9,213 matches
-
o marfă" - Legende)". Este subliniată structura maladivă a poetului, nu mai puțin una dintre cele mai tipice trăsături, ironia, una încărcată de abisuri psihologice, ce, totodată îi luminează în chip admirabil aristocratismul orgolios al lui Bacovia. Doctoranda de la Zürich definește ironia drept politețea disperaților. Și comentează următoarea frază, dintr-o proză a poetului: "Plîng, fiindcă valsul de anul acesta e trist ca și cele vechi și fiindcă toți sînt inteligenți în acest local de consum. Inteligența se degradează în acel bistro
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nivel între cele două țări), vom rămâne orfani de cel mai consistent partener cultural al ieșenilor din ultimele două decenii, ce va împărtăși soarta tragică a Centrului Cultural German, alungat în stradă cu concursul unui iresponsabil președinte de județ care, ironie a sorții, mai și pretindea că are rădăcini austriece. Cum despre proiectul fostului ministru Adomniței de a finanța restructurarea corpului din Lascăr Catargi al Politehnicii pentru a face acolo un Centru European care să adăpostească reprezentanțele culturale la Iași ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru oamenii inteligenți, cei care știu că acarul Ion Păun chiar a existat și că, fiind un om nevoiaș, a plătit cu ocna, în locul politicienilor și miniștrilor vinovați din perioada interbelică, pentru tragicul accident de la Vintileasa, din 1923. Ca o ironie a sorții, bietul om, a cărui viață a fost distrusă de Compania Română de Căi Ferate, a câștigat finalmente procesul ce îl îndreptățea la compensații financiare pentru nedreptatea suferită exact la câteva zile după ce și-a dat obștescul sfârșit, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
azi de natura evidenței sunt constatările că serviciile de informații ale marilor puteri, estice și vestice, au colaborat pentru amorsarea condițiilor necesare ca lumea să iasă în stradă și pentru ca vâlvătaia revoltei să pornească. Nu e vorba aici numai de ironia postumă a lui Ceașescu cu "agenturili" lui cu tot, ci de un context mai larg care explică mai nuanțat răsturnarea regimului, context care ar fi fost imposibil dacă nu ar fi existat acordul și sprijinul marilor puteri. Ce a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
distorsiune și răstălmăcire pe care acest gen de manipulatori ai câmpului academic și cultural real o pun, cu dezinvoltură, în mișcare, s-ar cuveni a fi amendată. Să iei greșelile de editare drept "puritate și minimalism", să inventezi "sens și ironie" la o peliculă nesărată, amatoristică, pe care o citești în cheie parodică, deși ea e de fapt o dramă, sau să crezi că tăcerile sterile și plicticoase sunt "goluri de sens în spiritul lui Derrida" mai treacă-meargă; în fond, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
foștii profitori ai partidului, impostori literari cu aere (Titus Popovici, Dinu Săraru, Paul Everac sau Dumitru Popescu), ci și cu autorii tineri lipsiți de informațiile și de cunoașterea directă, ironic-scrutătoare a unui contemporan al "eroilor". Dacă ar fi să păstrăm ironia autorului, am putea spune că, în sfârșit, a debutat și precursorul decupajului sarcastic-cinematografic folosit de Florin Lăzărescu, precum și al realismului abraziv-poetic pus în operă, cu minuțiozitate de orfevru, de Dan Lungu. În realitate, acest roman vine în prelungirea observațiilor casante
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu mult aplomb vizual și cu o fină vivisecție din lumea cinematografiei și a nomenclaturii pre- și post-decembriste, un roman de moravuri în care autorul construiește personaje consistente, care trec proba veracității, călite, cu aplomb meșteșugăresc, la focul domol al ironiei. Era, în fond, o lume de țoape de care merită să-ți bați joc. Dacă ar fi fost scrisă de un tânăr și publicată de "Polirom", cartea ar fi fost evenimentul literar al sezonului și avea mari șanse, bine distribuită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
spuneam, prin magie... Ca să fiu sincer, nu cred că eticheta de etno-jazz poate însemna ceva. Forța imensă a jazz-ului vine de fapt din uriașa libertate pe care o descătușează. Aici poți asimila și retransfigura orice, zdrobirea, mutilarea, schimbarea sau ironia la adresa canonului fiind reguli de configurare. Sugestiile, influențele sau temele folklorice (în sensul de exprimare identitară a unei culturi prin muzica ei, nu de muzică populară, de consum) care generează astăzi genul proxim numit "world music" sunt, la urma urmelor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sau de omenia unor semeni, cât și, în egală măsură, de urâțenia aspră, iritantă a societății contemporane și a oamenilor care îi otrăvesc viața, urâțenie pe care o cauterizează exemplar cu fierul înroșit al verbului și cu ploaia acidă a ironiei. Ceea ce e fascinant în acest univers personal, instituit și livrat on-line cu o franchețe câteodată derutantă, e stilistica directă, fără ocolișuri și, cum am mai spus, lirismul viril. Autoarea își construiește lumea firesc, fără aerul că vrea să facă o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să știi. O viață Întreagă În care pozezi răutatea te Învață ceva, presupun. - De asta vrei să mă omori? Ca să răzbuni toate acelea? Pe chipul lui Markovic s-a ivit iar zâmbetul rece, aproape străin. - Efectul Fluture, a spus. Ce ironie! Un cuvânt atât de delicat. 4. Musafirul fuma, concentrat, altă țigară, ca și cum fiecare val de fum ar fi fost prețios. Faulques a recunoscut vechi gesturi de soldat ori de prizonier. Văzuse fumând mulți bărbați În multe războaie, unde adeseori tutunul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Faulques? - De nenumărate ori, cum spui dumneata. Da. Pe Markovic părea stingherit de jumătatea de zâmbet a pictorului. - Ce-i cu vorba „nenumărate”? - Nimic. E corectă, nu-ți face griji. Nenumărate: imposibil de numărat. Croatul l-a cercetat atent, căutând ironia. În cele din urmă, a părut ceva mai relaxat. A tras din țigară. - Voiam să-ți povestesc, a spus Într-un val de fum, că odată am vomat În zori, Înaintea unui atac. Pur și simplu, de spaimă. M-am
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Să-și are pogoanele Înjugînd cucoanele. ” Auzită și culeasă de la İ . Bălă, din RÎpa de Zegujani. Pe cît se poate observa, nu toate sunt cîntece care să se cînte. Unele dintre ele fac referiri asupra unor stări sufletești de bucurie, ironie sau adîncă mîhnire. Prin folclor se oglindea viața țăranului. Un alt capitol de folclor Îl formează cîntecele de stea cu ocazia Crăciunului, dar și alte cîntece religioase. CÎntarea stelelor de către copii, se face cu ajutorul unei stele ce Închipuie steaua
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
care, de fapt, se află toți dușmanii săi: „M-am simțit incapabil să mă retrag altundeva decât la Paris. În provincie simt prea mult ochiul oamenilor asupra mea. Mi-ar trebui o casă complet izolată, Însă unde să găsești așa ceva?” Ironia sorții va face ca el să găsească o asemenea casă, În care - ca un argument suprem al predestinării - va și muri. Măcar pentru a adeveri că avusese dreptate când spunea că el aparține acelor scriitori din care rămâne poziția, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
desuet, cu o prețiozitate pe care fragilitatea vârstei o răscumpără miraculos, Sylvia Plath pare mai degrabă destinată unei cariere filozofice decât uneia literare. Analizează până la obsesie cele mai mici detalii ale banalei vieți de adolescentă și, fără nici un fel de ironie, Încearcă să ridice la rangul de concept tot ceea ce trăiește. Nu are lipsa de măsură de a-și imagina că viața ei posedă irepetabilitatea marilor destine, Însă un demon ascuns o Îndeamnă să nu treacă sub tăcere nici una din secvențele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a desface omonimia, imprecizia provocată de sensurile cuvântului jurnal: dar și pentru a spori confuzia bicefalei embleme. Jurnalul intim, ca nume al unui gen literar, pare o farsă a onomatextualității. Faptul că marea majoritate a jurnalelor intime sunt... literare confirmă ironia unei dogme ce se vrea recuperatoare. Omul biografic al antichității, de la Seneca, Plutarh, Marc Aureliu sau Epictet, insistând, cu toții, asupra exercițiului personal 3 al scrisului, până mai târziu, la Cassian, cu Îndemnul de a releva toate mișcările sufletului (omnes cogitationes
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acestea se constată adeziunea pentru onestitate și adevăr. În trăirile lor afective se observă constanța stării lor de bucurie, tristețe, timiditate și mai rar cutezanță. Primesc critica justă cu o deosebită înțelegere și reacționează furtunos în fața nedreptății, acuzărilor nejustificate, a ironiilor dușmănoase, însoțind această reacție de o convulsie a vorbirii și o comportare dezorganizată. Lipsa de tact a adulților declanșează la ei o adevărată furtună emotivă, care se soldează cu tulburări psihice, cefalee occipitală, fatigabilitate sporită, atenție dispersată, însoțită de tremurarea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
aici complexarea lor. De cele mai multe ori, frământarea lor interioară produce o tensiune afectivă cu reacții negative față de părinți, frați, colegi și cu atât mai mult față de cei ce nu-i înțeleg și nu-i stimulează pentru a ieși din impas (ironii, imită, glume). Defectul se adâncește și efortul voluntar scade, manifestând tendința de a se supune autorității altuia (unui tutore - coleg, părinte, logoped) care să învingă cu el această infirmitate. Cu toate aceste aspecte grave, la 20 (din 28) de cazuri
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
va fi certat sau pedepsit pentru că vorbește defectuos, nici măcar expresia “bâlbâială” nu trebuie pronunțată față de el. De cele mai multe ori, bâlbâiala fiziologică se permanentizează datorită familiei care nu se ocupă metodic și avizat de corectarea copilului, procedând cu severitate excesivă, insulte, ironii, reproșuri. Alteori, mediul din grădiniță poate altera tendințele spre bâlbâială, situându-l pe copil în stare de inferioritate față de grupă, întărind teama lui de vorbire și cercul vicios în care a intrat. Dojana, dezaprobarea și chiar pedeapsa pentru lipsa de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și un caracter primitiv al stilului limbii ca și timiditate în exprimare. O curiozitate este că în condiții de zgomot mare, bâlbâiala dispare deoarece se sustrage atenția de la bâlbâială. Se recomandă înlăturarea condițiilor care agravează bâlbâiala: atitudinea celor din jur (ironia, compătimirea, intimidarea, bătaia, neînțelegerea, oboseala); supraîncărcarea; vorbirea în inspirație. Metodica corectării Dezvoltarea capacității pulmonare, dozând volumul de aer în funcție de lungimea sintagmei de comunicat. Se introduc în mesaj cuvinte scurte, care încep cu vocale, apoi și consoane. Se fac exerciții de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Armuri”, LCF, 1971, 13; Dan Cristea, „Armuri”, RL, 1971, 15; Laurențiu Ulici, „Armuri”, CNT, 1971, 23; George Chirilă, „Pragul de sus”, CNT, 1980, 24; Cristian Livescu, Viața poeziei, ATN, 1983, 9; Dicț. scriit. rom., II, 383; Roxana Răcaru, Culise și ironii, RL, 2000, 46. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
Caranica, Ion Th. Ilea ș.a. Alături de N. Carandino, Oscar Lemnaru și alții, la „Facla” semnează - trei. În timpul inițierii sale lirice, Ș. scrie versuri pline de prospețime, dar marcate de amprenta melancoliei poeților „blestemați”. Ulterior sentimentul de anxietate e sporit de ironia amară, preluată de la G. Bacovia, ca în poemele Peisaj mut, Carnet intim. Influențele se resimt și în versurile apărute în ,,Cetatea literară” din 1926 (Flirt, Pierrot, Anonimat). Deși prins în unele tipare ce aparțin mai ales parnasianismului și simbolismului, poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
responsabilitatea decît cu realizările. Această direcție în care se îndreaptă efortul părinților nu este similară în toate culturile. Ackerman (1990:3) relatează că în mijlocul unui grup de metiși din Peru care vorbeau dialectul Quechua și printre care ea a lucrat ironia este un fel de joacă, ce folosește minciuna ca pe un exercițiu al imaginației și care testează naivitatea ascultătorului. Nesinceritatea este o parte importantă a procesului de socializare al copiilor, iar eu n-am auzit niciodată de situații în care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
imaginației sînt de fapt realități. La granița dintre fantezie și minciună se află activitățile comicilor profesioniști care își amuză publicul, însă îi înșeală pe cei mai creduli și în special pe copii, cel puțin pentru moment (Macdonald 1990). Este o ironie că una dintre modalitățile cultural acceptate de a exprima fantezia este considerată minciună. Minciuna, spusă nu în serios, ci pentru amuzament, poate fi promovată în mod cooperant, ca în activitățile cluburilor de mincinoși sau în mod competitiv, ca în concursurile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
moralității politice liberale, al cărei interes central ar fi promovarea formelor de viață care rezultă din activitatea agenților autonomi". De asemenea, pe linia de argumentare a curentului postliberal se situează și Richard Rorty, gânditor care, în cartea sa, intitulată Contingență, ironie și solidaritate (1998), insistă asupra caracterului contingent al unei comunități liberale, "privând" astfel liberalismul de elementele sale filosofico-istorice, precum și de acele fundamente universale originate în modernitate: "O societate liberală scrie Rorty este aceea ale cărei idealuri pot fi atinse mai
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
verva critică. Ținta - tipuri din „intelighenția” ardeleană, atitudinile patriotarde, ignoranța de sub formulele sacrosancte (Epistola ad Corobetium sive De arte corespondentica, O serată literară-muzicală-declamatorică în Șunturug ș.a.). În Notarul Scurtu ori în Tanda și Manda, se trece nuanțat de la duioșie la ironie. Aurel P. Bănuț va fi avut un model în această proză, după cum D. D. Pătrășcanu este prefigurat în Linda Raia, o schiță amuzantă despre o obsesie nevinovată. Genul de umor trimite la o posibilă înrâurire a lui Mark Twain, scriitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]