prezentul, cu soarta care te poartă după voia ei. Oare nu simți cum În jurul tău vibrează viața, oare n-ai curiozitatea să cunoști această lume În care te-ai născut? Omul are o singură viață și există În el o curiozitate firească, ce-l Îndeamnă să privească, să interpreteze lumea și viața. Tu parcă nu ești om. O descoperire În chimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prezentul, cu soarta care te poartă după voia ei. Oare nu simți cum În jurul tău vibrează viața, oare n-ai curiozitatea să cunoști această lume În care te-ai născut? Omul are o singură viață și există În el o curiozitate firească, ce-l Îndeamnă să privească, să interpreteze lumea și viața. Tu parcă nu ești om. O descoperire În chimie, În fizică nu te entuziasmează, tu nu vezi cum geniul creator al oamenilor a străbătut veacurile, Petre, dragă, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
regină habsburgică; acum, primul lucru ce inspectez când sosește sunt obrajii; apar sau nu acele petale Însângerate, semn al ridicării bruște a tensiunii erotice? Mă cobor cum n-aș fi crezut vreodată că aș fi capabil. Mă scrutez cu o curiozitate continuă: ce voi mai inventa ca să torturez o biată ființă ce nu are altă vină decât aceea că s-a născut cu o concavitate În locul unde eu am o formă convexă. (luni) Ne oprim la o cofetărie, Își ia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi putea. Ce, metoda mea nu e bună? 4 mai 1963 (sâmbătă) M-am Întâlnit la plenara de patinaj cu Petre. Am aranjat ceva amândoi. Ce târziu se pot satisface pasiuni care demult mă terorizau, iar acum au devenit simplă curiozitate! Am fost considerată la ședință o cantitate neglijabilă. M-am enervat destul de bine, noroc de prietenii mei hocheiștii, care m-au dispus. Urăsc mediul acesta de patinaj. E atâta prefăcătorie, atâta meschinărie În el! 5 mai 1963 (duminică) Petre, Eugen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
insula, iar mai aproape, izbindu-ne drept În față, albe, neînțeles de albe, zidurile mânăstirii de maici de la Clocociov, izolată ca o Meka În deșert, spre care ochii noștri căutau ca Într-un miraj, fără să le fie vreodată satisfăcută curiozitatea teribilă de a vedea cum sunt acele femei tinere dinăuntrul zidurilor de cărămidă și ce fac ele ascunse acolo; era aici un mister ce ne făcea să visăm cu furia vârstei de 16-l7 ani, când te uiți altfel la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În același loc, probabil, și ne-am Îmbrățișat; eu tremuram de emoție și frică de ce se va Întâmpla, o voi săruta sau nu o voi săruta (ca să nu iau sifilisul, trebuia să nu mă sărut cu ea); Încercat de o curiozitate mai mare decât orice frică, mi-am apăsat gura pe a ei cu atâta violență, că ne-am strivit buzele; apoi, precum Adrian Leverkuhn, am așteptat primele semne ale bolii. (miercuri) Am clară imaginea unei Întâmplări din copilărie; o iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uit la ea, nu mă apropii să-i spun să se liniștească, n-o văd. „Monstrul!“, o aud pe comăneasca șoptindu-i păuneascăi, toți Își dau coate așteptând să vadă ce atitudine voi lua; sunt curioși, le curg balele de curiozitate, participă la marele spectacol gratuit. „Duceți-vă dracului de jarve! Degeaba trăiți!“ Le Întorc spatele. Ies. „Idioților!“ le strigă și A. și trântește ușa venind după mine. (joi) Facem limba italiană cu Andreia V., o femeie tânără, foarte Înaltă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
după forma reconstituită din exterior părea să fie o broască. Dar În momentul când am ajuns aproape de locul respectiv, șarpele a dispărut, deși Îl simțeam cum mă pândește de undeva (bineînțeles, cu bunăvoință!) și mă caută și el cu aceeași curiozitate filosofică; am descoperit gaura largă cât să introduc mâna mea cu pumnul strâns, am introdus-o, nu m-a mușcat, m-am uitat În jur și l-am văzut mai jos cu zece metri, de unde mă privea vesel, ca și cum ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mergem la sfat să facem actele de căsătorie!“ „Bine, dar eu nu i-am anunțat pe babaci...“ „Nici eu. Nici nu e nevoie. Ne vedem la ora opt dimineața În hol.“ „Bine. Cum zici tu!“ Mă privește mefientă, are numai curiozitate și bucurie În luminițele violete ale ochilor ce s-au aprins brusc, simțind că se Întâmplă ceva nou (ceva ce o angajează cu toată ființa), pe lângă care nu vrea să treacă fără să profite de tot ce-i oferă ineditul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
englezește, își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de vulgar. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plină de admirație. Tânărul, de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care apăruse silueta capitalei. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume, ori pe calcane de case singuratice. Perechile de șine se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
orice, chiar și complimente! zise doamna Predeleanu. Sora ei, Olga Postelnicu, avea douăzeci de ani și era zglobie și drăgălașă ca o porumbiță. Cu un veșnic surâs vesel pe buze, care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil, o răsfățau și părinții ei, și toți câți o cunoșteau. Puțin mai scundă ca Tecla, avea o suplețe felină, pe care o evidenția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însărcinările. Ca să ridice Drapelul, ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi și, neavând alți redactori docili, punea pe Herdelea la contribuție, iar el, zelos, primea fără a crâcni. Așa a devenit titularul unei rubrici de curiozități, al alteia de ecouri politico-mondene și al cronicii teatrale, singura pe care o făcea cu plăcere, fiindcă îi era drag teatrul și acuma se putea duce mai des și gratis. Dar îndată ce s-a întors de la Amara, a avut o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar nu i-a cerut nici o explicație... La masă și nici mai pe urmă, Tecla n-a pomenit deloc de Nadina, de altfel ca și domnișoara Postelnicu, pe care totuși a surprins-o de câteva ori privindu-l cu o curiozitate abia stăpânită. Vorbiră numai despre lucruri agreabile, nici măcar politică. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroase baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. Predeleanu chiar observă, mai mult ca să tachineze pe cumnată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Herdelea nu s-a entuziasmat peste măsură. Era frumoasă "doamna Nadina", cum îi zicea el acuma, și juca grațios, dar i-ar fi stat parcă mai bine un dans mai puțin prăpăstios și mai demn de ea. A observat de curiozitate pe Grigore în timpul cât Nadina se învîrtise pe scenă cu Raul. Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească... Lui Titu i-a plăcut mai mult o domnișoară drăgălașă într-un fel de suită de dansuri românești. Nu știa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că are câte o lămurire de adăugat sau cel puțin o oftare că, dacă n-ar fi fost cum a fost, poate că toate ar fi ieșit altfel. În tânguirile lor se amestecară apoi și alți oameni, unii numai din curiozitate, alții pentru că au mai auzit asemenea lucruri ori au pătimit și ei. ― Eu le-am spus dumnealor de la începutul începutului că boierii nu poftesc a vinde moșiile la oameni și n-au vrut deloc să mă asculte, până ce m-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre pălărie, făcu șiret: ― Craiule, craiule! Prins cu ușa, Titu Herdelea se înfurie: ― Ei, nu, te rog... Nu ți se pare că exagerezi?... Am sărit, ți-am deschis, destul. Spune-mi ce dorești și... Jean nu-și mai putea stăpâni curiozitatea: unde să fi dispărut dama? Răspunse cercetând cu privirile toate colțurile: ― Un chibrit! Titu se așezase pe marginea patului. Zise ursuz, arătîndu-i pe noptieră cutia: ― Poftim! Și... ― Mersi, monșer, și nu fi supărat că... Iacă mă duc! Se apropie de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
l-a lăsat înăuntru. Vrând să scape de el mai repede, întoarse capul cu dispreț și nu-i mai răspunse. Jean reveni spre dînsul: ― De ce te superi așa, monșer, ce Dumnezeu, că doar nu ți-am mîncat-o pe... Ajuns lângă pat, curiozitatea îl birui. Cu un gest fulgerător ridică colțul plapumii, dezvăluind pe jumătate pe Tanța și sfârșind fraza gingaș: ― ...pe duduița asta frumoasă! Când o recunoscu pe Tanța, surâsul curios de pe față i se transformă într-o strâmbătură. După o clipă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după alții, că învoielile vechi au fost prea grele și nu putem trăi... Moș Lupule, ia spune matale conașului, că ești mai bun de gură și mai bătrîn! ― Spune, moș Lupule, să te-auzim! îl îndemnă și Grigore cu o curiozitate prietenoasă. ― Apoi, conașule, unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a mânat mintea și simțirea pe fiecare! făcu Lupu Chirițoiu tărăgănat. Da oamenii o duc tare greu, conașule, credeți-ne și pe noi! Eu sunt bătrân și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
său rezervat, dormita gâfâind în așteptarea deschiderii ședinței. Trecuse de cinci și jos, în incintă, numai câțiva deputați obscuri și plictisiți căscau cu gravitate de mameluci. Tribunele însă gemeau de lume. Un redactor tinerel, plimbîndu-și privirea peste fețele înroșite de curiozitate și enervare, remarcă diplomatic: ― Numai moșieri și arendași în tribune... Parcă discursurile de aici o să-i apere de furia țăranilor! Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră și nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcu Petre potrivindu-și hainele ce i se cocoloșiseră în vălmășeală. Tocmai când se mai potoli vrajba sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică, de parc-ar fi venit de la un mort. În jurul lui, țăranii se îngrămădiră cu nouă curiozitate, ca și când din gura lui ar fi așteptat cuvântul de mântuire. Cârciumarul, ca să dreagă vorbele de adineaori, rupse gheața din prag: ― Da ce-i, Pavele, cu băiețelul tău?... Ce-a pățit cu boierii? ― Aoleu, nu mă mai întreba, Cristache, și lasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zări atunci pâlcul de oameni din Amara apropiindu-se și zise ușurat: ― Vine ea și vremea dezlegării tâlcurilor, n-aveți grijă! Amărenii se mai înmulțiseră. Pe drum i-a ajuns din urmă Pavel Tunsu, iar alții s-au agățat din curiozitate. Se sfătuiră cu Matei Dulmanu și apoi se împărțiră în două. Cei mai mulți trecură cu Nicolae Dragoș înainte. ― Duceți-vă, duceți-vă, că suntem destui aci! zise Petre. Și de-or mai trebui oameni, nea Matei știe vorba noastră! ― Eu rămân
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poșeta Nadinei ascunsă în buzunarul sumanului, cu un rânjet de mulțumire pe față. Își luă toporul de la Ilie, zicând cu un glas hîrîit: ― Hai, du-te și tu, Ilie, că poate să mai fie caldă! Oamenii îl priveau cu o curiozitate speriată. Ileana însă izbucni: ― Aoleu, să știți c-a omorât pe conița!... Ucigașule! Ucigașule! ― Aoleu! făcu și Petre. N-oi fi făcut una ca asta, Toderiță? Toader Strîmbu răspunse liniștit: ― Ba a murit ca un pui de găină, zău așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]