8,858 matches
-
după diferite criterii geografice -demografice și după cerințele militare, impuse de necesitățile de securitate ale Israelului. Ea include toate orașele palestiniene mai mari și ariile care le înconjoară, fără așezări evreiești israeliene. Intrarea în această zonă este interzisă tuturor cetățenilor israelieni. Armata israeliană întreprinde uneori raiduri în zonă pentru arestarea unor militanți palestineni suspectați de implicare în acte de teroare. În 1972 numărul evreilor israelieni aflați în această arie era de circa 1,000, în 2012 a ajuns la circa 300
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
criterii geografice -demografice și după cerințele militare, impuse de necesitățile de securitate ale Israelului. Ea include toate orașele palestiniene mai mari și ariile care le înconjoară, fără așezări evreiești israeliene. Intrarea în această zonă este interzisă tuturor cetățenilor israelieni. Armata israeliană întreprinde uneori raiduri în zonă pentru arestarea unor militanți palestineni suspectați de implicare în acte de teroare. În 1972 numărul evreilor israelieni aflați în această arie era de circa 1,000, în 2012 a ajuns la circa 300,000, față de
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
ariile care le înconjoară, fără așezări evreiești israeliene. Intrarea în această zonă este interzisă tuturor cetățenilor israelieni. Armata israeliană întreprinde uneori raiduri în zonă pentru arestarea unor militanți palestineni suspectați de implicare în acte de teroare. În 1972 numărul evreilor israelieni aflați în această arie era de circa 1,000, în 2012 a ajuns la circa 300,000, față de circa 150,000 arabi palestinieni, majoritatea beduini și agricultori. Imediat după Războiul de Șase Zile, Israelul a introdus în partea de est
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
arie era de circa 1,000, în 2012 a ajuns la circa 300,000, față de circa 150,000 arabi palestinieni, majoritatea beduini și agricultori. Imediat după Războiul de Șase Zile, Israelul a introdus în partea de est a Ierusalimului legile israeliene - în fosta arie municipală iordaniană și în mai multe sate, orășele și arii deschise adiacente. Locuitorii arabi au obținut statutul de locuitori permanenți ai Israelului cu drept la cetățenia israeliană. Marea majoritate a comunității internaționale nu recunoaște aplicarea legii israeliene
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
Israelul a introdus în partea de est a Ierusalimului legile israeliene - în fosta arie municipală iordaniană și în mai multe sate, orășele și arii deschise adiacente. Locuitorii arabi au obținut statutul de locuitori permanenți ai Israelului cu drept la cetățenia israeliană. Marea majoritate a comunității internaționale nu recunoaște aplicarea legii israeliene în estul Ierusalimului și vede în acest teritoriu o parte din teritoriile palestiniene ocupate sau teritorii al cărui statut este în dispută. De asemenea cartierele evreiești construite de Israel în
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
israeliene - în fosta arie municipală iordaniană și în mai multe sate, orășele și arii deschise adiacente. Locuitorii arabi au obținut statutul de locuitori permanenți ai Israelului cu drept la cetățenia israeliană. Marea majoritate a comunității internaționale nu recunoaște aplicarea legii israeliene în estul Ierusalimului și vede în acest teritoriu o parte din teritoriile palestiniene ocupate sau teritorii al cărui statut este în dispută. De asemenea cartierele evreiești construite de Israel în această parte a orașului sunt considerate „arii de colonizare” Curtea
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
acest teritoriu o parte din teritoriile palestiniene ocupate sau teritorii al cărui statut este în dispută. De asemenea cartierele evreiești construite de Israel în această parte a orașului sunt considerate „arii de colonizare” Curtea Supremă a Israelului consideră că legea israeliană se aplică în totalitate estului Ierusalimului ca parte integrantă din Statul Israel. În 1980 Knessetul a adoptat legea fundamentală „Ierusalim - capitala Israelului”, care stabilește că „Ierusalimul întreg și unit este capitala Israelului”. În declarația de independență a Statului Palestina de la
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
Quds) este considerat capitala Palestinei. În anul 2000, Autoritatea Națională Palestiniană a supus la vot legea care declara Ierusalimul de est capitală a Palestinei. Această lege a fost ratificată în 2002 de către președintele Autorității Palestiniene de atunci, Yasser Arafat. Autoritățile israeliene au încercat să împiedice prezența de instituții oficiale palestiniene în estul Ierusalimului. Astfel, în 2001, ministrul Apărării al Israelului a ordonat, în împrejurările celei de-a doua Intifade, închiderea birourilor de la „Casa Orientului”, care în anii 1990 au servit drept
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
drept oficii ale OEP în oraș. Sanctuarele islamice de pe Muntele Templului în Orașul Vechi al Ierusalimului - Cupola Stâncii și Moscheea Al-Aqsa sunt administrate, cu acordul Israelului, de către Wakful iordanian. După retragerea unilaterală în 2005 de către guvernul Ariel Sharon a armatei israeliene din Gaza și evacuarea tuturor așezărilor evreiești din această regiune (împreună cu cele din nordul Samariei), în 2006 alegerile generale au fost câștigate aici de către organizația islamistă Hamas, apropiată de cercurile Fraților musulmani din lumea arabă, și care a jucat un
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
aeriene din partea Israelului care au cauzat teroriștilor și locuitorilor din zona Gaza sute de pierderi omenești și mari pagube materiale, și au convins pe conducătorii Hamasului să suspende în cele din urmă. cel puțin temporar, atacurile cu rachete asupra populației israeliene.
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
ca Levi Eshkol, Golda Meir și Teddy Kollek. Manger s-a stabilit în Israel definitiv în ultimii ani ai vieții și a murit la Gedera, în anul 1969, la vârsta de 68 ani. A fost înmormântat ca un poet național israelian. Regizorul și dramaturgul evreu român Israil Bercovici a fost autorul unei adaptări pentru teatru a poeziilor lui Manger - piesa în două acte „Mangeriada”. Premiera acesteia a avut loc la 6 aprilie 1968 la Teatrul Evreiesc de Stat. Poezia sa „Oif
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
din anul 1943 Natra a fost distins cu premiul George Enescu pentru compoziție. Lucrarea „Patru poezii” pentru bariton și orchestră, a fost ultima creație care a fost interpretată în premieră în România, înainte de emigrarea să în Israel. În 1962 Filarmonica israeliană a interpretat Simfonia să pentru orchestră de coarde. Natra a putut părăsi România abia în 1961, la trei ani de la depunerea cererii. În perioada de așteptare, atât lui cât și soției sale, Sonia (născută Rosen), sculptorița, pictorița și poeta ,nu
Sergiu Natra () [Corola-website/Science/335416_a_336745]
-
și soției sale, Sonia (născută Rosen), sculptorița, pictorița și poeta ,nu li s-a permis să publice sau să lucreze în profesia lor. În Israel Natra și soția s-au stabilit la început la Ramat Aviv. În anul 1964 Filarmonica israeliană din Țel Aviv, a interpretat , sub baghetă lui Sergiu Comissiona, „Simfonia penru instrumente de coarde”, ultima lucrare muzicală pe care a creat-o în România. „Muzică pentru vioară și harpa” compusă de Natra în 1960 (pentru violonistul Lucian Savin și
Sergiu Natra () [Corola-website/Science/335416_a_336745]
-
Eilat. El este al doilea aeroport internațional al Israelului. Ovda a fost construit inițial că aeroport militar în anul 1980 ca urmare a retragerii Israelului din peninsulă Sinai conform clauzelor tratatului de pace dintre Israel și Egipt, cănd aviația militară israeliană necesită aerodromuri alternative celor din bazele sale din Sinai. În zilele noastre aeroportul deservește ca destinație a multor zboruri comerciale spre portul Eilat, mai ales pentru avioane mari care nu pot utiliza piștele scurte al aeroportului Eilat. Este vorba mai
Aeroportul Ovda () [Corola-website/Science/335491_a_336820]
-
Israel Raul Zinger (în ) (n. 18 decembrie 1948, București) este un politician israelian originar din România, primar al orașului Ramat Gan începând din anul 2013. Zinger este de profesie fizician și pedagog. s-a născut în 1948 într-o familie de evrei din București. El a emigrat în Israel, unde a obținut în
Israel Zinger () [Corola-website/Science/335494_a_336823]
-
întâia oară în alegerile pentru primăria orașului Ramat Gan și a fost ales în consiliul municipal al localității. Între anii 2008-2013 el a condus opoziția în cadrul consiliului municipal în fața primarului Tzvi Bar. În anul 2008 a fost distins de Societatea israeliană pentru ocrotirea naturii cu titlul de cel mai activ consilier municipal în lupta pentru calitatea mediului înconjurător. În anul 2010 a primit o distincție de onoare din partea mișcării Ometz (Mișcarea civilă pentru o administrație normativă, și pentru dreptate socială și
Israel Zinger () [Corola-website/Science/335494_a_336823]
-
fost persecutați, cât și starea din Palestina. Concluzia comitetului a fost de a se acționa pentru mărirea numărului de evrei ce urmăreau să emigreze în Palestina. Această decizie, precum și acțiunile perseverente ale agenției evreiești privind operațiunile de înființare a statului israelian au fost primite cu indignare de către arabi. Liga Arabă a cerut insistent anularea mandatului britanic asupra Palestinei, retragerea trupelor străine din teritoriu, încetarea oricăror imigrări evreiești, precum și crearea Statului Palestina. Accelerarea evenimentelor și agravarea situației din zonă l-au determinat
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
dus, în 15 mai 1948, a izbucnirea primului război arabo-israelian care s-a încheiat cu victoria Israelului, care primise ajutor străin. În timpul conflictului armat, o parte din teritoriul atribuit de catre O.N.U. Statului Arab Palestinian fiind ocupat de trupele israeliene, numeroși arabi s-au refugiat în statele vecine, astfel, a luat naștere spinoasa problemă a refugiațior palestinieni, cărora nici până în zilele noastre nu li s-a recunoscut dreptul de a se întoarce la căminele lor. La 9 decembrie 1949, Adunarea
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
a avea convorbiri de pace cu Israelul, cu condiția reîntoarcerii neîntârziate a refugiaților arabi palestinieni la căminele lor, reveniri la liniile de partajare în Palestina stabilite de O.N.U. în 1947 și respectarea internaționalizării Ierusalimului, condiții respinse de autoritățile israeliene, că doreau permanentizarea situației create după primul război cu arabii. Situatia aparuta după înființarea statului Israel și ocuparea primelor teritorii palestiniene a stabilit și multiplicat sentimentele de încordare între palestinieni și israelieni, culminând cu războaiele din 1956 și 1967. Criza
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
și respectarea internaționalizării Ierusalimului, condiții respinse de autoritățile israeliene, că doreau permanentizarea situației create după primul război cu arabii. Situatia aparuta după înființarea statului Israel și ocuparea primelor teritorii palestiniene a stabilit și multiplicat sentimentele de încordare între palestinieni și israelieni, culminând cu războaiele din 1956 și 1967. Criza Suezului, cunoscută sub numele de Războiul Suezului sau Războiul din 1956, respectiv, în lumea arabă, sub unul din numele alternative Agresiunea tripartită, Războiul Sinaiului, sau Războiul Suez-Sinai, Războiul arabo-israelian din 1956, Cel
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
Operațiunea Musketeer este un episod războinic din timpul perioadei Războiului Rece, constând în atacarea Egiptului de către Franța și Marea Britanie - pentru redobândirea controlului asupra Canalului Suez - și Israel, care cerea încetarea atacurilor unităților neregulate egiptene "fadaiun" contra coloniilor și populației civile israeliene, precum și respectarea dreptului la navigație a vaselor israeliene prin Canalul de Suez. Criza politico-militară a izbucnit ca urmare directă a hotărârii lui Gamal Abdul Naser din 26 iulie 1956 de a naționaliza Canalul Suez, respectiv respingerea ofertei americano-britanice de a
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
perioadei Războiului Rece, constând în atacarea Egiptului de către Franța și Marea Britanie - pentru redobândirea controlului asupra Canalului Suez - și Israel, care cerea încetarea atacurilor unităților neregulate egiptene "fadaiun" contra coloniilor și populației civile israeliene, precum și respectarea dreptului la navigație a vaselor israeliene prin Canalul de Suez. Criza politico-militară a izbucnit ca urmare directă a hotărârii lui Gamal Abdul Naser din 26 iulie 1956 de a naționaliza Canalul Suez, respectiv respingerea ofertei americano-britanice de a construi barajul de la Assuan. La 29 octombrie 1955
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
Suez, respectiv respingerea ofertei americano-britanice de a construi barajul de la Assuan. La 29 octombrie 1955, au fost parașutate unități de elită engleze și franceze lângă orașele Port Said, Port Suez și Ismaelia, pe malul african al canalului iar Zahal-ul (armata israeliană) a spulberat în 5 zile rezistența armatei egiptene și a ocupat, în totalitate, Peninsula Sinai, oprindu-se pe malul estic al canalului. Deși înfrângerea Egiptului a fost totală, intervenția vehementă a Moscovei și, în special, a Washingtonului i-a obligat
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
zile rezistența armatei egiptene și a ocupat, în totalitate, Peninsula Sinai, oprindu-se pe malul estic al canalului. Deși înfrângerea Egiptului a fost totală, intervenția vehementă a Moscovei și, în special, a Washingtonului i-a obligat pe englezi, francezi și israelieni să se retragă. Tratatele semnate vor marca, practic, sfârșitul stăpânirii de peste un secol a celor două state vest-europene beligerante în Orientul Mijlociu. Israelului i s-a garantat libera trecere a vaselor prin canal - garantare care a fost încălcată la prima încercare
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
de state "neangajate". Relațiile dintre Londra și Washington au fost afectate sensibil. Criza israeliano-palestiniană s-a agravat din nou după 1964, când Israelul a deviat cursul râului Iordan, iar Siria l-a contradeviat, după care a fost bombardată de aviația israeliană. Acțiunile Israelului privind controlul și gestionarea apei în zonă au adăugat un surplus de tensiune crizei. Se făceau intense pregătiri militare în țările beligerante care, în prealabil, se înarmaseră. Războiul din iunie 1967, a fost precedat de raidul israelian, din
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]