9,278 matches
-
de Iepure intră în închisoare, eliberează deținuții și pe Mărgelatu și fug ascunși în carul de fân. În închisoare, Mărgelatu auzise de la un boier înlănțuit pe nume Hargot (Vasile Nițulescu), care fusese acuzat că a încercat să-l răstoarne pe domnitorul Gheorghe Bibescu (Ion Besoiu), o poveste despre existența unei comori. Boierul înlănțuit moștenise de la înaintașii săi bijuterii, potire și icoane de aur. Aurul fusese turnat în lingouri și îngropat în mina de la Baia de Aramă. De existența acestei comori nu știa decât
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
decât verișorul său, boierul Vâlcu (Marin Moraru). Boierul închis le spune colegilor săi de suferință să ia legătura cu boierul Vâlcu și să-i spună acestuia să dea tot aurul pentru a sprijini cauza Frăției, apoi moare. În același timp, domnitorul Bibescu propune în Obșteasca Adunare să se concesioneze minele de aur ale Țării Românești către Serge Troianoff (Alexandru Repan), bancher la Sankt Petersburg. La presiunea domnitorului, Obșteasca Adunare își dă acceptul. Aga Villara (Traian Stănescu) îi cere Agathei să-l
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
să dea tot aurul pentru a sprijini cauza Frăției, apoi moare. În același timp, domnitorul Bibescu propune în Obșteasca Adunare să se concesioneze minele de aur ale Țării Românești către Serge Troianoff (Alexandru Repan), bancher la Sankt Petersburg. La presiunea domnitorului, Obșteasca Adunare își dă acceptul. Aga Villara (Traian Stănescu) îi cere Agathei să-l iscodească pe Troianoff pentru a afla mai multe informații despre el. În timpul unui banchet fastuos oferit de Troianoff, în care doamnele găsesc sub șervete bijuterii costisitoare
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
existența comorii boierului Vâlcu și, împreună cu Agatha și cu birjarul surdo-mut Casapu, pornesc spre moșia boierului de la poalele Munților Vâlcan. Dându-se drept trimis imperial rus care venise să-i dea un act care să confirme descendența boierului Vâlcu din domnitorul Tihomir, Troianoff este lăsat să intre pe moșie. El îi spune boierului că tronul domnesc trebuie garantat, iar boierul Vâlcu îi invită în Capela Corbului și-i arată într-o firidă din spatele tronului pretins al domnitorului Tihomir un morman de
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
descendența boierului Vâlcu din domnitorul Tihomir, Troianoff este lăsat să intre pe moșie. El îi spune boierului că tronul domnesc trebuie garantat, iar boierul Vâlcu îi invită în Capela Corbului și-i arată într-o firidă din spatele tronului pretins al domnitorului Tihomir un morman de lingouri din aur. Boierul leșină de emoție, iar în acest timp Troianoff îl cheamă pe Casapu și încarcă tot aurul în caleașca lor, apoi împreună cu Agatha îl introduc pe boier în firidă și o închid în spatele
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
înmormântat în biserica din satul Toporăuți, ctitorită de el, după cum arată pisania . În această localitate, s-a născut și a crescut viitorul domn al Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, fiul boierului Dumitru Barnovschi. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți și Șipote Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din Iași (Mănăstirea Barnovschi), închinând mănăstirea cu toate posesiunile sale la Ierusalim . Documentul specifica următoarele: "„și iarăși călugării de la acea sfântă mănăstire să n-aibă a pune acolo
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
ei să aibă a le vinde acolo și banii să trimită la egumen, ca să aibă a trimite la sfânta marea biserică din Ierusalim”" . În prezent, manuscrisul original se află în inventarul Complexului Muzeal Bucovina din municipiul Suceava. În anul 1703, domnitorul Mihai Racoviță a scutit satul Toporăuți, proprietate a Mănăstirii Barnovschi, de toate dările: bezmen, iliș, sulgerit, solărit, gorștină, desetină etc. Scutirile de dări acordate satului Toporăuți au fost întârite și de către Dimitrie Cantemir printr-un act din 1710 . Printr-un
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
satul Toporăuți, proprietate a Mănăstirii Barnovschi, de toate dările: bezmen, iliș, sulgerit, solărit, gorștină, desetină etc. Scutirile de dări acordate satului Toporăuți au fost întârite și de către Dimitrie Cantemir printr-un act din 1710 . Printr-un alt act emis de domnitorul Grigore al II-lea Ghica la 8 martie 1727 "„vornicealului și vătămanului și tuturor sătenilor de sat de Toporăuți”" îi împuternicea ca ei să se apere "„despre unii și alții care trag oamenii de acolo din sat la vecinătate”", menționând
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 362 metri, în partea de centru a raionului Adâncata. De această comună depinde administrativ satul Prevoroche. Localitatea Tărășeni a făcut parte încă de la înființare din Principatul Moldovei. În anul 1673, domnitorul Ștefan Petriceicu a zidit în satul Mânăstioara (Siret) o biserică de piatră cu hramul Sf. Onufrie. Această a fost sfințită de către mitropolitul Dosoftei Bărilă al Moldovei. Cu această ocazie, ctitorul a înzestrat biserică cu încă o bucată din toloaca târgului
Tărășeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316111_a_317440]
-
cu un heleșteu domnesc (Iazul Mânzați), sătul Băncești și un iaz cu pește, sătul Dornești cu robi și iazuri, sătul Tărășeni cu iaz și moară, 3 fălci de vie și a patra parte din satul Drăgușeni (astăzi înglobat în Mânăstioara). Domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) întărește această danie în anul 1708. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a
Tărășeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316111_a_317440]
-
de 370 metri, în partea de sud-vest a raionului Adâncata. Localitatea Corcești a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului are loc într-un hrisov din 22 martie 1654 al domnitorului Gheorghe Ștefan (1653-1658), în care acesta menționa și satul Corcești printre satele aflate în stăpânirea Mănăstirii Dragomirna. Începând de atunci, Corceștiul este menționat în documentele vremii ca un sat separat. Satul a fost slab populat o lungă perioadă, terenurile sale
Corcești, Adâncata () [Corola-website/Science/316126_a_317455]
-
localitatea a purtat denumirea ucraineană "Dubivka" ce înseamnă - Stejăreni (în ). Localitatea Oprișeni a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului are loc într-un document din 17 martie 1418 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). În anul 1490 este menționată biserica din satul Oprișeni. Teritoriul satului este donat în 1503 Mănăstirii Moldovița printr-un hrisov al voievodului Ștefan cel Mare. În anul 1772, ca urmare a luptelor purtate pe teritoriul satului
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
fiul său. În jurul anului 1690, satul Solești a ajuns în stăpânirea marelui vistiernic Iordache Ruset (cca. 1645-cca. 1720), marele vornic al Țării de Jos, fiul lui Constantin Cuparul, capuchehaie la Constantinopol în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) și frate al domnitorului Antonie Ruset, prin căsătoria sa cu Safta Racoviță, fata logofătului Nicolae Racoviță, precum și prin danii și cumpărări proprii și ale urmașilor lui. Iordache Ruset a ajuns să fie printre cei mai bogați boieri din Moldova acelei epoci. După moartea acestuia
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
un zid de incintă. Postelnicul Gheorghe Rosetti-Solescu a murit la 10 ianuarie 1846, iar în următorii 20 de ani moșia a fost administrată de văduva sa, Ecaterina, ajutată de fiul său mai mare, Constantin (1827-1884), fost ofițer și adjutant al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ecaterina Rosetti-Solescu a construit între anii 1859-1860 o biserică de curte cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în partea de est a curții boierești), cu ajutorul fiilor săi Elena și Constantin. Ea a murit la 11 aprilie 1869, moșia
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
de 40 de ani, apoi de fiul său, Theodor Gh. Rosetti. În timpul Răscoalei din 1907 proprietatea boierească nu a avut de suferit, Gheorghe Rosetti amplasând pe poarta conacului o placă prin care amintea țăranilor că moșia Solești este a nepotului domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care le-a dat pământ în 1864. La data de 30 aprilie 1909, au fost aduse aici rămășițele pământești ale Elenei Cuza, care au fost înmormântate în curtea bisericii, lângă cele ale mamei sale. Fiul lui Theodor
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
Iași — 20 decembrie 1914, Asău-Comănești) a fost un explorator și om politic român. Fiu al lui Niculae Ghica-Comănești și al Ecaterinei, născută Plagino, cu ascendenți într-o familie care, începînd cu secolul al XVII-lea, a dat Principatelor Române zece domnitori. Frate geamăn cu Dimitrie Ghica-Comănești. În 1861, ca urmare a apelului lui Abraham Lincoln, s-a înrolat ca voluntar în Regimentul 5 al statului New York, comandat de colonelul Iarlovsky. Rănit pe cîmpul de luptă, a fost decorat și înaintat la
Eugen Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316209_a_317538]
-
ajunși în fața preotului-paroh dezbăteau tocmai arendășia hanului "Trei Sarmale" . În decursul timpului, hanul a trecut în posesia mai multor proprietari, iar din secolul al XVIII-lea el s-a aflat în stăpânirea Mănăstirii Socola. Legea secularizării averilor mănăstirești, elaborată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în anul 1863, a scos hanul din stăpânirea Mănăstirii Socola, trecându-l în cea a Primăriei municipiului Iași. Conducerea urbei l-a vândut lui Anton Andriescu prin actul nr. 522 din 28 octombrie 1892, contra sumei de
Hanul Trei Sarmale () [Corola-website/Science/316273_a_317602]
-
i-ar fi fost dedicată Cleopatrei Poenaru, fiica pictorului Lecca, nu Veronicăi Micle. În vremurile îndepărtate, Dealul Bucium era acoperit de codrii multiseculari ai Iașului, pe panțe crescând stejari, iar pe firul apelor, plopi, salcii și arini. Pe acest deal, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a construit un palat care a servit că reședința de vară. Profesorul Ștefan Micle, rector al Universității "Al.I.Cuza" din Iași (1867-1875) și soțul Veronicăi Micle, locuia într-o casă din Bucium. În această casă, Veronica
Plopii fără soț () [Corola-website/Science/316283_a_317612]
-
de lângă Suceava). Născut aproximativ în jur de 1560, în Suceava, decedat la 19 ianuarie 1629, în Suceava, înmormântat la Dragomirna, este atestat în februarie 1587 ca ""Ilie diac"". Documentul în care apare prima dată este un act de danie a domnitorului Petru Șchiopu pentru ""Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava"" a seliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac căzăcesc asupra Moldovei. Doi ani mai târziu, i se schimbă dania la cererea sa cu moșia Dragomireștii, unde va
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
o tematică structurată pe trei mari secțiuni: viața și activitatea lui Emil Racoviță (familia, copilăria, tinerețea) (1868-1947); participarea la expeditia antarctică (1897-1899); Emil Racoviță - fondatorul biospeologiei (1900-1947). Expoziția conține fotografii și documente care ilustrează vechimea familiei boierilor Racoviță (descendenți ai domnitorului Mihai Racoviță), arborele genealogic întocmit de Gheorghe Ghibănescu, blazonul familiei și date referitoare la părinții savantului: Gheorghe și Eufrosina. Primul tronson expozițional este organizat în două camere. În prima cameră se află un birou masiv și o bibliotecă cu puține
Casa memorială Emil Racoviță () [Corola-website/Science/316326_a_317655]
-
fiecare rege era purtătorul promisiunii întregi care nu se putea îndeplini în viitor fără a fi vorba de un trup real în timpul prezent. Cu fiecare nou rege se retrezea speranța că acest nou purtător al sângelui regal va realiza idealul domnitorului care va veni, Mesia. Din perspectiva profeției, prezentul și viitorul îndepărtat sunt reunite. Miracolul concepției imaculate in cel mai deplin sens al cuvântului nu este clar exprimat în profeția cu Immanuel. Conform acestei interpretări, Fecioara Maria este referită doar indirect
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
Romanov și o prințesă dintr-o altă familie regală, nu doar nobilă; copiii născuți în urma unei căsătorii morganatice sunt excluși de la succesiune. Deși familia Leonidei domnise în Georgia în Evul Mediu timpuriu, strămoșii Leonidei pe linie masculină nu mai fuseseră domnitori sau regi încă din 1505, de atunci fiind nobili ruși simpli. Prin urmare, au existat unele controverse privind căsătoria lui Vladimir cu Leonida, unii considerând-o morganatică. Statutul regal al Casei de Bagration a fost însă permanent recunoscut de Rusia
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
au săvârșit leat 1833 octombrie 24 în zilele înălțatului Domn Alexandru Ghica - Anton - Preot Matei Trifonos. ” Pisania de deasupra ușii de la intrare ne dezvăluie că actuala Biserică cu hramul „Buna-vestire” a fost ridicată în anul 1833 ,octombrie,24 în vremea domnitorului Alexandru Ghica Voevod, iar numele ctitorilor au fost Teodor Zaplan, Șărban Luxandra, Hagi Nicolae Cazan. Din documentele vremii rezultă însă că pe același loc a fost o altă biserică de zid care data probabil, cel puțin de la începutul secolului al
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
și Norvegiei și Duce de Schleswig din 1559 până la moartea sa. Frederic al II-lea a fost fiul regelui Christian al III-lea al Danemarcei și al Norvegiei și al Dorotheei de Saxa-Lauenburg. Frederic al II-lea a fost un domnitor renascentist tipic al Danemarcei. Spre deosebire de tatăl său, el a fost puternic influențat de idealuri militare și încă din tinerețe și-a făcut prieteni prinți germani militari. Și-a dorit să se căsătorească cu iubita lui Anne de Hardenberg însă în
Frederic al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320122_a_321451]
-
această biserică se află preotul-duhovnic Gheorghe Pascu (1771 - 5 aprilie 1836), al cărui mormânt este situat lângă absida altarului. Biserica de lemn din Cârlig a aparținut o lungă perioadă de timp de Parohia Podgoria Copou, fosta biserică mănăstirească construită de domnitorul Vasile Lupu și care se află astăzi în perimetrul Grădinii Botanice din Iași. Aici se slujea sporadic de către parohul de la Podgoria Copou, cu prilejul hramului sau al evenimentelor religioase (botez, cununie sau înmormântare) din viața comunității rurale. Lăcașul de cult
Biserica de lemn din Cârlig () [Corola-website/Science/320190_a_321519]