9,707 matches
-
prin [[armistițiul de la Mudanya|semnarea unui armistițiu. Francezii doreau să se instaleze temeinic în [[Siria]], [[Cilicia]] având o importanță mai redusă pentru ei, ceea ce era în avantajul naționaliștilor. Controlul regiunii [[Munții Taurus|Munților Taurus]] era considerată vitală de către Mustafa Kemal. Francezii nu erau capabili să obțină informațiile militare de care aveau nevoie decât cu ajutorul milițiilor armene. Naționaliștii turci au cooperat cu triburile arabe din regiune pentru obținerea victoriei. Mustafa Kemal considera că amenințarea franceză era a doua ca importanță, după cea
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
nevoie decât cu ajutorul milițiilor armene. Naționaliștii turci au cooperat cu triburile arabe din regiune pentru obținerea victoriei. Mustafa Kemal considera că amenințarea franceză era a doua ca importanță, după cea greacă. El a presupus că dacă grecii vor fi învinși, francezii nu ar fi rezistat de unii singuri. Rezistența forțelor naționaliste turce a fost o surpriză pentru francezi. Francezii îi considerau vinovați pentru această situați pe britanici, care nu făcuseră nimic pentru distrugerea rezistenței locale. Obiectivul strategic al deschiderii unui front
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Mustafa Kemal considera că amenințarea franceză era a doua ca importanță, după cea greacă. El a presupus că dacă grecii vor fi învinși, francezii nu ar fi rezistat de unii singuri. Rezistența forțelor naționaliste turce a fost o surpriză pentru francezi. Francezii îi considerau vinovați pentru această situați pe britanici, care nu făcuseră nimic pentru distrugerea rezistenței locale. Obiectivul strategic al deschiderii unui front în sud prin implicarea armenilor în lupta împotriva naționaliștilor turci a eșuat după înfrângerea forțelor greco-britanice în
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Kemal considera că amenințarea franceză era a doua ca importanță, după cea greacă. El a presupus că dacă grecii vor fi învinși, francezii nu ar fi rezistat de unii singuri. Rezistența forțelor naționaliste turce a fost o surpriză pentru francezi. Francezii îi considerau vinovați pentru această situați pe britanici, care nu făcuseră nimic pentru distrugerea rezistenței locale. Obiectivul strategic al deschiderii unui front în sud prin implicarea armenilor în lupta împotriva naționaliștilor turci a eșuat după înfrângerea forțelor greco-britanice în vest
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
să controleze finanțele otomane. Controlul financiar presupunea aprobarea și supervizarea bugetului național, legilor și regulamentelor fiscale cât și controlul total asupra Băncii Naționale. „Administrația Datoriei Publice Otomane” și „Datoria Publică Otomană” au fost reorganizate, fiind încadrate doar cu funcționari britanici, francezi și italieni. Capitulațiile Imperiului Otoman au fost restaurate la situația de dinainte de anul 1914. Capitulațiile au fost abolite în primul an de război de către Talaat Pașa. Controlul Aliaților s-a extins și asupra exporturilor și importurilor, a reorgazinării sistemului electoral
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
acestui teritoriu era de aproximativ 160.000 km2 și o populație de aproximativ 3.000.000 de locuitori. Mandatul francez pentru Liban a fost lărgit mai apoi de Liga Națiunilor cu Mandatul francez pentru Siria. Regiunea a fost împărțită de francezi în patru guvernorate: Aleppo, Marele Liban, Damasc și Muntele Arisarieh. Faisal ibn Husayn, care a fost proclamat rege de un congres național sirian în Damasc în martie 1920, a fost alungat de francezi în iulie. Siria a trecut sub mandatul
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
pentru Siria. Regiunea a fost împărțită de francezi în patru guvernorate: Aleppo, Marele Liban, Damasc și Muntele Arisarieh. Faisal ibn Husayn, care a fost proclamat rege de un congres național sirian în Damasc în martie 1920, a fost alungat de francezi în iulie. Siria a trecut sub mandatul francez, în conformitate cu mandatul dat de Liga Națiunilor. Chiar în perioada în care tratatul de la Sevres, Mișcarea națională turcă condusă de Mustafa Kemal Pașa, s-a depărtat de monarhia care își concentrase sprijinitorii și
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
au atacat trupele și funcționarii britanici. Arabii s-au implicat în lupte și împotriva britanicilor din Irak. Au existat mișcări antibritanice și în Egipt. În timpul războiului pentru independența Turciei, turcii au ieșit învingători în războiul cu grecii, armenii și cu francezii, reușind să-și asigure controlul asupra teritoriului care formează în zilele noastre Mișcarea națională turcă și-a dezvoltat propriile relații internaționale cu Uniunea Sovietică prin semnarea Tratatului de la Moscova din 16 martie 1921, cu Franța prin semnarea Acordul de la Ankara
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
bătălia de la Crécy, unde conform legendei a purtat o armură neagră, care i-a adus numele de ,Prințul Negru”. În anul 1355 a fost numit locotenent al tatălui său, în Gascony, pentru ca anul viitor să conducă o nouă luptă împotriva francezilor din Războiul de 100 de ani, cea de la Poitiers. Eduard l-a capturat pe regele Franței, Ioan al II-lea cel Bun. a fost Prinț de Aquitania între 1362-1372. Domnia sa aici a fost un eșec, de care el s-a
Eduard Prințul Negru () [Corola-website/Science/320160_a_321489]
-
izvoarele sale de sulf pentru băi. Cunoscută sub numele de "Montecerboli" până în secolul al XIX-lea, a devenit unul dintre primele locuri din lume unde energia geotermală a fost exploatată pentru a sprijini industria. În 1827 François de Larderel, un francez, a inventat o modalitate de extragere a acidului boric din noroi vulcanic prin utilizarea aburului pentru a încălzi cazane pentru separarea acidului de noroi. "Leopold al II-lea", Marele Duce de Toscana a fost un susținător entuziast al sistemului Larderel
Larderello () [Corola-website/Science/320228_a_321557]
-
octombrie 1832, familia regală a părăsit Anglia și s-a instalat la palatul regal din Praga în Austria. La 27 septembrie 1833, pentru majoratul lui Henri fixat la vârsta de 13 ani, conte de Chambord a primit un grup de francezi legitimiști, care l-au salutat cu strigătele "Trăiască regele!". Primul act pe care ducele de Bordeaux îl face este un "protest solemn față de uzurparea lui Louis-Philippe." În octombrie 1836, familia regală trebuie să părăsească Praga pentru Gorizia, unde Carol al
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
copiii personalului castelului și o parohie. Sub al Doilea Imperiu, contele de Chambord menține contacte regulate cu reprezentanții partidului legitimist din Franța, cu care a schimbat o corespondență secretă. Din 1862, el a făcut cunoscută poziția sa prin manifeste adresate francezilor, le-a făcut cunoscută doctrina sa și a elaborat un proiect politic: a pledat pentru o manarhie care realizează "o alianță atât de dorită între o conducere puternică și o înțeleaptă libertate", a pledat pentru descentralizare politică și administrativă. El
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
elaborarea unei constituții discutate de Adunare, separarea puterilor și bicameralismului, responsabilitatea politică a miniștrilor, garantarea libertăților civile și religioase.. Totuși, contele de Chambord nu a ascuns interlocutorului său că nu va accepta niciodată steagul tricolor.. Ducele Gaston d'Audiffret-Pasquier informează francezii printr-un comunicat de presă că modificările drapelului nu pot fi făcute decât cu acordul regelui și a reprezentării naționale, fără să fie vorba de o înlocuire a steagului. Or, contele de Chambord este dispus să accepte drapelul tricolor temporar
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
în egală măsură pretendent carlist la coroana Spaniei. O majoritate a regaliștilor francezi și-au pus speranțele de restaurare a monarhiei în Philippe d'Orléans, Conte de Paris, nepotul regelui Louis-Philippe, pentru că a trăit în Franța și era cunoscut de francezi.
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
i-a tradus solicitarea, acesta a fost, în mod fericit, de acord. Pe 30 septembrie, la întoarcerea sa la Londra, Chamberlain a ținut în fața mulțimii încântate celebrul său discurs "Peace for our time" (pace pentru timpul nostru). Deși britanicii și francezii erau mulțumiți, ca și conducătorii militari naziști și liderii diplomației germane, Hitler a fost furios. A simțit că a fost forțat de diplomații și de generalii săi să acționeze ca un politician burghez. A exclamat nervos curând după întâlnirea cu
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
fost și el supărat din cauza rezultatelor conferinței de la München. Sovietele, care aveau un tratat de ajutor militar reciproc cu Cehoslovacia, s-au simțit trădate de Franța, care avea, de asemenea, un tratat de asistență militară încheiat cu Cehoslovacia. Britanicii și francezii, totuși, au folosit Sovietele mai mult ca amenințare împotriva Germaniei. Stalin a ajuns la concluzia că vestul a complotat cu Hitler să cedeze o țară central europeană naziștilor, pentru a induce temerea că, în viitor, se va întâmpla același lucru
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
Management Consultans a cerut restituirea prețului de vânzare către compania Forever, cu cheltuielile de dezafectare cu tot, adică 1,5 milioane de dolari. Turnătoria 1 a fost desprinsă din Sidermet, iar Fondul Proprietății de Stat a încheiat un contract cu francezul "Roger Paul Martinez" pentru a prelua activul modelărie. Aici se executau modelele din lemn pentru piesele turnate din fontă. Prin contract, francezul se obliga să preia 80 de muncitori și să producă, în continuare, modele din lemn. La 24 de
Sidermet () [Corola-website/Science/321086_a_322415]
-
dolari. Turnătoria 1 a fost desprinsă din Sidermet, iar Fondul Proprietății de Stat a încheiat un contract cu francezul "Roger Paul Martinez" pentru a prelua activul modelărie. Aici se executau modelele din lemn pentru piesele turnate din fontă. Prin contract, francezul se obliga să preia 80 de muncitori și să producă, în continuare, modele din lemn. La 24 de ore după semnarea documentelor, reprezentanții Turnătoriei 1 au devalizat Secția modelărie, pentru ca francezul să nu poată produce modelele la care se obligase
Sidermet () [Corola-website/Science/321086_a_322415]
-
din lemn pentru piesele turnate din fontă. Prin contract, francezul se obliga să preia 80 de muncitori și să producă, în continuare, modele din lemn. La 24 de ore după semnarea documentelor, reprezentanții Turnătoriei 1 au devalizat Secția modelărie, pentru ca francezul să nu poată produce modelele la care se obligase prin contract. Apoi, șicanele s-au tinut lanț. Au urmat numeroase controale ale tuturor organismelor financiare, de protecție a muncii sau de inspecție a muncii, soldate cu tot atâtea amenzi, anulate
Sidermet () [Corola-website/Science/321086_a_322415]
-
presiunilor casei regale o anatemă împotriva aceluiași politician. Aliații s-au străduit să soluționeze conflictul în favoarea lor și au instituit o blocadă navală împotriva sudului Greciei, care era încă credincioasă regelui, provocând mari greutăți populației din această regiune. În iunie, francezii și britanicii au hotărât să invoce obligațiile lor de „puteri protectoare”, care promiseseră să garanteze apărarea constituținalității puterii Regatului Greciei, și au cerut regelui să abdice . Constantin a acceptat și, pe 15 iunie 1917, a plecat în exil, abdicând în favoarea
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Filipine și din Americi. În absența unui moștenitor direct, a trebuit să se caute candidați printre descendenții surorilor regelui, fiecare dintre ei având drepturi similare, dar implicații politice foarte diferite: rețeta unui conflict sigur. Două dinastii revendicau tronul Spaniei: Bourbonii francezi și Habsburgii austrieci, ambele înrudite îndeaproape cu Carol și cu tatăl său, Filip al IV-lea. Moștenitorul proprietăților lui Carol al II-lea a fost Ludovic, "Le Grand Dauphin", fiul surorii sale vitrege, Maria Theresa și al lui Ludovic al
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
au declarat în favoarea arhiducelui austriac. Deși William al III-lea a murit în 1702, succesoarea sa în Anglia, regina Ana, a continuat cu hotărâre războiul, sub îndrumarea miniștrilor ei Godolphin și Marlborough. În 1702, Eugen a luptat în Italia, unde francezii erau conduși de ducele de Villeroi, pe care Eugen l-a învins și l-a luat prizonier în bătălia de la Cremona la 1 februarie. Villeroi a fost apoi înlocuit de ducele de Vendôme care, în pofida rezultatului nedecis al bătăliei de la
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
capturat mai multe cetăți importante, dintre care se remarcă Liège. Pe Rin, o armată imperială condusă de Ludovic de Baden a cucerit Landau în septembrie, dar amenințarea ce plana asupra Alsaciei a fost înlăturată de intrarea în război de partea francezilor a lui prințului-elector al Bavariei. Prințul Ludovic a fost obligat să se retragă peste Rin, unde a fost învins de o armată franceză condusă de Claude Louis Hector de Villars la Friedlingen. Amiralul englez Sir George Rooke a câștigat și
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
bătălie navală, bătălia din golful Vigo, soldată cu distrugerea totală a flotei spaniole a Indiilor. Anul următor, deși Marlborough a cucerit Bonnul și l-a izgonit în exil pe elector Kölnului, el nu a reușit să cucerească și Anvers-ul, iar francezii au avut mai multe reușite în Germania. O armată franco-bavareză condusă de Villars și Max Emanuel al Bavariei au învins armatele imperiale ale lui Ludovic de Baden și Hermann Styrum, dar ezitările prințului elector au împiedicat un marș asupra Vienei
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
armată franco-bavareză condusă de Villars și Max Emanuel al Bavariei au învins armatele imperiale ale lui Ludovic de Baden și Hermann Styrum, dar ezitările prințului elector au împiedicat un marș asupra Vienei, ceea ce a dus la demiterea lui Villars. Victoriile francezilor în sudul Germaniei au continuat, însă, și după plecarea lui Villars, cu o nouă armată condusă de Camille de Tallard victorioasă în Palatinat. Liderii francezi s-au lansat în proiecte ample, intenționând să cucerească Viena în anul următor cu o
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]