9,551 matches
-
Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul sudic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă (una dintre cele mai mari de acest gen din România) care relatează numai data terminării construcției, nu și data începerii. Textul inscripției este următorul: ""Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, pan Ion Tăutul logofăt a început a zidi această casă (hram) întru numele celui între sfinți, părintelui nostru, arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae, în zilele binecredinciosului și
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Domn Io Ștefan Voievod; și s-a săvârșit în anul 7007, luna decembrie 6"". În partea dreaptă a chenarului se află o însemnare cu textul: ""Dragotă Tăutulovici"", care dezvăluie că acest Dragotă, fiul lui Tăutu, s-a îngrijit de realizarea inscripției sau a fost făcută poate de el. Anul 7007 este desigur redat în cronologia erei bizantine și ar corespunde anului 1498 de la nașterea lui Christos. Totuși, până la anul 1572 se utiliza în Moldova stilul de la 1 ianuarie, iar după această
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
autorul credea că recunoaște prezența picturii exterioare și prezența scenei Asediul Constantinopolului, pictat sub pisanie. Pisania a fost montată în zidărie înaintea pictării pereților exteriori, acest lucru fiind dedus din faptul că ultima literă din numele lui Dragotă Tăutulovici, pisarul inscripției, este obturat parțial de zidărie. Pictura exterioară s-a degradat pe zone foarte mari, fiind aproape complet distrusă ca urmare a desprinderii straturilor de tencuială exterioară. În prezent, se mai disting doar pe alocuri urme din vechea pictură. Pictura exterioară
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
considerată a fi, alături de pictura de la Mănăstirea Voroneț, cel mai bogat și mai bine păstrat ansamblu de fresce de pe vremea lui Ștefan cel Mare. În vara anului 1955, cercetătorul Sorin Ulea a descoperit în tabloul votiv, la picioarele Mântuitorului, o inscripție cu grafie măruntă: "Pisal Gavril irom. (ieromonah)", adică " a pictat ieromonahul Gavril". În pronaos sunt pictate scene din Vechiul Testament, scene din viața Sf. Ierarh Nicolae, iar în registrul interior figuri de sfinți. În naos sunt reprezentate numeroase scene din viața
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
la iveală după desfacerea peretelui exterior din scândură, ce masca structura originală a bisericii. Din această pisanie se poate descifra cu ușurință începutul: "“Această Sfântă biserică s-a făcut cu cheltuiala domniei sale Ioan Prăjescu”", precum și data "“1806 mai...”". Din această inscripție rezultă că biserica a fost strămutată în mai 1806 pe actualul amplasament. Odată cu strămutarea, s-au făcut o serie de intervenții pentru repararea și înlocuirea unor elemente, precum și transformări ale unor elemente originale. Ca urmare a faptului că lemnul de
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
naos printr-un perete de bârne cu decorațiuni bogate (brâu cu frânghie răsucită și rozete); peretele este înalt cât un stat de om și are trei despărțituri. Catapeteasma bisericii este veche și are icoane pictate pe lemn. Unele icoane conțin inscripții în limba slavonă și se presupune că ar fi opera unui pictor rus.
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
Zosin) a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din: Biserica a fost ridicată în anul 1779 de șetrarul Tudorache Bașotă. Deasupra ușii de la intrare se află o inscripție săpată în lemn cu caractere chirilice, în fermecătorul grai local de epocă, cu următorul text: "„Această sfăntă beseric[ă] esti făcută de dumnalui șătrarul Tudurachi Bașuta, care să cinstești hramul Adormire Preasfinti Născatori de Dumnizeu, în zile mări sale Costandin
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
înscrisă în Lista monumentelor istorice 2015 având Codul HD-II-m-A-03272. Biserica de lemn din cimitirul satului hunedorean Bretea Mureșană face parte din categoria “bisericilor călătoare”, pe actualul loc fiind postată doar din anul 1914, când a fost achiziționată de săteni. O inscripție pe clopotul original, aflat acum în clopotnița bisericii noi, dezvăluie faptul că a fost construită în anul 1665, prin părțile Bradului, unde a și servit multă vreme ca lăcaș de cult. Din păcate cu noul domiciliu, biserica a primit și
Biserica de lemn din Bretea Mureșană () [Corola-website/Science/317239_a_318568]
-
plăci de marmură amplasată deasupra intrării, biserica de lemn din Vorovești a fost construită în 1768 pe vremea preotului Vasile. Acesta a înființat și o școală începătoare pentru copii satului. S-a păstrat piatra funerară a preotului Vasile (+1846) având inscripție cu caractere chirilice. În decursul timpului, biserica a fost întreținută și restaurată pe cheltuiala sătenilor. Între anii 1911-1913, biserica a fost reparată radical prin strădania deosebită a slujitorilor ei în frunte cu preotul paroh și epitropul Lazăr Condrea, fiind adusă
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
vorba de: În anul 2006, în timpul păstoririi preotului Daniel Graur și a epitropului Dumitru Musteață, deasupra intrării în biserică a fost amplasată o placă de marmură cu câteva date istorice referitoare la biserică. Pe placa de marmură se află următoarea inscripție: "„Acest sf. lăcaș cu hramul Sf.M.M. Ghe. a fost construit ân anul 1768 sub arhipăstoria preot Vasile este monument istoric a fost renovată ân anul 1956 și 1968 sub arhipăstoria preot Țurcanu Alex ân prezent biserica este păstorită de preot
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
de 9.000 metri pătrați și era îngrijit de biserică, fiind delimitat pe latura nordică de un șanț, iar pe celelalte laturi de salcâmi. În cadrul necropolei mai existau doar 10 însemne de căpătâi ale eroilor români fără „nici un fel de inscripții”. La 1 iunie 2006, cu ocazia Praznicului Înălțării Domnului și a Zilei Eroilor, s-a dezvelit și s-a sfințit un monument în formă de cruce, ridicat în memoria fiilor satului căzuți în luptele pentru apărarea patriei din cel de-
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
Medalia este o piesă de metal în formă de monedă, gravată cu figuri și inscripții, dată ca premiu la diferite concursuri sau ca distincție pentru merite deosebite în diferite domenii de activitate. Uneori, medaliile se emit cu ocazia unor aniversări ale unor personalități, instituții sau întreprinderi. </br>Cel mai frecvent se acordă medalii sportivilor de
Medalie () [Corola-website/Science/317254_a_318583]
-
1678. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” (8 noiembrie) și nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice. Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din satul Bacea, a fost adusă din Ilia învecinată la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Inscripția de consacrare se poate citi pe portalul de intrare, salvat în interiorul naosului: "„Făcutusau aciastă beseareacă în zilelia lui Apahi Mihaiu craiul din Ardealiu, i[u]l[ie] 4 1678”". Inscripția datează construcția în anul 1678, în zilele lui Mihai Apafi
Biserica de lemn din Bacea () [Corola-website/Science/317272_a_318601]
-
adusă din Ilia învecinată la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Inscripția de consacrare se poate citi pe portalul de intrare, salvat în interiorul naosului: "„Făcutusau aciastă beseareacă în zilelia lui Apahi Mihaiu craiul din Ardealiu, i[u]l[ie] 4 1678”". Inscripția datează construcția în anul 1678, în zilele lui Mihai Apafi, principele Transilvaniei. Deși pronaosul a fost extins spre vest (probabil în 1858), clopotnița închisă, prevăzută cu fleșă zveltă, învelită în tablă, a rămas pe loc, spre interiorul navei. Edificiul, acoperit
Biserica de lemn din Bacea () [Corola-website/Science/317272_a_318601]
-
schit de călugări la marginea Bucureștiului care va fi avut legături cu Sfântul Munte Athos sau care va fi fost înzestrat de un boier sau domnitor cu sfinte moaște. Mărturie ne stă racla sub forma unei coperți de Evanghelie cu inscripții grecești și lucrătură de argint în spiritul tradiției athonite ce adăpostește părticele din șase sfinți și o bucată din lemnul Sfintei Cruci. Urme, despre existența bisericii în veacul al XIX-lea: - În 1828, scrisoarea fiicei preotului Trandafir, către Președintele Plenipotențiarilor
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
rechemată în capitală în termen de o lună de la ascensiunea lui Pavel. Tatăl său, Petru, a fost reînhumat cu mare pompă în Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg. Zvonurilor legate de nelegitimitatea sa, Pavel le-a răspuns prin inscripția în limba rusă de pe monumentul lui Petru I ridicat în timpul domnie lui Pavel, în apropiere de castelul St. Michael: "Pentru străbunic de la strănepot", o aluzie subtilă la declarația în latină a Ecaterinei "PETRO PRIMO CATHERINA SECUNDA" de pe faimoasa statuie a
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]
-
urme de chilii. Specialiștii datează construcția bisericii la începutul secolului al XVIII-lea. Documente vechi atestă că biserica ar fi fost construită în jurul anului 1760 pe moșia Ilincăi Balș din pădurea Plăvălari. Cele mai vechi dovezi ale existenței bisericii sunt inscripția de pe icoana Mântuitorului: "„1775 (1776) Antonii Zograf”" și inscripția din anul 1762, descifrată din Antimis: "„Dumnezeu și sfântul Oltariu: ca să se săvârșească pre dânsul sfintele dumnezeiești slujbe, care s-au sfințit de prea sfințitul mitropolit a toată Moldavia Chir Gavril
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
secolului al XVIII-lea. Documente vechi atestă că biserica ar fi fost construită în jurul anului 1760 pe moșia Ilincăi Balș din pădurea Plăvălari. Cele mai vechi dovezi ale existenței bisericii sunt inscripția de pe icoana Mântuitorului: "„1775 (1776) Antonii Zograf”" și inscripția din anul 1762, descifrată din Antimis: "„Dumnezeu și sfântul Oltariu: ca să se săvârșească pre dânsul sfintele dumnezeiești slujbe, care s-au sfințit de prea sfințitul mitropolit a toată Moldavia Chir Gavril pe numele tuturor sfinților, 1762”". Dintr-un document vechi
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
fost aduse adăugiri și transformări, ea prelungindu-se spre vest. Au fost construite un pridvor și un turn clopotniță atașat bisericii. Edificiul a fost supraînălțat și i s-a construit o turlă deasupra naosului. Această operațiune este pomenită într-o inscripție pictată cu litere chirilice în alb pe o scândură la absida laterală: "„Această biserică la Mănăstioara s-ar răpăluit (reparat) la anul 1848 august la 13 s-au început lucrul și s-au săvârșit noiembrie la 20 prin chiverniseala oamenilor
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
ori pe an (în sâmbăta a patra din Postul Mare, de Sânziene, de Schimbarea la Față și de hramul bisericii, Intrarea Maicii Domnului în Biserică) de către parohul din satul Plăvălari. În curtea bisericii se află o cruce veche de piatră cu o inscripție cu caractere chiriclice din care se distinge numai: "„Aciestă S. Cruce sau făcutu de Toader...”". Biserica de lemn din Mănăstioara este construită din bârne de stejar și acoperită cu tablă. Pereții din bârne sunt placați cu scânduri dispuse vertical și
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
este realizat din bronz și are o înălțime de 0,77 metri. Se află pe un soclu din piatră, de culoare albă, cu înălțimea de 1,58 metri. În soclu este încastrată o placă, tot de culoare albă, cu următoarea inscripție: Pe postamentul în plan înclinat din fața soclului, în data de 2 iulie 2004, a fost montată o placă memorială pentru a marca 500 de ani de la trecerea în neființă a lui Ștefan cel Mare. Placa conține următorul text: "„In Memoriam
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/317569_a_318898]
-
Biserica armenească din Iași este un lăcaș de cult armenesc situat în centrul orașului Iași, pe str. Armeană nr. 22, gard în gard cu Biserica „Sf. Sava”. În interiorul său se află o placă de piatră cu o inscripție în care se afirmă că biserica a fost construită în anul 1395. Unii istorici contestă autenticitatea acestei inscripții fără a exclude însă posibilitatea ca biserica să fi fost construită în 1395. Acest lăcaș de cult a fost reparat radical în
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
pe str. Armeană nr. 22, gard în gard cu Biserica „Sf. Sava”. În interiorul său se află o placă de piatră cu o inscripție în care se afirmă că biserica a fost construită în anul 1395. Unii istorici contestă autenticitatea acestei inscripții fără a exclude însă posibilitatea ca biserica să fi fost construită în 1395. Acest lăcaș de cult a fost reparat radical în anul 1803. Biserica armenească din Iași are hramul Sfânta Maria (15 august). Biserica „Sf. Născătoare” din Iași a
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
precizează că pe acel loc nu se afla nicio biserică mai veche (ortodoxă sau armenească), ci câteva case construite de domnitor. În prezent, într-o nișă din transeptul bisericii armenești din Iași se află o placă de piatră cu următoarea inscripție în limba armeană: "Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia Bisericii Sfânta Născătoare de Dumnezeu, prin stăruința părintelui Iacob și a lui Hagi Marcar și Grigor. 1395". Această placă este mobilă, fiind păstrată într-o ocniță din interiorul bisericii
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
azi orașul Djulfa din regiunea Nahicevan din Azerbaidjan) și Hagi Krikor (Grigorie). La începutul secolului al XX-lea, N.A. Bogdan considera că datarea acestui edificiu în anul 1395 este certă. Istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu au afirmat că această inscripție este un „fals grosolan”. Elementul care a determinat această concluzie este menționarea anului 1395 de la sfârșitul inscripției; acesta este considerat un an stabilit după calendarul care folosea numerotația după Anno Domini. Armenii folosesc propria numerotație a anilor, calendarul armean începând
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]