11,589 matches
-
totuși îl înțelegea și îl voia, despre care vorbește Pavel către Romani, cap. VIII. Fondul acesta de nădejde suspinată și obscură, a făpturii aflate sub păcat, îl numește Tertulian anima naturaliter christiana, care nu e altceva decât formula revelației naturale. Geniile lumii păgâne i-au dat un rost mai mult sau mai puțin luminos în măsura în care operele lor vădesc apropieri de învățătura Logosului întrupat. Astfel, Clement Alexandrinul, care face întâia încercare savantă de asimilare a elementelor culturii păgâne în creștinism, declară că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acest nobil gând, fiecare filosof ajunge la o concluzie, care e în divergență cu concluziile celorlalți filosofi. În ansamblul lor, toate sistemele dau impresia unui haos și a unei amare zădărnicii, care e soarta inteligenței autonome, chiar dacă ca poartă lumina geniului. Zădărnicia aceasta apare și mai amară când inteligența, nemulțumită de rezultate, procedează la critica cunoașterii, destrămând metodele existente și opundu-și preferințele asupra uneia care, mâine și ea va fi destrămată de alții. Filosofia modernă a renunțat în mare parte la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înăbușitor se vede în literatură și moravuri. Bolșevismul de stat n-a descoperit nici un om, nici o idee, n-a produs nici o carte, nici o operă. Nimeni nu l-ar putea învinui pentru aceasta, dacă el n-ar înăbuși talentul original și geniul creator, neîmpăcate cu disciplina-i strâmtă”(Ibid. p. 524. ). Urmând tipicul revoluționar francez, bolșevismul a distrus impunătoarea cultură pravoslavnică, dezvoltată din duhul Bisericii; în locul ei se întinde această paragină peste care domină ca o culme a demonicului spirit caricatural! sanctuarul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
problema inspirației, despuiată cu totul de prestigiul oarecum sacru, de care se bucura în ochii esteticii tradiționale. Pentru estetica modernă, inspirația nu e decât un fenomen psihologic ca oricare altul, explicabil pe calea mecanismului obișnuit al vieții sufletești. În consecință, geniul, prin care se înțelege forța creatoare de capodopere, nu este, în cel mai bun caz, decât un fenomen normal, ajutat de anume împrejurări să se manifeste. Ceva mai mult, nu lipsește nici teoria, foarte măgulitoare, că toți muritorii suntem genii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
geniul, prin care se înțelege forța creatoare de capodopere, nu este, în cel mai bun caz, decât un fenomen normal, ajutat de anume împrejurări să se manifeste. Ceva mai mult, nu lipsește nici teoria, foarte măgulitoare, că toți muritorii suntem genii, numai că viața nu ne dă prilejul să deșteptăm pe Dante, pe Rafael sau pe Goethe, care dorm în fiecare dintre noi. Aceasta, în cazul când geniul e socotit un fenomen normal. Căci există și teorii contrare, după care geniul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ceva mai mult, nu lipsește nici teoria, foarte măgulitoare, că toți muritorii suntem genii, numai că viața nu ne dă prilejul să deșteptăm pe Dante, pe Rafael sau pe Goethe, care dorm în fiecare dintre noi. Aceasta, în cazul când geniul e socotit un fenomen normal. Căci există și teorii contrare, după care geniul e o formă patologică explicabilă fie prin degenerare, fie prin perturbări de natură psihanalitică. Singure aceste principii, respinse unele, interpretate cu lotul contrar altele, ne fac să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
genii, numai că viața nu ne dă prilejul să deșteptăm pe Dante, pe Rafael sau pe Goethe, care dorm în fiecare dintre noi. Aceasta, în cazul când geniul e socotit un fenomen normal. Căci există și teorii contrare, după care geniul e o formă patologică explicabilă fie prin degenerare, fie prin perturbări de natură psihanalitică. Singure aceste principii, respinse unele, interpretate cu lotul contrar altele, ne fac să înțelegem spiritul în care se mișcă noua disciplină științifică și prăpastia care se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simplu, cu un voluminos pachet la subțioară. Era manuscrisul unui roman, iar autorul omul care îmi stătea în față. E foarte adevărat că un Walt Witliman, un Maxim Gorki sau un Ivan Mestrovici s au ridicat brusc din ignoranța populară. Geniul n are nevoie totdeauna să străbată treptat evoluția culturală ca să se afirme. El e un salt amețitor peste ceea ce e obișnuit. Am luat manuscrisul cu arzătoare curiozitate și l-am citit. Era o dureroasă și grosolană elucubrație. Peste câteva zile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
drept, ce te-a îndemnat să scrii ? Cazul lui Panait Istrati! M-am gândit că și eu sunt lucrător cum a fost el; și de ce să nu câștig mai ușor, cu scrisul, cum a câștigat și el! Candidatul meu la geniu, de pe țărmul mării, era sigur că e mai ușor să scrii un roman decât să umpli sticlele cu sifon. El intră perfect în teoria geniului, formulată de estetica modernă, deși n-o cunoștea decât din atmosfera joasă, ce s-a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să nu câștig mai ușor, cu scrisul, cum a câștigat și el! Candidatul meu la geniu, de pe țărmul mării, era sigur că e mai ușor să scrii un roman decât să umpli sticlele cu sifon. El intră perfect în teoria geniului, formulată de estetica modernă, deși n-o cunoștea decât din atmosfera joasă, ce s-a creat în jurul artei. Dacă arta e privilegiul unei foarte restrânse elite creatoare, apărută fără nici o lege cunoscută, ci în chip cu totul misterios dintre milioane
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu înseamnă nici un fel de explicație, dar esteticianul luând o în serios are iluzia că a satisfăcut metoda științifică și cerințele unui raționalism de cea mai banală marcă. Citind tratatele curente de estetică, rămâi cu impresia că nu vorbesc de geniile prin care omenirea se apropie de divinitate, ci de cadavrele lor disecate într-o clinică medicală. Ele repetă pe alt plan cazul chirurgului materialist care, tăind mortul cu bisturiul, se adresa asistenților cu o superioară ironie: Arătați-mi, vă rog
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cadavrele lor disecate într-o clinică medicală. Ele repetă pe alt plan cazul chirurgului materialist care, tăind mortul cu bisturiul, se adresa asistenților cu o superioară ironie: Arătați-mi, vă rog, unde e sufletul! Noii clinicieni ai esteticii moderne, reducând geniul la mecanismul psihologiei comune, se întreabă satisfăcuți ce-a mai rămas din el; sau, coborându l în patologia mintală, ni-l arată înrudit de aproape cu nebunia, făcându-se a uita că acest geniu rămâne să strălucească peste veacuri din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Noii clinicieni ai esteticii moderne, reducând geniul la mecanismul psihologiei comune, se întreabă satisfăcuți ce-a mai rămas din el; sau, coborându l în patologia mintală, ni-l arată înrudit de aproape cu nebunia, făcându-se a uita că acest geniu rămâne să strălucească peste veacuri din opera pe care a plăsmuit-o o singură dată pentru totdeauna. Dar nu numai aceste principii eliminate sau degradate ne interesează în confruntarea lor cu doctrina teologică. Ideea de frumos se înțelege în trei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zidit în spațiu. în acest exemplu, avem o frumusețe sensibilă cu care ochiul nostru ia contact în spațiu și o frumusețe ideală, pe care arhitectul a cunoscut-o numai cu gândul. Să luăm un alt exemplu, mai neobișnuit. Compozitorul de geniu, care a fost Beethoven, asurzise de la o vreme. Și totuși, în pofida acestui defect, el își auzea divinele simfonii. Și fără îndoială că le auzea în pura lor idealitate mult mai frumoase decât le-ar fi ascultat executate de orchestră. Auzul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumusețea e o idee veșnică, dar impersonală. Gândirea lui Schopenhauer e ateistă și exclude atributul de personalitate vie a ideii veșnice. În consecință, această idee veșnică nu e prevăzută cu inițiativa proprie de a-și comunica frumusețea, ci numai puterea geniului creator, întrevăzând-o prin contemplație, ia inițiativa de a o repeta va opera de artă. De asemenea în platonism ideea frumuseții e veșnică și impersonală; ea există în cerul zeilor, fără comunicabilitate față de lumea văzută. Dar cum Platon crede în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și frumusețea sunt unul și același lucru. Din formele ei strălucitoare, gândirea teologică lămurește strălucirea fără formă și mai presus de lume a Creatorului și tot astfel, imitând această metodă a teologiei afirmative, estetica lămurește din opera de artă însușirile geniului care a plăsmuit o, în sine sau în Dumnezeu, frumosul, după Dionisie, „e veșnic, invariabil și neschimbabil; fără naștere, fără moarte, fără dezvoltare sau micșorare. El nu este frumos într-o parte și urât în alta; nici existând uneori iar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin Sophia spiritualitatea creaturii, sfințenia ei, puritatea și neprihana ei, adică frumusețea ei”. Să adăugăm la acestea că puterea sofianică, manifestată în podoaba universului și în lumina mistică a sfințeniei, Sergiu Bulgakov o consideră ca lucrând, în chip natural, prin geniile care făuresc frumusețea artistică. Prin natură, prin sfințenie și prin artă, făptura întreagă aspiră către aceeași lumină transcendentă ca spre obârșia și fericirea ei. Dumnezeu asemănându-se singur cu un artist, am putea spune că raportul față de capodopera sa care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
natură, prin sfințenie și prin artă, făptura întreagă aspiră către aceeași lumină transcendentă ca spre obârșia și fericirea ei. Dumnezeu asemănându-se singur cu un artist, am putea spune că raportul față de capodopera sa care e lumea e acela al geniului față de opera pe care o zămislește. Precum arhitectul poartă mai întâi în gând forma ideală a casei ce se va construi ulterior în spațiu, Creatorul lumii poartă din eternitate în sine ideile tuturor lucrurilor care au fost, care sunt și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îmbie natura și arta. Lucrurile din natură sunt reprezentări ale ideilor veșnice și în aceasta stă caracterul obiectiv al frumtiseții naturii. Arta, la rândul ei, e continuare a naturii, cu deosebirea că ea potențează și adâncește frumusețea naturală. Artistul de geniu articulează în chip fericit ceea ce natura n-a izbutit să spună suficient. Arta e astfel o continuare și o desăvârșire a naturii. Același punct de vedere îl arc estetica psihologică, cu deosebirea că, pe când estetica filosofică vede unitatea frumosului natural
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la toate câte le făcuse, a găsit că sunt bune foarte și desăvârșit de frumoase ca făpturi. Căci omului creștin, adică sfântului, îi e dată putința să aibă o perspectivă vizionară mult mai înaltă și mai largă decât o are geniul natural. Contemplația mistică, deși atât de asemănătoare în unele puncte cu cea artistică, îi e mult superioară. Sfântul poate vedea direct și nemijlocit, adică poale experimenta prin intuiție spirituală, însăși strălucirea inefabilă a frumuseții dumnezeiești. Din această perspectivă sublimă, cosmosul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este. Scopul ei e revelația în forme sensibile a tainelor de sus. în vraja ei participăm simbolic la lumea transfigurată sofianic în ordinea veșnică. Deosebită de toate lucrurile terestre, arta nu e o creație a naturii, ci a omului de geniu, care urmărește prin ea înfrângerea naturii și evadarea în regiuni superioare acesteia. Iar geniul, prin definiție, nu este un imitator al naturii. Prin sensul pe care îl dă creației lui, e imitatorul lui Dumnezeu. Chip al lui Dumnezeu în această
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ei participăm simbolic la lumea transfigurată sofianic în ordinea veșnică. Deosebită de toate lucrurile terestre, arta nu e o creație a naturii, ci a omului de geniu, care urmărește prin ea înfrângerea naturii și evadarea în regiuni superioare acesteia. Iar geniul, prin definiție, nu este un imitator al naturii. Prin sensul pe care îl dă creației lui, e imitatorul lui Dumnezeu. Chip al lui Dumnezeu în această lume trecătoare, el plăsmuiește după asemănarea divină, cu elemente luate din această lume, superbul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această lume trecătoare, el plăsmuiește după asemănarea divină, cu elemente luate din această lume, superbul simulacru al veșniciei, care este arta. ARTA îN ARTIST Arta nu există în natură, ci în spiritul omenesc. Ea e o însușire a omului de geniu. Artistul se naște cu ea, iar cine n-o are în sânge e cu neputință s-o dobândească prin voință, prin educație sau prin cultură. Apariția geniului e o surpriză. Am putea spune: e una din minunile naturale ale vieții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în natură, ci în spiritul omenesc. Ea e o însușire a omului de geniu. Artistul se naște cu ea, iar cine n-o are în sânge e cu neputință s-o dobândească prin voință, prin educație sau prin cultură. Apariția geniului e o surpriză. Am putea spune: e una din minunile naturale ale vieții omenești. Fiindcă, deși e o calitate înnăscută, genialitatea nu se poate prevedea și legea eredității n-o poate lămuri. Genialitatea nu se moștenește și nu se reproduce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
putea spune: e una din minunile naturale ale vieții omenești. Fiindcă, deși e o calitate înnăscută, genialitatea nu se poate prevedea și legea eredității n-o poate lămuri. Genialitatea nu se moștenește și nu se reproduce în urmași. Adesea, dimpotrivă, geniul consumă atâta energie spirituală încât urmașilor nu li se transmite nici măcar o inteligență mijlocie. Geniul e ireductibil la un factor comun. Pentru cei vechi el nu constituia o problemă de dezlegat. Enigma geniului și-o explicau printr-un adaos de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]