9,274 matches
-
acolo unde nu exista nici una - pe scurt, a făcut din el cel mai fantastic top pe care l-am văzut în viața mea. Îmi place la nebunie. Mă uit la Danny radioasă. Mor după el! O să fiu cea mai tare domnișoară de onoare din lume! — A ieșit ca lumea, nu? Danny ridică din umeri modest, dar văd că e foarte încântat de sine. Mai iau o gură mare din cocktail, golind paharul. Delicios. Să mai fac câte unul? Ăsta ce-avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iar în cameră, cu o perie de păr în mână. Mă simt complet lăsată pe dinafară. Cum fac rost de așa ceva? — Ba nu vrei, spune Suze, încrețindu-și nasul. Sunt o porcărie. Te trezești cu tone de scrisori adresate Onor Domnișoarei... — Și totuși. Ar fi foarte cool. Ce-aș putea să fiu? — Păi... Suze se chinuie să-și descâlcească o șuviță. Dame Becky Bloomwood? — Parcă aș avea nouăștrei de ani, spun cu îndoială. Dar ce zici de... Becky Bloomwood, MBE? E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i un tricou? Mă apucă nemulțumită de mânecă. Și cu franjurii ăștia ce e? Ia uite, nici măcar nu e finisată ca lumea! — Așa e modelul, îi explic. E unicat. — Unicat? Păi nu trebuie să ai rochia la fel cu celelalte domnișoare de onoare? — Nu mai sunt alte domnișoare de onoare, îi explică Suze. Singura persoană pe care aș fi vrut s-o rog e sora lui Tarquin, Fenny. Dar mi-a zis că dacă mai e o dată domnișoară de onoare, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mânecă. Și cu franjurii ăștia ce e? Ia uite, nici măcar nu e finisată ca lumea! — Așa e modelul, îi explic. E unicat. — Unicat? Păi nu trebuie să ai rochia la fel cu celelalte domnișoare de onoare? — Nu mai sunt alte domnișoare de onoare, îi explică Suze. Singura persoană pe care aș fi vrut s-o rog e sora lui Tarquin, Fenny. Dar mi-a zis că dacă mai e o dată domnișoară de onoare, n-o să se mai mărite în veci. Știți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fel cu celelalte domnișoare de onoare? — Nu mai sunt alte domnișoare de onoare, îi explică Suze. Singura persoană pe care aș fi vrut s-o rog e sora lui Tarquin, Fenny. Dar mi-a zis că dacă mai e o dată domnișoară de onoare, n-o să se mai mărite în veci. Știți ce se spune. „De trei ori domnișoară de onoare...“ Iar ea, săraca, a fost de vreo nouăștrei de ori până acum! Și a pus ochii pe un tip care lucrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
persoană pe care aș fi vrut s-o rog e sora lui Tarquin, Fenny. Dar mi-a zis că dacă mai e o dată domnișoară de onoare, n-o să se mai mărite în veci. Știți ce se spune. „De trei ori domnișoară de onoare...“ Iar ea, săraca, a fost de vreo nouăștrei de ori până acum! Și a pus ochii pe un tip care lucrează în City, așa că nu vrea să riște. Urmează o tăcere scurtă. Văd că mintea mamei procesează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și a pus ochii pe un tip care lucrează în City, așa că nu vrea să riște. Urmează o tăcere scurtă. Văd că mintea mamei procesează la greu. O, Doamne, te rog, să nu... — Becky scumpa mea, tu de câte ori ai fost domnișoară de onoare? zice, puțin prea firesc. Parcă, la nunta unchiului tău Malcolm cu mătușa Sylvia... și cam atât, nu? — Și la Ruthie și la Paul, îi amintesc. — Ei, atunci n-ai fost domnișoară de onoare, zice mami imediat. Ai fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Becky scumpa mea, tu de câte ori ai fost domnișoară de onoare? zice, puțin prea firesc. Parcă, la nunta unchiului tău Malcolm cu mătușa Sylvia... și cam atât, nu? — Și la Ruthie și la Paul, îi amintesc. — Ei, atunci n-ai fost domnișoară de onoare, zice mami imediat. Ai fost... fata cu florile. Așa că, dacă punem și nunta de acum, ai fost de două ori. Da, de două ori. — Te-ai prins, Luke? face tata amuzat la culme. De două ori. Doamne Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Chiar vrei să aștepți cinci ani? — Nu... știu, zic, încurcată. Tu ce părere ai? Urmează un moment de tăcere încordată, și inima începe să-mi bubuie. O, Doamne. O, Doamne. Poate că o să... Poate că are de gând să... — A! Domnișoara de onoare! Vicarul vine în întâmpinarea noastră ușor agitat și Luke și cu mine tresărim. Pregătită să porniți spre altar? — Ăă... cred că da, spun, conștientă de privirea lui Luke fixată asupra mea. Da. — Foarte bine! Haideți înăuntru! îi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ții lângă tine, sănătos sau bolnav? Și, uitând de toți ceilalți, să te juruiești să fii numai a lui, atâta cât veți trăi? Urmează o pauză, apoi Suze spune „Da“, cu o voce clară ca un clopot. Ce păcat că domnișoarele de onoare nu trebuie să zică nimic. Nu trebuie să fie mare lucru. Doar un „da“ scurt sau un „vreau“. Când ajungem la partea în care Suze și Tarquin trebuie să-și împreuneze mâinile, Suze îmi dă buchetul ei, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
poate, șampanie? — Whisky fierbinte, spun recunoscătoare. Mersi. Iau câteva înghițituri și închid ochii, lăsând căldura să mi se răspândească în tot corpul. Ce bine ar fi să ajungă și la picioarele mele, care, sinceră să fiu, mi-au înghețat bocnă. Domnișoara de onoare! țipă Suze brusc. Unde-i Bex? Hai la poză. Deschid ochii. — Aici! strig, dându-mi cojocul jos de pe umeri. Luke, ține-mi și mie paharul, te rog... Mă grăbesc prin mulțime și mă alătur lui Suze și lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ai mâinile ocupate! Tarkie? Strigă tare: — Acum o să-mi arunc buchetul, da? — OK! îi răspunde Tarquin, vesel. O idee foarte bună. — Hai, Bex! — Haide, Suze, termină! Nici măcar nu vreau să-l prind! zic, ușor iritată. Dar, asta e, sunt singura domnișoară de onoare - așa că îmi las florile pe iarbă și mă duc la movilița indicată de Suze. — Vreau o poză cu chestia asta, îi spune Suze fotografului. Și Luke unde e? Partea ciudată e că nu mi se mai alătură nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
holbându-ne siderate la fotografii. — Uite! face mami brusc. Întoarce revista ei spre mine, ca să-mi arate un cort alb cu dungi argintii. Nu-i drăguț? — Foarte drăguț. Revin la revista mea și mă uit cu mare interes la rochiile domnișoarelor de onoare, la buchetul miresei... și ochii îmi cad pe data revistei. — Mami! exclam. Asta e de anul trecut! De ce te uitai prin reviste de mireasă anul trecut? — Habar n-am! zice mami. Cred că am luat-o din greșeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ruptul capului, s-o iau razna. Am hotărât deja. Sunt de acord, spune mama. Vrei ceva elegant și de bun gust. O, uită-te, struguri acoperiți cu frunze aurii. Am putea încerca și noi așa ceva! Dă pagina. Ia fii atentă, domnișoare de onoare gemene! Nu sunt scumpe foc? Cunoști pe cineva care are gemene, scumpo? — Nu, zic cu regret. Nu prea cred. A, ia uite, poți să-ți cumperi un ceas deșteptător special, cu câte zile mai ai până la nuntă! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de minune, zic și o strâng de braț. Noi între noi. Franton, Binton and Ogleby Avocați Third Avenue 739, Apt. 503 New York, NY 10017 D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street 251 W New York NY 10014 11 februarie 2002 Stimată domnișoară Bloomwood, Sperăm să fim primii care vă felicită cu ocazia logodnei dumneavoastră cu domnul Luke Brandon, eveniment despre care am citit în New York Times. Trebuie să fie un moment foarte fericit din viața dumneavoastră și vă rugăm să primiți cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
știți unde putem fi găsiți. Încă o dată, sincere felicitări! Ernest P. Franton Partener asociat Cimitirul Angels of Eternal Peace Westchester Hills, Westchester County New York D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street 251 W New York NY 10014 13 februarie 2002 Stimată domnișoară Bloomwood, Sperăm să fim primii care vă felicită cu ocazia logodnei dumneavoastră cu domnul Luke Brandon, eveniment despre care am citit în New York Times. Trebuie să fie un moment foarte fericit din viața dumneavoastră și vă rugăm să primiți cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte norocoasă. Îmi strânge brațul cu afecțiune. O să ne distrăm de minune, îți promit! SECOND UNION BANK WALL STREET 300 NEW YORK NY 10005 D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street 251 W New York NY 10014 21 februarie 2002 Stimată domnișoară Bloomwood, Vă mulțumesc pentru scrisoarea din 20 februarie. Din păcate, nu pot face nici un comentariu referitor la întrebarea dacă o fustă Miu Miu poate fi catalogată drept o cheltuială a casei sau nu. Al dumneavoastră, Walt Pitman Director Dept. Relații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vă rog? — Dar... dar... petrecerea e dată pentru mine! Mă rog, nu numai pentru mine... — Vanessa Dillon. — A, da, spune femeia de la ușă și taie numele de pe listă cu un surâs. Vă rog intrați. Serge vă va lua haina imediat. Domnișoară, vreți vă rog să vă dați la o parte? adaugă către mine, pe un ton de gheață. Blocați ușa. — Trebuie să mă lăsați să intru! Nu se poate să nu fiu pe listă! Mă uit disperată spre interiorul apartamentului, sperând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că stai bine de tot cu telepatia! — Cynthia mi-a spus că treci pe la ea. Suntem prietene vechi. Robyn se întoarce spre Suze. Iar ea trebuie să fie amica ta din Anglia, nu? A... da. Suze, Robyn, Robyn, Suze. — Suze? Domnișoara de onoare în persoană? Vai, Suze, ce plăcere să te cunosc! O să arăți minunat în... Se oprește ca lovită de trăznet, în clipa în care privirea îi cade asupra pântecului lui Suze. Draga mea, ești însărcinată? — Nasc până atunci, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Fay! Și, pe urmă, și Leroy și Rachelle... Le printez pe amândouă, și tocmai mă gândesc dacă să mai încerc alt nume, cum ar fi Brown, când aud lângă mine o voce care spune: — Pot să vă ajut cu ceva, domnișoară? Ridic capul și văd un vânzător cu un ecuson pe care scrie „Bud“, care îmi zâmbește foarte amabil. Nu ați reușit să dați de lista pe care o căutați? Simt că ard de jenă. Nu pot în ruptul capului să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ușor aeriană. Antoine și cu mine venim imediat la tine, dar acum te rog să ne scuzi un pic, avem de rezolvat o situație de ușoară criză. Coboară glasul. A fost un accident nefericit cu unul dintre torturi. Extrem de nefericit. — Domnișoara Bloomwood? Ridic ochii și vă un bărbat cu păr alb și un licăr jucăuș în privire, îmbrăcat în vestimentație albă impecabilă de chef. Sunt Antoine Montignac. Cofetarul cofetarilor. M-ați văzut cumva la emisiunea mea? — Antoine, nu cred c-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de chef. Sunt Antoine Montignac. Cofetarul cofetarilor. M-ați văzut cumva la emisiunea mea? — Antoine, nu cred c-am rezolvat încă problema cu... celălalt client..., spune Robyn stresată. — Vin imediat. Face un gest vag din mână, trimițând-o la plimbare. Domnișoară Bloomwood, luați loc. — De fapt, nu sunt prea sigură că vreau să... încep eu. Însă, înainte de a-mi da seama ce mi se întâmplă, mă trezesc așezată pe un scaun de pluș la o masă lustruită, iar Antoine îmi întinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de nuntă în formă de geamantan Louis Vuitton! Cât de cool ar fi! — Antoine? Vrei te rog să vii o secundă? Robyn scoate capul pe ușa unei încăperi private din dreapta - și, în ciuda faptului că zâmbește, pare destul de tulburată. — Scuzați-mă, domnișoară Bloomwood, spune Antoine pe un ton de scuză. Davina. Dă-i, te rog, domnișoarei Bloomwood să guste puțin tort. O asistentă zâmbitoare dispare pe niște uși batante - și se întoarce cu un pahar de șampanie, o farfurie de porțelan cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Vrei te rog să vii o secundă? Robyn scoate capul pe ușa unei încăperi private din dreapta - și, în ciuda faptului că zâmbește, pare destul de tulburată. — Scuzați-mă, domnișoară Bloomwood, spune Antoine pe un ton de scuză. Davina. Dă-i, te rog, domnișoarei Bloomwood să guste puțin tort. O asistentă zâmbitoare dispare pe niște uși batante - și se întoarce cu un pahar de șampanie, o farfurie de porțelan cu două felii de tort și un crin de zahăr. Îmi dă o furculiță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în lături și acum aud perfect. Ea e. E Alicia. Simt că înțepenesc. — Mai întâi, nu găsim loc la Plaza! După care, tortul e un fiasco! Și știți ce am mai auzit? — Ce anume? spune Robyn cu glas temător. Că domnișoara mea de onoare s-a vopsit roșcată! Și o să facă notă discordantă cu celelalte! Toți sunt nesimțiți și egoiști... Ușa e dată în lături violent și Alicia iese nervoasă, iar tocurile ei cui răsună pe parchet asemenea unei rafale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]