9,565 matches
-
rapid să mergi pe jos. Atâtea mașini Într-o țară destul de săracă — iată un mic mister românesc. În magazine, mulțimea e compactă, și nebunia cumpărăturilor În toi. Când românii cumpără, cumpără chiar de-adevărat (lesne de Înțeles: abia au descoperit farmecul societății de consum). S-au creat și mari averi, dintre care nu puține În condiții dubioase. Noii capitaliști sunt Într-o măsură apreciabilă persoane care au ocupat posturi-cheie În structurile economice sau de informații ale vechiului regim: securiști (foarte numeroși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sat“. Avea bulevarde, blocuri cu multe etaje și edificii publice monumentale. Însă modernizarea nu era decât parțială, ca și modernizarea României În ansamblu. Bucureștiul modern și Bucureștiul tradițional se Întâlneau la fiecare pas, Într-o sinteză contradictorie, nu lipsită de farmec. Orașul comunist Comunismul a schimbat radical Bucureștiul, așa cum a schimbat și țara. În prima fază, țesătura orașului a fost mai puțin afectată, fiindcă lipseau banii și mijloacele. S-au construit repede câteva edificii-simbol, vedeta fiind Casa Scânteii (la capătul șoselei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În mod deosebit prin monumentalitate, și Încă și mai puțin prin unitate de concepție. Sub acest aspect, Micul Paris se află la antipodul Parisului. Este un oraș dezordonat, de o inegalitate frapantă, un oraș eclectic, făcut din bucăți. Acesta e farmecul lui. <endnote id="6"/> Monumente vechi sunt puține În București. Dinainte de 1800, exceptând două-trei case, au rămas doar bisericile. De dimensiuni modeste, se pierd printre construcțiile moderne din jur. Dar merită să fie descoperite. Geniul constructorilor de biserici s-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rezervat mie, am ridicat de pe locul din dreapta un teanc de ediții ale cărții mele de proză scurtă, Informatorii, și m-am îndreptat spre biroul meu care se găsea într-o clădire ce semăna cu un mic hambar roșu plin de farmec ale cărui ferestre dădeau spre campus. Încă zâmbind în sinea mea, am realizat că motivul pentru care mă aflam astăzi aici era acela că biroul meu constituia singurul loc în care mă puteam întâlni acum cu Aimee Light - sub auspiciile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
școala - era ascunsă într-o pădure. În interiorul acestei păduri se aflau mai multe structuri de lemn - înșiruiri de bungalouri anonime punctate cu ferestre tip hublou, iar acestea constituiau grosul claselor de curs. Arhitectura era atât de minimalistă, încât avea un farmec aparte. Totul se baza pe control, însă nu genera claustrofobie, în pofida tuturor platanilor și tufișurilor care înconjurau inima școlii. Era un spațiu reconfortant, aproape ludic. Era incontestabil o mică școală foarte șic. Sala de gimnastică dispunea de un spațiu înălțător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din Fălticeni din 1937, pentru terminarea liceului la București. Soarta m-a „selecționat” pentru neurochirurgie, deși eu mă visam medic internist la Spitalul Stamate, având exemplu pe Dr. V. Dimitriu. Pentru mine dragul meu oraș natal a rămas plin de farmec: oameni cumsecade, harnici, blânzi, serioși, cu preocupări altruiste; cred În orașul cu cele mai multe personalități „pe m²”, cu o viață demnă, multilaterală. În gândul meu am apreciat locuitorii Fălticenilor ca pe o mare familie, fiecare În cuibul lor mai modest sau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Cu puțină grijă se poate ajunge la Centenar. Avem exemple! Vă felicit pentru noile titluri obținute destul de târziu (mai bine mai târziu...). De curând sunt și eu asaltată cu câteva „promovări”, la 83 de ani! Îmi vin În minte ce farmec aveau deniile și sărbătorile religioase la biserica Adormirea. Cu alese sentimente și aprecieri. Vă urez la mulți ani, Paște fericit cu realizările dorite. Dr. Sofia Ionescu P.S. Am să vă mai scriu despre Raul Verdeanu, admirația pt. Adinel Vartan, despre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
am plimbat alaltăieri, la Malnaș și lacul Sf. Ana. A fost un drum minunat de frumos, nu atât de lung ca până la Fălticeni. Lumea deja e plecată din stațiuni climaterice, i-a speriat frigul și ploaia. Peisajul, tot Îngălbenit, are farmecul lui coloristic, dar totuși strecoară În suflet, un sentiment de tristeță!? Vara aceasta ne-a oprit să facem excursii mai multe; vizitatorii nu țin cont de ploaie și frig. Au admirat splendoarea așezării Brașovului. Prea devreme am Început focul la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dorim Însănătoșire grabnică . În toamnă, sau oricând veți avea concediu, vă așteptăm să ne vizitați, Împreună cu soția Dvs., să vă plimb prin frumoasele locuri ale Brașovului (...). De obicei, vremea e frumoasă până În noiembrie (la Brașov, n.n.). Și decorul ruginiu are farmec. Colonel Ciuntu m-a rugat să vă transmit și din partea familiei, distinse salutări și urări de sănătate (...). Cu distinsă stimă și recunoștință, soției și Dvs. Maria Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”20 octombrie 1975”> Mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
În suflet o mică rază de recunoștință, din partea mea! Într-adevăr, scrisorile Dvs. au o formă literară plăcută, cari meritau o evidențiere. Între timp, mulți intelectuali de aci, au cetit monografia mea, mai bine zis romanul Dvs. scris cu mare farmec literar și au pus Întrebarea: de ce acest roman n-a fost publicat pentru difuzare, deoarece Întrece cu foarte mult, forma (unor) scrieri care se tipăresc? În acest roman se observă o competență adevărat literară și foarte plăcută, care trebuie să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
localitate renumită pentru circuitul său de Formula 1, care găzduiește și etape ale Cupei Mondiale la motociclism viteză. Undeva în zonă este și Sintra - o altă localitate faimoasă pentru palatele sale de lux și vegetația abundentă, cea descrisă cu mult farmec de Byron în poemul Childe Harold. Dar nu vom ajunge până acolo. La Cascais parcăm într-o piațetă de la marginea orașului. Aici urcăm într-un minitren de Disneyland, format din vagonete roșii. Cineva glumește: „Acesta ar trebui să fie Trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Madrid. Nu voi uita niciodată delirul colectiv pe care l-am trăit pe drumul de la Lisabona la Madrid. Brusc, nu mai găsim pe nimeni din personalul de serviciu al trenului, nici conductori, nici ospătari, nici barmani. Dispăruseră ca prin farmec. Locomotiva însăși părea tractată de o forță misterioasă, indicibilă. S-a declanșat atunci un exod general după sticle de bere și răcoritoare, depozitate în număr mare în instalațiile frigorifice din vagonul-restaurant. Figuri nădușite, trupuri deshidratate, risipindu-se în cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din Francisca și a înțeles cu gravitate că reprezentam, la rându-mi, „o opțiune” valabilă în câmpul literar. Grigore Hagiu, un al doilea „maestru de moment” al lui Nichita, siluetă în dosul căreia Nichita se ascundea adesea maimuțărind cu extrem farmec „supunerea”, „vasalitatea”, relație ce se instalează la modul tipic în pubertatea și adolescența eternă a tinerilor, Grigore era „masiv” și „protector”, ironiile sale nu deveneau niciodată caustice, era sau incapabil, sau nu voia să adopte postúri cinice, poza însă cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literele autohtone. În glumă, îl numeam, țin minte, „domnule ministru”! Diferența între el și Nichita, care și-a găsit - sau dobândit! - și el masca sa destul de iute, era că Nichita „o ascundea” continuând „să pozeze”, derutând aproape pe toată lumea, prin farmec! O făcea, cred eu, din motive multiple, în primul rând fiind conștient de caracterul riscant, revoluționar cu adevărat, „reacționar” - vizavi de ideologia comunistă! - a marii sale arte. De altfel, aici, instinctul său era remarcabil, orice artist de excepție, orice real
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atacându-ne pe noi, cei care făceam și visam o „altă literatură” decât gunoaiele realist-comuniste importate ca o modă tiranică de la sovietici, vituperând cu vocea sa subțire unde clocotea indignarea de moment contra „acelor scriitori care se lasă atrași de farmecele otrăvite ale literaturii burgheze, occidentale, uitând de comandamentele partidului și ale vremii noastre care ne arată adevărata cale de urmat în cultură, servirea clasei muncitoare și forțelor noului, a zidirii noii societăți etc. etc.!”Ă. Nu i-am ascuns nici
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
marea sală de la etajul II și care, altfel, nu pridideau cu elogiile - cum unii aveau s-o facă și mai apoi! -, s-a ridicat de la locul lui și cu acel teatralism pe care-l profesa adeseori, cu un talent și farmec indiscutabil, într-un cerc restrâns de prieteni sau admiratori, a făcut acei pași necesari pentru a se apropia de șeful statului și l-a îmbrățișat. Ce trebuia să însemne acest gest, m-am jenat, în anii care au urmat, să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim [...]. (Matei, II, 1) Esteți din Occident, nu încercați să ajungeți până la ei! Aurul și smirna au dispărut, iar Cel Veșnic nu se mai arată pentru "a întâmpina, a seduce și a veseli". Farmecul și grația nu-s partea lui cea mai tare. "Frumos", iată un cuvânt de negăsit în Noul Testament. Nimic care să semene cu Cântarea Cântărilor. Cananeeana o fi fost oare plăcută la vedere, muntele, mândru, malurile lacului Tiberiada bucolice? Aceste epitete
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
călugărești creștine, în Societatea lui Isus sau care au devenit predicatori; mi s-a vorbit despre creștini care au devenit evrei, iar alții musulmani (cazul evreului convertit la islam e practic inexistent). Fiecare variantă a Tatălui etern are povestea și farmecul său, un electromagnetism propriu cutărui sau cutărui fel de spirit. Printre atracțiile iudaismului: absența dogmei, cultul în familie (masa servind ca altar), latura practică a mitsvoth-urilor, respectarea unor reguli fără obligația de a crede, solidaritatea în momente de pericol, o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
argint a lunei, și glasurile lor moi, armonioase, se ridicau vibrând cu neobișnuită putere în tăcerea nopții. Și-n corturile albe dormeau soldați, dar parcă toate sufletele se înălțau în lumină și toată tabăra parcă asculta melodiile care aveau atâta farmec în tristețea locurilor. Câteodată și amurgul colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără lumină, fără murmurul firii parcă. Peisaje încremenite de vis, negre peisaje moarte, prin care un tren fantomatic trece. Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie neagră; triste câmpii, triste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tekir-Ghiol văleu! Otelurile Movilă cu dosul și closetele la mare și la lac! Marea la Constanța. Bat valuri, și vin din larg cu horbotă albă de ghiare mărunte. Brătescu Voinești. Comunicare 1 Iunie. Nicolae Pescaru din Znagov Dobroșești. Știe acest farmec dela un moș bătrân, Dumitrache Țulea, mort demult. Neculai Cercu Cotoi Gheorghe Nucuță Raluca Fănica viermi de matasă. Cum strigă cu glasuri joase și normale pe lac și s-aude cine știe unde. Farmecul Sub o piatră mare-nvoaltă, Șade-un bou negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iunie. Nicolae Pescaru din Znagov Dobroșești. Știe acest farmec dela un moș bătrân, Dumitrache Țulea, mort demult. Neculai Cercu Cotoi Gheorghe Nucuță Raluca Fănica viermi de matasă. Cum strigă cu glasuri joase și normale pe lac și s-aude cine știe unde. Farmecul Sub o piatră mare-nvoaltă, Șade-un bou negru, urnit, Din bărbie dând, Din limbi scăpărând. Măi Cernate, blestemate! Blestema-te-ar Dumnezeu, Să-ți curgă veninul tău Ca untura slinului. Trei nuiele de alun împleticite, Gura șarpelui împietrită. Herendeu! Berendeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viteaz, vitejiu, Să umbli precum ai umblat, Să muști precum ai mușcat, Să treci văi adânci, ape reci. Hai, du-te. Păcat mare să-l omori după ce l-ai fermecat. E păcat să-l lași fermecat, fără să-i desfaci farmecul. Descântec pentru mușcătura de șarpe De dimineață mă sculai, Mâna pe cofă pusei, La fântână plecai, Cu Maica Precistă mă-ntâlnii. De mâna dreaptă mă luă La fântână mă duse. Acolo văzui șarpe trist și mânios. Ce stai, șarpe, trist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec, piersec, Duminecă, judecă, suflec, farmec, purece întunerec. adecă și adică n). seară și sară; însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță, semi, secară, secure, searbăd, sarbăd. o). a susține, a menține; a apărea și a apare, a dispărea și dispare p). ied, iapă, eu, ea, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iubire de libertate personală. Pe tovarășul lui Bogdan ea însă îl iubește, sufere de lipsa lui, și ea-i spune iubirea într-o împrejurare grea, cum ar fi în fața morții. Fata asta are mai ales o voce care e un farmec de argint... O cneaghină iubește pe Bogdan-Vodă frumos nu l-a știut niciodată îl iubește pentru vitejia și curățenia lui... El însă urmărește fantoma tinereții lui, fără nădejde... Pe urmă devine aspru și mustrător cu femeile și are o imensă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]