9,535 matches
-
primărie și își desfășoară activitatea o tovărășie sătească. Tot atunci în sat funcționa o carieră de piatră, o moară de apă și 2 cârciumi. Doi ani mai târziu e menționat despre activitatea unei cooperative de consum „Tatarovca Veche”. În perioada interbelică în localitate funcționa un cămin cultural al Fundației Culturale Regale „Principele Carol”. După Al Doilea Război Mondial școala primară este transformată în școală de 7 clase. În 1949, la fel ca și în majoritatea satelor din RSS Moldovenească, se înfăptuiește
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
a fost fondat în 1921, ca rezultat a reformei agrare din 1918-1924 când mai multe familii de țărani și-au întemeiat gospodării pe loturile de împroprietărire. Noul sat a fost denumit după o altă localitate din apropiere - Sîngerei În perioada interbelică satul era înregistrat în comuna Rădoaia (județul Bălți), aparținea de Tribunalul Bălți, judecătoria de ocol Pepeni, oficiul poștal și telegraful din Alexăndreni. În sat funcționa o școală primară. În 1933 numărul copiilor de 5-16 ani era de 176, pe când în
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
expus lucrările la diverse saloane din R. Moldova, România, Franța, Rusia și în alte țări. Totodată, a realizat mai multe lucrări monumentale în diverse instituții de la noi și de peste hotare. Teofil Ioncu (n. 20 octombrie 1885, com. Olișcani, Județul Orhei (interbelic) - d. 16 februarie 1954) a fost un om politic român, membru al Sfatului Țării. La data de 27 martie 1918 Teofil Ioncu a votat Unirea Basarabiei cu România. Din 8 decembrie este Director general responsabil pentru finanțe în Consiliul Directorilor
Olișcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305214_a_306543]
-
construiă din piatră în 1883. Printre primii slujitori ai acestui lăcaș poate fi menționat cântarețul Dimitrie Olaru, care și-a început serviciul aici prin 1886. În 1904 preot al bisericii este numit Mihail Friptu, care a activat și în perioada interbelică. Un alt slujitor a fost și Vasile Turcanu care a îndeplinit funcția de cântăreț începând cu anul 1913. În timpul puterii sovetice biserica a fost închisă, localnicii fiind nevoiți să se deplaseze în satul vecin Țipala pentru a asculta slujba. Începând
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
Ioan Bogdan, M. B. Cantacuzino, M. Dragomirescu, Simion Mehedinți, Petru Th. Missir, P. P. Negulescu, Constantin Rădulescu-Motru și alții, reînvie revista doar pentru câteva numere (februarie, noiembrie-decembrie) în ea semnând și Nicolae Iorga, N. A. Bogdan sau Ovid Densusianu. În perioada interbelică, între anii 1924-1925, apar șapte numere din „Revista română” - publicație lunară de studii, informații și cercetări. În numărul prim, din 1 iunie 1924, va fi publicat poemul lui Ion Barbu „Riga Crypto și Lapona Enigel”, în următoarele semnând Tudor Vianu
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
K. H. Zambaccian („Artele pe vremea lui Napoleon”). Fiecare „viață” a „Revistei române” a avut una sau mai multe intenții/direcții, revista lui Odobescu era pentru științe, litere și arte, cea din 1902 avea ca scop politica și literatura, cea interbelică se autodefinea drept publicație lunară de studii, informații și cercetări iar „Revista română” din timpul războiului se raporta, ca și prima, tot la literatură, știință și artă. La mijlocul anilor ’90, o altă „Revistă română” apărea, de această dată la Iași
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
pregătit profesional, dedicat profesiei. Chiar din primul an de funcționare, la cererea unanimă a corpului didactic, Ministerul a decis ca instituția să se numească Liceul de Fete „Carmen Sylva” Timișoara. Cu tot refluxul din anii crizei economice (1929-1933), în perioada interbelică liceul a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, având în anul școlar 1936-1937 12 clase, 8 în ciclul inferior și 4 în cel superior, care la un loc însumau 600 de eleve. Funcția de director a fost deținută de profesoarele Maria Teodorescu
Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara () [Corola-website/Science/305982_a_307311]
-
a fost numit „Ambasador cultural al României“. Eginald Schlattner a început să scrie în anul 1990, după ce tăcuse vreme de patruzeci de ani. El își descoperise vocația literară povestind puținilor săi enoriași despre tradiția sărbătorilor în comunitatea săsească din Făgărașul interbelic, “povestit” și în scrisorile către familia sa din Germania. Eginald Schlattner a publicat trei cărți în limba germană, care au caracter autobiografic și tratează viața populației germane din Transilvania, și în parte din Banat, între anii 1943-1960. Debutează ca scriitor
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
mute în Dobrogea de nord, în județele Tulcea, respectiv Constanța. Rezultatul a fost că 15%(aproximativ 50.000) din populația Dobrogei vorbește dialectul aromân, iar municipiul Constanța este un centru activ al culturii aromâne în renaștere după 1990. În perioada interbelică, anumiți aromâni din rândurile studențimii din România, au fost membri activi ai partidului de extremă dreaptă și creștin "Mișcarea Legionară", poreclit "Garda de Fier" din cauza stemei sale (6 sulițe perpendiculare câte 3, semănând cu o "zgardă de fier"). Aromânii legionari
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
sunt date creștinilor dacă organizau asociații culturale. Cel puțin, biserica nu mai era controlată de stat, dar trebuia să se bazeze pe generozitatea creștinilor. Papa Pius al X-lea a avut o atitudine intransigența. Problemele au fost remediate în perioada interbelică când atitudinea anticlericală fusese diminuată. Apar partide politice. Grupările socialiste erau fragmentate. În 1879 are loc un congres al facțiunilor socialiste, dar care s-a dezbinat în 1882. O altă grupare marxistă era condusă de Guesde. Alte grupări erau mai
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Valea Humei și Cherbea, având în total 4500 de locuitori, 9 biserici, o școală, două mori și o piuă. Se semnala, de asemenea, că târgul organiza săptămânal (în fiecare vineri) câte un târg (iarmaroc) și două bâlciuri anual. În perioada interbelică aici s-a aflat în continuare, reședința plășii Cricov, care avea în subordine 15 comune rurale; comuna Urlați a căpătat până în 1925 statut de comună urbană, Anuarul Socec consemnând-o cu 4914 locuitori, în localitățile: Urlați-Târg, Coțeni, Arioneștii Noi, Arioneștii
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
-se din regiunea Korçë (sudul Albaniei) în perioada otomană în decursul mai multor secole. Există însă și mulți albanezi musulmani (în Dobrogea, comunitatea albaneză musulmană datează încă din perioada otomană, pe când celelalte comunități albaneze musulmane s-au format în perioada interbelică, emigrând din motive economice din Iugoslavia), numărul lor fiind estimat la aproximativ 3.000 persoane. Fiind o minoritate recunoscută oficial, albanezii au un reprezentant în Camera Deputaților. Acest deputat este desemnat de "Liga Albanezilor din România". Comunitatea albaneză din Țările
Albanezii din România () [Corola-website/Science/306072_a_307401]
-
cu 1953, asociațiile sale culturale au fost închise. Drepturile pierdute au fost recâștigate după Revoluția română din 1989, însă numărul celor care se declară albanezi în zilele noastre a scăzut dramatic față de anul 1920. Între anii 1856-1878 și în perioada interbelică trăia o comunitate albaneză și în județul Ismail din sudul Basarabiei unde au fost înregistrați la recensământul din 1930 1.776 albanezi (0.8% din populația județului). Cei mai mulți trăiau în plasa Bolgrad, în localitatea Caracurt (azi "Jovteneve", Ucraina): 1.754
Albanezii din România () [Corola-website/Science/306072_a_307401]
-
ferate a Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Secureni-Târg a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din evrei. În perioada interbelică, Secureni-Târg era un centru comercial important din zonă, aici funcționând o pretură, o judecătorie, un oficiu PTT de stat, un oficiu telefonic, un liceu particular, un spital de stat și un spital evreiesc . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
fiind primul dintre cei patru copii ai soților George Finteșteanu și Florica Comșa. Familia sa era originară din satul Fințești (aflat astăzi în județul Buzău), de unde și-a luat și numele. Numele actorului a fost dintotdeauna Ion Finteșteanu. În perioada interbelică au existat unele zvonuri despre o pretinsă origine evreiască a actorului. Finteșteanu-însuși a făcut haz pe seama faptului că era crezut evreu chiar de către evrei. El a povestit în cartea sa de memorii două anecdote în acest sens. Aflat în 1924
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
catedre susțineau cursuri pentru 3035 de studenți. Cu precizarea că această cifră reprezenta numărul studenților înscriși nu și pe cel al studenților audienți, care era, probabil, sensibil mai mic. Facultatea de Litere din Universitatea din București a dispus în perioada interbelică de un corp profesoral de mare valoare, format în majoritatea sa la universități din Franța și din Germania. Facultatea de Litere a fost ilustrată de un număr impresionant de creatori de școală în domeniul filologiei, care s-au distins și
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
orașului. Astfel, s-au proiectat străzi care să ducă din centru spre periferie în toate direcțiile și străzi care să conecteze cartierele aflate la distanțe aproximativ egale de centru. Această organizare avea să rezolve problema traficului în capitală. În perioada interbelică, Bucureștiul cunoaște ultima sa epocă de înflorire administrativă și culturală, caracterizată printr-o coerență a organizării și o înaltă calitate a soluțiilor edilitare, care nu au mai fost întrunite până în prezent. Sistematizarea orașului continuă după planurile din ultimii ani de
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
Uniunii Sovietice, Iosif V. Stalin, atât asupra populației prin educație și propagandă, cât și asupra instituțiilor statului, complet remodelate la sfârșitul anilor 1940. Consecințele imediate asupra Bucureștiului s-au reflectat prin decimarea intelectualimii anticomuniste influente politic sau cultural în timpul perioadei interbelice și prin reorganizarea proprietăților și societăților aparținând de capitală - primele fiind naționalizate, cele din urmă închise ori complet reformate. Teroarea provocată de măsurile dure luate împotriva opozanților noului regim și entuziasmul ostentativ al procomuniștilor au creat în București și în
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
acestora li se adăugau fabricile, în majoritate specializate pe articole de industrie grea. Totuși Bucureștiul se remarcă ca abordare urbanistică prin interesul pentru racordarea noului la vechi: demolările sunt rare, se caută armonizarea noilor construcții cu cele antebelice (dimpotrivă, imobilele interbelice sunt intenționat flancate de construcțiile noi), se continuă planul de sistematizare din 1906. Stilul arhitectural al acestei perioade este tributar celui realist-socialist practicat în Uniunea Sovietică mai mult în plan ideologic. Se dorește renunțare de către arhitecți la tendințele moderniste corespunzând
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
armă, dar, mai important, în seara de 22 decembrie Muzeul Național de Artă al României și Biblioteca Centrală Universitară din Piața Comitetului Central (astăzi, Piața Revoluției) au fost incendiate, producându-se pagube însemnate (opere de artă, documente unicat). Începuturile Bucureștiul interbelic Dezastre Prostituția în Bucureștii vechi Imagini
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
urme adânci până astăzi în ambele țări. Cărțile de istorie bulgărești prezintă perioada românească în Cadrilater ca fiind o „cruntă ocupație militară”, și redau prezența românească în zonă (îndeosebi la Balcic) ca fiind o colonizare, în timp ce cărțile de istorie românești interbelice prezentau Bulgarii ca fiind un popor „crud și sălbatec”. Istoricii bulgari nu mai recunosc caracterul multinațional al Țaratului Vlaho-Bulgar din sec. XIII, afirmând că acesta era excluziv bulgar în sensul de astăzi, etnic, al cuvântului, și extind acest punct de
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
a demisiona, fapt care a și avut loc la 11 aprilie 1945. Intrînd în conflict cu autoritățile comuniste, Dumitru Alimănișteanu a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950 ("noaptea demnitarilor"), alături de alți 69 de foști miniștri din perioada interbelică și a fost închis la Sighet, unde a stat până în 1955. A fost rearestat în 1959 și condamnat la 25 de ani de muncă silnică, trecînd prin închisorile Sighet (a fost unul dintre puținii supraviețuitori ai acestei închisori), Pitești, Ocnele
Dumitru Alimănișteanu () [Corola-website/Science/306169_a_307498]
-
Constituția din 1938 a fost constituția României care a fost în vigoare pe timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. A fost elaborată de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice. Constituția din 1938 se întemeia pe critica regimului de partide și pe doctrina corporatismului. După moartea regelui Ferdinand, sub domnia căruia fusese promulgată Constituția democratică din 1923, noul monarh a devenit Regele Mihai, minor la acea vreme. Astfel, funcția de
Constituția României din 1938 () [Corola-website/Science/306177_a_307506]
-
tehnocratic-dirijistă. A elaborat teoria economică a dublei industrializări care, în viziunea sa, se referea la producția industrială de bunuri pentru înlocuirea importurilor și pentru creerea produselor destinate exportului. Potrivit concepției lui Constantinescu, planul de refacere economică a României în perioada interbelică cuprindea două secțiuni: Planul politicii comerciale externe și Planul de reorganizare a producției naționale. El susține ideea industrializării și elaborează un program de anvergură destinat creării unui complex industrial național, menit să corecteze anomaliile de structură și să țină seama
Mitiță Constantinescu () [Corola-website/Science/306219_a_307548]
-
elaborează un program de anvergură destinat creării unui complex industrial național, menit să corecteze anomaliile de structură și să țină seama de interesele majore ale țării. În condițiile concret istorice în care evolua economia mondială și cea românească în perioada interbelică, M. Constantinescu susține, ca de altfel toți promotorii industrializării țării, politica protecționistă. "Principalele lucrări" • Evoluția proprietății rurale și reforma agrară în România Studiul analizează problema agrară din România și efectele reformei din anul 1921. Autorul plasează problema agrară în prim-
Mitiță Constantinescu () [Corola-website/Science/306219_a_307548]