9,091 matches
-
datorită evoluției cercetărilor s-au constatat anumite inconveniente ale teoriei ceea ce a stârnit cercetări mai amănunțite, astfel că Abramson, Seligman și Teasdale 181 au reformulat teoria. S-a pornit de la paradoxul legat de vină în depresie. Dacă teoria susține că depresia are la bază neajutorarea și perceperea noncontingenței dintre comportamentul individului și rezultat, este mai dificil de explicat care este cauza faptului că în depresie majoritatea persoanelor se autoblamează și se simt responsabile pentru evenimentele negative. Reformularea teoriei include câteva aspecte
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
reformulat teoria. S-a pornit de la paradoxul legat de vină în depresie. Dacă teoria susține că depresia are la bază neajutorarea și perceperea noncontingenței dintre comportamentul individului și rezultat, este mai dificil de explicat care este cauza faptului că în depresie majoritatea persoanelor se autoblamează și se simt responsabile pentru evenimentele negative. Reformularea teoriei include câteva aspecte din domeniul psihologiei sociale. Contribuția majoră a celor ce au revizuit teoria constă în faptul că ei au legat concepția inițiala a teoriei de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de teoria atribuirii a lui Wiener. Autorii susțin că neajutorarea generată de perceperea noncontingenței dintre comportamentul persoanei și rezultat se datorează atribuirii de către persoana unor cauze interne sau externe, stabile ori instabile, globale sau specifice. Abramson și colaboratorii (1978) explică depresia prin atribuirile cauzale pentru evenimentele incontrolabile, stilul depresiv de atribuire fiind caracterizat de dimensiunile intern-stabil-global. Dimensiuni ale stilului de atribuire a) Intern versus extern: incontrolabilitatea este plasată în interiorul persoanei, prin asumarea responsabilității personale pentru evenimente, fapt asociat cu stima de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
emoționale, motivaționale și cognitive ale persoanei cu tulburare depresivă. Cercetările realizate de Alloy, Clements și Kolden în 1985182 și cele întreprinse de Abramson, Alloy și Metalsky în 1988183 susțin că stilul atribuțional nu este o cauză necesară nici suficientă pentru depresie, ci mai degrabă un factor de risc alături de alți posibili factori de risc. (Wolman, 1990)184. Un caz aparte de atribuire internă-stabilă și globală pentru un eveniment aversiv este numai parțial predictibil pentru un stil de atribuire. Astfel nu se
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Un caz aparte de atribuire internă-stabilă și globală pentru un eveniment aversiv este numai parțial predictibil pentru un stil de atribuire. Astfel nu se poate stabili o relație de cauzalitate între un stil atribuțional defavorabil și un grad crescut al depresiei. Teoria lui Seligman rămâne deschisă cercetărilor ulterioare care vor veni să o completeze. Teoria deznădejdii sau a disperării Această teorie aduce o serie de completări și lămuriri legate de problematica depresiei, conceptul de deznădejde fiind definit ca "expectanța negativă că
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un stil atribuțional defavorabil și un grad crescut al depresiei. Teoria lui Seligman rămâne deschisă cercetărilor ulterioare care vor veni să o completeze. Teoria deznădejdii sau a disperării Această teorie aduce o serie de completări și lămuriri legate de problematica depresiei, conceptul de deznădejde fiind definit ca "expectanța negativă că rezultatele viitoare dorite nu se vor produce ori că rezultatele aversive se vor produce, iar persoana nu are abilitățile necesare pentru a schimba aceste rezultate". Această teorie propune o asociere etiologică
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
deznădejde fiind definit ca "expectanța negativă că rezultatele viitoare dorite nu se vor produce ori că rezultatele aversive se vor produce, iar persoana nu are abilitățile necesare pentru a schimba aceste rezultate". Această teorie propune o asociere etiologică în dezvoltarea depresiei, cauzele care duc la apariția bolii fiind proximale și distale. Prin urmare cauzele pot varia în relația lor formală și secvențială în apariția simptomelor. Astfel, acele cauze care sunt situate spre sfârșitul lanțului etiologic, aproape de producerea simptomelor se vor numi
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sunt situate spre sfârșitul lanțului etiologic, aproape de producerea simptomelor se vor numi proximale, iar cele ce operează în etapa de formare a lanțului etiologic se vor numi distale. Este realizată o distincție între cauzele necesare, suficiente și contributive în apariția depresiei. Astfel, cauza necesară reprezintă un factor etiologic ce trebuie să fie prezent pentru ca simptomele să apară, nu întotdeauna prezența cauzelor va determina apariția simptomelor; cauza suficientă constituie un factor a cărui prezență va garanta apariția simptomelor, aceasta presupunând că dacă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se manifestă; cauza contributivă reprezintă un factor etiologic a cărui prezență mărește probabilitatea apariției simptomelor, dar nu este nici necesară, nici suficientă pentru apariția lor (Ionescu, 1998)185. Potrivit acestei teorii, deznădejdea este considerată o cauză suficientă și proximă a depresiei, (nu și necesară a depresiei) adică prezența ei va garanta că simptomele depresive vor apărea. Fiecare verigă din acest lanț cauzal considerat responsabil de apariția deznădejdii poate constitui o "cauză contribuitoare". Inferențele unei persoane în legătura cu un eveniment crește
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un factor etiologic a cărui prezență mărește probabilitatea apariției simptomelor, dar nu este nici necesară, nici suficientă pentru apariția lor (Ionescu, 1998)185. Potrivit acestei teorii, deznădejdea este considerată o cauză suficientă și proximă a depresiei, (nu și necesară a depresiei) adică prezența ei va garanta că simptomele depresive vor apărea. Fiecare verigă din acest lanț cauzal considerat responsabil de apariția deznădejdii poate constitui o "cauză contribuitoare". Inferențele unei persoane în legătura cu un eveniment crește probabilitatea că acea persoană va
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
negativ al individului și evenimentul negativ de viață. Stima de sine scăzută este văzută acum ca derivând din stilul atribuțional depresiv (intern-stabil-global), iar din combinația stabilității și globalității rezultă cronicitatea și generalitatea deficitelor depresive. Există trei diateze/predispoziții constituționale pentru depresia disperată: 1) stilul de atribuire intern-stabil și global al persoanei pentru evenimentele negative de viață considerate ca importante; 2) tendința generală de a face deducții iraționale în privința consecințelor negative ale evenimentelor negative; 3) tendința generală de a trage concluzii negative
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nu deznădejdea și apoi simptomele deznădejdii depresive în fața evenimentelor negative experimentate: a) inferențe în legătură cu motivul producerii evenimentelor; b) inferențe în legătură cu consecințele ce pot rezulta din producerea evenimentelor; c) inferențe despre sine date de evenimentele care i s-au întâmplat persoanei. Depresia la care se referă teoria disperării sau a deznădejdii ar putea fi caracterizată de cel puțin trei simptome majore care țin de trei dimensiuni majore ale psihicului: o întârziere a apariției răspunsurilor voluntare (simptom motivațional); dificultatea întâmpinată de subiect în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în a realiza că răspunsurile sale pot avea un efect asupra acestor rezultate negative, rezultate aflate în legătură cu disperarea sa (simptom cognitiv); tristețe (simptom emoțional), (Ionescu, 1998)186. Concluzionând, putem spune ca această teorie aduce în discuție un posibil subtip al depresiei și anume "depresia deznădăjduită" și că teoria mediază relația dintre stilul atribuțional pentru evenimentele și rezultatele negative și depresie. 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
că răspunsurile sale pot avea un efect asupra acestor rezultate negative, rezultate aflate în legătură cu disperarea sa (simptom cognitiv); tristețe (simptom emoțional), (Ionescu, 1998)186. Concluzionând, putem spune ca această teorie aduce în discuție un posibil subtip al depresiei și anume "depresia deznădăjduită" și că teoria mediază relația dintre stilul atribuțional pentru evenimentele și rezultatele negative și depresie. 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul de plecare în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
simptom cognitiv); tristețe (simptom emoțional), (Ionescu, 1998)186. Concluzionând, putem spune ca această teorie aduce în discuție un posibil subtip al depresiei și anume "depresia deznădăjduită" și că teoria mediază relația dintre stilul atribuțional pentru evenimentele și rezultatele negative și depresie. 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul de plecare în teoria psihodinamică, însă autorul ulterior devine nemulțumit de explicația psihanalitică asupra depresiei descoperind în depresie pe lângă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
186. Concluzionând, putem spune ca această teorie aduce în discuție un posibil subtip al depresiei și anume "depresia deznădăjduită" și că teoria mediază relația dintre stilul atribuțional pentru evenimentele și rezultatele negative și depresie. 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul de plecare în teoria psihodinamică, însă autorul ulterior devine nemulțumit de explicația psihanalitică asupra depresiei descoperind în depresie pe lângă reprimarea ostilității, gândurile negative legate de sine
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
posibil subtip al depresiei și anume "depresia deznădăjduită" și că teoria mediază relația dintre stilul atribuțional pentru evenimentele și rezultatele negative și depresie. 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul de plecare în teoria psihodinamică, însă autorul ulterior devine nemulțumit de explicația psihanalitică asupra depresiei descoperind în depresie pe lângă reprimarea ostilității, gândurile negative legate de sine, lume și viitor. Studiind teoria constructelor personale elaborată de George Kelly
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și rezultatele negative și depresie. 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul de plecare în teoria psihodinamică, însă autorul ulterior devine nemulțumit de explicația psihanalitică asupra depresiei descoperind în depresie pe lângă reprimarea ostilității, gândurile negative legate de sine, lume și viitor. Studiind teoria constructelor personale elaborată de George Kelly potrivit căreia oamenii înțeleg realitatea elaborând ipoteze pe care le testează sau predicții, asemenea unor oameni de știință
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și depresie. 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul de plecare în teoria psihodinamică, însă autorul ulterior devine nemulțumit de explicația psihanalitică asupra depresiei descoperind în depresie pe lângă reprimarea ostilității, gândurile negative legate de sine, lume și viitor. Studiind teoria constructelor personale elaborată de George Kelly potrivit căreia oamenii înțeleg realitatea elaborând ipoteze pe care le testează sau predicții, asemenea unor oameni de știință (Knight, B.G., Kelly
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
negativă care dă naștere gândurilor automate și tiradei cognitive. El se sprijină în formulările sale pe dezideratul tuturor modelelor cognitive care susține că procesele cognitive mediază toate răspunsurile comportamentale și emoționale sau, altfel spus, simțim ceea ce gândim". Teoria cognitivă a depresiei formulată de către Beck consideră depresia, o lipsă a înțelegerii vieții", mai degrabă decât un dezechilibru biochimic sau ca stare patologică a minții, iar "erorile cognitive" au ca sursă atitudinile negative și asumpțiile eronate despre sine, viitor și experiențele curente în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
automate și tiradei cognitive. El se sprijină în formulările sale pe dezideratul tuturor modelelor cognitive care susține că procesele cognitive mediază toate răspunsurile comportamentale și emoționale sau, altfel spus, simțim ceea ce gândim". Teoria cognitivă a depresiei formulată de către Beck consideră depresia, o lipsă a înțelegerii vieții", mai degrabă decât un dezechilibru biochimic sau ca stare patologică a minții, iar "erorile cognitive" au ca sursă atitudinile negative și asumpțiile eronate despre sine, viitor și experiențele curente în lume. Ce este o schemă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
vieții", mai degrabă decât un dezechilibru biochimic sau ca stare patologică a minții, iar "erorile cognitive" au ca sursă atitudinile negative și asumpțiile eronate despre sine, viitor și experiențele curente în lume. Ce este o schemă cognitivă? Teoriile cognitive asupra depresiei acordă o importanță deosebită în explicarea patologiei schemelor cognitive ale persoanelor. În termeni largi, schema cognitivă constă într-o structură generală de cunoștințe, activate simultan, corespunzând unei situații complexe din realitate (Miclea, 2003)189. Schemele cognitive sunt în parte derivate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
credințe transformându-se în căi prin care persoana conferă un sens lumii în care trăiește, dezvoltând anumite concepții legate de ceea ce face lumea, care sunt principiile după care funcționează și cum va fi aceasta. Astfel, unele credințe pot duce la depresie, cum ar fi: "Pot fi fericit numai dacă persoanele importante pentru mine mă apreciază". Schemele includ cunoașterea, emoția și motivația persoanei. Evenimentele considerate ca stresante pentru persoană activează schemele, adică acea structură prin prisma căreia persoana interpretează realitatea, iar noua
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
prin prisma căreia persoana interpretează realitatea, iar noua situație este evaluată în funcție de schema preexistentă, determinând biasări ale realității ceea ce duce la distres. Posedând în stare latentă anumite scheme cognitive maladaptative persoanele vor manifesta vulnerabilitate cognitivă pentru a dezvolta în viitor depresie și anxietate. Cum aceste scheme sunt latente, (adică nu sunt conștientizate) circumstanțele legate de o situație de pierdere le poate reactiva, pe acest fond apărând depresia cu elemente care privesc triada cognitivă negativă. Odată ce situația de viață s-a îmbunătățit
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
anumite scheme cognitive maladaptative persoanele vor manifesta vulnerabilitate cognitivă pentru a dezvolta în viitor depresie și anxietate. Cum aceste scheme sunt latente, (adică nu sunt conștientizate) circumstanțele legate de o situație de pierdere le poate reactiva, pe acest fond apărând depresia cu elemente care privesc triada cognitivă negativă. Odată ce situația de viață s-a îmbunătățit vor fi reactivate schemele nondepresive, iar cele depresive vor fi din nou latente. Schemele pot rămâne în stare latentă având aceeași conotație negativistă dacă persoana nu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]