10,921 matches
-
Brebanilor, am fost se pare Înzestrat cu o anume apreciabilă vitalitate și bucurie de a trăi, dinspre Nemți, dinspre Mama și bunicile mele, Böhmler, Kunerth sau Millecker, mi s-a dăruit sensibilitatea, cea care m-a ajutat să percep existența intimă și pe cea socială, cea care, alături de o anume putere imaginativă, m-a ajutat să Îndrăznesc a o exprima În forme majore, În formele cuvântului și ale gânduluiă, dacă o moștenesc, deci, voi avea puterea de a lucra Încă mult
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
multă ardoare o prietenie cu cineva, altcineva, de vîrsta mea sau nu, de un sex sau altul. Și apoi, Întreaga mea tinerețe luptătoare, În literatură, a fost Îmbibată de această necesitate adâncă, de acest miracol, al unei legături strînse, profund intime, Între două persoane care nu cultivă relații sexuale și, dacă e adevărat că această nevoie - misterioasă, neprofitabilă! - mi-a adus nu puține dezamăgiri și răni care s-au vindecat greu, e adevărat că Prietenia, aceea, cu majusculă, m-a asistat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau de ceea ce unii, grăbiți, numesc nebunie! - centru și, poate, scop al Întregului teatru al materiei vii și „moarte”, oricum dreptul de a mă simți și de a fi astfel! Dreptul, deoarece nu fac decât să ascult de legile mele intime și profunde, Într-un fel aceleași, care mă fac capabil să diferențiez aproapele de ceea ce este și mi se pare departe, ceea ce este jos de ceea ce este sus, fierbintele de rece, ceea ce este dens de ceea ce este inconsistent, urâtul de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
amânat” nepermis revenirea În țară, chiar și În tranzit, vezi cazurile unui L. Raicu sau P. Goma! - a Însemnat, În cazul meu, schimbarea la față, mai mult sau mai puțin vizibilă, conștientă sau nu, a unor colegi, prieteni apropiați, chiar intimi, din mai multe generații literare. O remarcasem și În unele convorbiri telefonice În acel interval, Între decembrie și martie ’90, timpul Întârzierii mele, deoarece ne mutasem din rue de Ponthieu (Champs-Elyséesă În cartierul Montparnasse, 18 rue Littré, și a trebuit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acelei prime discuții discordante de la Chicago, Matei mi-a vorbit „În numele nostru, al Americanilor!”, eu am avut o răbufnire elitist-naționalistă și i-am reamintit că eu Însumi am sânge german, prin Mama mea, omul de care sunt legat cel mai intim pe acest pământ, și că sunt format În cultura mare, filosofia, muzica și literatura germană, iar „În comparație” cu „ea”, tânăra și, de fapt, provinciala cultură nord-americană suportă greu comparația!, și, că, În lumina unui Hölderlin sau Rilke, continui să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu ne interesează banalitățile, enorme și infinite, pe care ni le debitează cutare ins sau cutare scriitor, chiar! Și adăugam că În ce mă privește „șocul sincerității” - de fapt, revelația ei, a acestei calități a omului de a transmite stări intime și unice - l-am avut la modul integral și complet abia la lectura operelor lui Dostoievski. Prima sa calitate, În ochii mei, dincolo de forța epică, portretistică, teorii originale sau atmosferă puternică a mediului și secolului „sankt-petersburghez”, a fost și este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bun-simț care i se impun creatorului, În orele de singurătate, voită sau impusă, În care el dă dreptate celor ce-i reproșează originalitatea și „a-tipicitatea” creațiilor sale. Lucru cu atât mai dificil cu cât „aceștia” Îi sunt prieteni, apropiați, intimi sau familiari, care „Îi doresc binele”! Și e adevărat acest lucru, „ei”, prietenii, familia, Îi doresc cu adevărat binele, dar... care bine?!... Desigur, cel „pipăibil”, cel al convențiilor „sănătoase” În care se scaldă cei din jur, cei care „au reușit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
recunosc, cu iz pronunțat romantic, că viața, viața mea, dar și a atâtora, ar conține și un sens. Și nu unul, ci mai multe, așa cum, În cazul meu, este evident că „sensul” atâtor decenii de luptă și frământări sociale și intime de când am devenit matur și lucid a fost acela de a așterne pe hârtie, la modul compact, afabulațiile mele numite romane și de a le tipări, aproape indiferent de starea vremii sociale și de arbitrariul oamenilor și instituțiilor lor. Acela
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
obstinație și „bunăvoință” pe care o arată părinții unui copil retardat, să „luăm cont”, să „Înțelegem” cu adevărat ceea ce „ni se Întâmplă”. Să „Înțelegem”, adică să avem curajul de a trece de primele straturi reale, dar și Înșelătoare, ale vieții intime sau sociale și de a pătrunde cu acea „privire”, cu acei „ochi ai minții”, dar și cu o anume, greu dobândită perspicacitate, În straturile de fond, unde „ea se ascunde”, ca unii pești abisali, trăitori În condițiile ciudate și „imposibile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sintagma „sensului vieții” fără a „da o raită” Într-o altă „ogradă” pretențioasă, care e, ca și conceptul studiat de noi, cu armele prozatorului, se’nțelege, și ale unui atent „martor al existenței” - cea colectivă, istorică, dar și cea strict intimă și personală! - preocuparea tuturor și din toate timpurile pentru soartă, fatum, moira, schiksal, destiny, la destinée... căreia filosofia ultimelor decenii Îi acordă atât de puțin, de zgîrcit loc În cercetările ei, iar când o face, audiența cât de cât largă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Bar cu Judd Nelson și Robert Downey Jr., starurile din ecranizarea romanului Puțin sub zero, desemna „comportament dubios“ (corect, dar totuși). O întâlnire nevinovată în timpul prânzului la Palio cu Ally Sheedy pentru a discuta un scenariu era decodată ca relație intimă. Însă eu eram cel care mă expuneam - nu căutasem să m-ascund - așa că la ce altceva să mă aștept? Acceptasem să fac reclamă pentru Rayban la douăzeci și doi de ani. Apăream pe coperta unor reviste englezești, pe terenul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Chiar dacă te porți ca un papagal, nu prea există alt motiv să fim aici. Își roti privirea prin încăperea întunecată în timp ce un bărbat costumat ca Anna Nicole Smith trecu pe lângă noi ca să intre în baie. - Nu există un loc mai intim? - Vino cu mine, am zis, dar când am văzut că a mai luat un nacho, m-am răstit la el: - Și nu mai flirta cu angajatele. Însă eram blocați. Jay și cu mine ne găseam la periferia petrecerii și încercam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aproape imposibil să-mi mențin o voce echilibrată. - Unde ești? M-am mutat lângă fereastră. N-am ajuns să te mai întâlnesc după ce-ai fost prima oară în biroul meu. - Ba m-ai văzut. Vocea era acum ciudat de intimă. Pauză. - Nu...vreau să zic, unde te-aș fi putut vedea? - Ai primit manuscrisul? - Da. Da, l-am primit. Unde ești acum? Cine știe de ce m-am întins după un pix, dar mi-a căzut din mână din cauza tremuratului. - Peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
author=”SPIRIDON Mihai ” loc=”(București)” data =”25.IV.1971”> Dragă Eugen, Nu știi cât mi-a părut de bine când am aflat cât de mult ești prețuit la Suceava noastră, prețuire de care te-ai bucurat doar Într-un cerc intim, de prieteni și cunoscuți. Ori azi, și cei care nu te cunosc personal au aflat câtă pasiune ai pus și pui pentru scoaterea la lumină a atâtor fapte, opere și personalități peste care s-au așezat uitarea și colbul. Este
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
125, București II - Sector). Drept să spun: nu mai Înțeleg apatia asta . Voi căuta și În corespondența mea literară și, dacă voi găsi ceva publicabil, trimit cu plăcere. Ar interesa corespondența cu scriitorii străini? Am destulă, multă Însă cu caracter intim, prietenesc și unii din ei trăiesc și-mi scriu și azi. De asemenea corespondența inedită (am peste 150 scrisori) cu tragediana Agathe Bârsescu. Ea mi-a jucat „Sappho” la Iași și „Ifigenia” (cu elevii săi) la Folticeni și Iași. Aș
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
complicată după logica ascunsă a coregrafiei, amintesc - evident, păstrând proporțiile - evoluțiile extraordinarei formații de dans a lui Maurice Bejart. De data aceasta, s-a renunțat la artificiul unei scene, la confortul sălii special amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
1987 sau 1988, în preajma revelionului, organizaserăm o serată de muzică și dans „în colectiv” la mansarda clădirii de 13 etaje, unde își avea sediul legendara noastră instituție - o sală mai puțin folosită, pe care tocmai o reamenajaserăm într-un loc intim de agrement și relaxare, în spiritul proaspetei adieri de liberalism ce începuse să bată dinspre „Centru”. Nu am să uit sclipirea de triumf din ochii ei, când, la un dans în doi, am felicitat-o cu învestirea primului guvern democratic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
complex? Sau polonezii? Nu, nu cred și, de altfel, rezonanța valorilor lor vine în primul rând „de acasă”! Iar artiștii unguri, suedezi sau polonezi, în alte situații culturale, oricât de „arogante”, de vechi, trăiesc și „mărturisesc” în solidaritate exprimată și intimă cu valorile cărora le-au fost odată „martori”, în sensul strictei și unicei revelații a creației... oriunde are loc și indiferent de cine e iscată! Dar „hiba” acestei cărți-dialog - excelentă, cum o afirmam! - de partea „maternă”, mai ales, stă în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
descriși” în afara operei lor, „rupți de operă”, cum o fac, de altfel, unii calomniatori postdecembriști care pretind, chiar, că numai „astfel” e posibil, o reală valorizare. A-l rupe, a-l fractura pe un gigant de expresia sa cea mai intimă, mai expresivă, este un proces de calomniere, de fapt: - Iată cum arată regele gol!, se bucură și rânjesc „noii apărători ai dreptății și valorii”, și atunci Eminescu este un ins dezordonat, certat cu studiile și cu curățenia, alcoolic, Bacovia, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
răzbată în strofele sale tonuri triste, elegiace, sau melancolia ca o poză cu care se drapau uneori tinerii „atunci”! Înalt, cu membre puternice, lat în umeri, fruntea clară, un nas pronunțat, gura strânsă, mică, crispată parcă în reținerea oricărui sunet intim, era, prin aerul său nonșalant și ironic, masculin, un fel de „maestru de ceremonii” al grupului. Prin el, de altfel, aveam acces la unii artiști plastici, nume din diverse promoții din care rețin, pentru această pagină, doar doi, extrem de dotații
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în conflict cu el. Matei a fost, la începutul carierei mele ca și în prelungita, „scânteietoarea” mea adolescență, un dar al destinului nu în primul rând prin sfaturile, obiecțiile sale pline de adevăr estetic sau prin solidaritatea sa socială și intimă, cât, mai ales, prin aceea că „exista el însuși”, „realitatea”, ca să zic așa, a „tipului” său uman, a unui caracter rece, grav, sceptic, capabil de a se limita și educa prin ironie, extrem de matur și radical în judecățile sale estetice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e mai puțin adevărat că „unii tineri” vor poza „până la sfârșit”, indiferent de cariera lor, artiști sau nu, nefiind capabili să-și găsească profilul ultim, cu care să fie în deplin, profund, acord. O poză socială, dar și o „poză intimă” ce, cu vârsta, devine un fel de infirmitate, ca o nevindecabilă boală de piele. Avem în față, atunci, acei „adulți imaturi”, iute detectați mai ales de perspicacitatea feminină și disprețuiți pe măsură, deși acești indivizi nu sunt altceva decât „caractere
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-au adus și chiar de decan, profesor de marxism, evident, „acel marxism pervertit de stalinism” al epocii, a fost că „am auzit, tovarășe Breban, că dumneata îl lauzi în gura mare pe Platon, în seminarii, în amfiteatru, în discuții intime, peste tot, ce mai! Nu îți dai oare seama că filozofia lui e falsă, idealistă, reacționară, că Platon nu avea dreptate?”. Într-adevăr, umblam la mine cu cele două volume ale lui Cezar Papacostea și, „obraznic”, în loc să-i dau dreptate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
viața mea, în anii care au pregătit debutul literar și imediat după, era „tipică” pentru felul în care-și închipuie un cumsecade mic-burghez un „artist”, un ins „care nu face nimic”, inutil societății, trăind într-o evidentă dezordine socială și intimă, „nerespectând” normele sociale și morale. Într-adevăr jucam va banque, cum se spune, totul sau nimic, iar acest „nimic” se mărea, se „îngroșa” teribil, și azi, privind în urmă „și în jos”, nu pot decât să am accente de „milă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu numai că mi-au „bântuit” lunga, labirintica mea tinerețe, dar, după ce m-au „chinuit” decenii, mii și „milioane” de ore, zile și mai ales nopți, albe, fosforescente, tensionate, vii, m-au „salvat” până la urmă, proiectându-mă într-un destin intim și social ritmat, cu aparențe oarecum logice și normale. M-au salvat?!... Nu, încă nu sunt sigur, aroganța profesiunii mele de „liber profesionist” (chiar și în comunism!Ă, de „creator” îndrăznind a mă măsura cu zeii profesiunii mele, ce este
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]