9,114 matches
-
o asemenea pasiune pentru autocritic). Ne Învinov)tim pentru orice, suntem totdeauna ținta unor oribile acuzații, judecați, f)când cele mai neverosimile m)rturisiri. Și toate pentru consumul lumii Întregi. Este adev)rât c) mințim foarte mult - Vidal are dreptate -, mințim În draci. În literatura noastr) nu exist) personaje de genul lui Tartuffe, nu exist) monștri ipocriți sau cinici Înverșunați. În locul acestora avem nenum)rate mituri nobile, pe care le aplic)m vieților noastre cu o conștiinciozitate imbecil). Tot ce facem
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
traducere a lui T.E. Lawrence, care m) trimite Înapoi În Orientul Mijlociu, pentru c) am citit recent eseul lui Elie Kedourie despre cucerirea Damascului din 1918 și despre rolul jucat de Lawrence În acest eveniment. Mi-a pl)cut totdeauna The Mint cel mai mult dintre c)rțile lui Lawrence, nepunând niciodat) la Îndoial) sinceritatea; este opera unui om care se deșt)inuie. Pe cel care a scris Seven Pillars l-am suspectat Întotdeauna c) s-a ascuns În spatele unor am)nunte
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
având Îndoielile mele, nu rostisem nici o vorbă. Dacă aș fi rostit vreuna, i-aș fi spus să-i mulțumească prietenului meu care plătise aparatul. Oare auzise atunci liniștea, acea Liniște Alpină despre care vorbise În trecut? În acel trecut se mințise pe ea Însăși; acum mă mințea pe mine. Înainte de a pleca spre Basel și Berlin, s-a Întâmplat să mă plimb de-a lungul lacului În noaptea aceea rece și cețoasă. Undeva, o lumină singuratică dilua vag Întunericul și transforma
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vorbă. Dacă aș fi rostit vreuna, i-aș fi spus să-i mulțumească prietenului meu care plătise aparatul. Oare auzise atunci liniștea, acea Liniște Alpină despre care vorbise În trecut? În acel trecut se mințise pe ea Însăși; acum mă mințea pe mine. Înainte de a pleca spre Basel și Berlin, s-a Întâmplat să mă plimb de-a lungul lacului În noaptea aceea rece și cețoasă. Undeva, o lumină singuratică dilua vag Întunericul și transforma ceața Într-o burniță vizibilă. „Il
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
înfloritoare, puternică, liberă adevărat "miracol moldovenesc" al veacului. Pe drept cuvânt se poate spune că epoca lui Ștefan cel Mare a fost o adevărată Renaștere moldovenească. Se adeverește încă o dată că: "Țara e după chipul și asemănarea cârmuitorului ei". Am minți să nu recunoaștem caracterul de domn autoritar al lui Ștefan cel Mare; dar, oare, se putea domni în sângerosul secol al XV-lea cu ramura de măslin și nu cu spada într-o mână de fier? Marii boieri, prin Grigore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în negura vremurilor, dând aripi imaginației, intuiției, adăugând, cu prudență, ceea ce am gândit că lipsește, completându-l vizionar, cu fapte, întâmplări, gânduri, sentimente care "ar fi putut să fie adevărate". Arta, literatura, îmi acordă această libertate, cu condiția să nu mint, să nu falsific logica personajului, să cred în sinceritatea trăirilor acelea, care, astfel, sunt autentificate. Biografia închipuită a Mariei de Mangop nu este minciună, ci plăsmuire, și, atâta vreme cât este necunoscută, nu poate fi tăgăduită. Tentativa de sinucidere a Doamnei Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în tăcere, frământat de un gând. Ridică ochii, șovăie încă, își caută cuvintele și glăsuiește: Maria, uite ce vreau să-ți spun... Și te rog să nu mă înțelegi greșit. Îmi pare rău că o să te dezamăgesc, dar... dar aș minți, ar fi necinstit să vă las să credeți că am făcut-o pentru voi, numai pentru "cauza voastră", pe care o deplâng din inimă și pe care o voi ajuta cât îmi va sta în putere. Dar nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trebui să vă mulțumesc... că mă lăsați să vă ajut. Aș vrea să mă înțelegi... Și... și să mă ierți. Știu că te-am dezamăgit. Ți-am spulberat o iluzie... Dar ar fi fost necinstit să tac. Nu suportam să mint: Am făcut-o pentru Moldova!" Aista-i adevărul! Mulțumirile nu le merit. Da! Da! Și eu trebuie să vă mulțumesc că luptăm împreună. Nu, nu m-ai înțeles, șoptește el cu tristețe privind lung la Maria pe ai cărei obraji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Un cuvânt... Răcnetele mulțimii, osanale, plecăciuni... Nu aiasta am pohtit eu. Odinioară, da! O doream! O visam! Apoi, când am devenit domn, am cunoscut suferința țării. Și toate, s-au făcut fum. Am înțeles... Nu-i aiasta! Nu-i... Aș minți dacă n-aș recunoaște că mă doare. Istoria, poate, va așeza fiecare lucru la locul lui... Eu am o vorbă ce mult îmi place, nu-i a mea: Adevărul e ca soarele: când răsare, nu poți să-i dai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai semnat pactul cu Dumnezeu care te-a uns... dar și cu Diavolul... Greșești? Nu poți? Plătești! Și cu capul uneori. "Dreptatea absolută" de care vorbeai e deasupra a toți și a toate. Pe domn toți îl lingușesc, toți îl mint, mai ales când greșește sau spune prostii. E plicticos să ai totdeauna dreptate. O să-mi cumpăr un măscărici, să aflu adevărul despre mine. Ioane, să nu te prind că mă minți și tu! Îndrăznește, Ioane! Cu riscul de a-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a toate. Pe domn toți îl lingușesc, toți îl mint, mai ales când greșește sau spune prostii. E plicticos să ai totdeauna dreptate. O să-mi cumpăr un măscărici, să aflu adevărul despre mine. Ioane, să nu te prind că mă minți și tu! Îndrăznește, Ioane! Cu riscul de a-ți pierde capul, râde Ștefan. Ai observat Ioane? în întreabă după un timp. Au plecat lăstunii din turnul Nebuise; o să avem o iarnă timpurie. Cum să nu plece?! izbucnește Tăutu revoltat. Vătaful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o poate uita?! Bărbații sunt niște proști! Naiba să-i mai înțeleagă! Tu nu ești decât... decât "o aia", ce ții locul "ăleia"! În lipsa ei, se mulțumește și cu copia! Nu! Nu-i adevărat! o înfruntă cu mândrie Voichița. Adică mint eu?! se dezlănțuie Maria cu ură. Te-ai strecurat hoțește în așternutul bărbatului meu! Și eu sunt aceea care mint?! Ești o stricată! Stirpe de Basarabi corciți cu Mușatini, niște stricați! Te-ai aruncat în partea tătâne-tu preafrumosul cadân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ții locul "ăleia"! În lipsa ei, se mulțumește și cu copia! Nu! Nu-i adevărat! o înfruntă cu mândrie Voichița. Adică mint eu?! se dezlănțuie Maria cu ură. Te-ai strecurat hoțește în așternutul bărbatului meu! Și eu sunt aceea care mint?! Ești o stricată! Stirpe de Basarabi corciți cu Mușatini, niște stricați! Te-ai aruncat în partea tătâne-tu preafrumosul cadân al Marelui Sultan! Abia ți-au înmugurit țâțele, dar te pricepi la farmece de zăpăcit bărbații! Viperă, ai mușcat mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și neînfricat", adaugă ironic și pune mâna pe creștetul lui Alexandru. Mânzule, odată și-odată, la rândul tău, vei înțelege pentru ce se teme Tăicuță Măria ta! Pentru ce prăpădește nopțile la lumânări... Pentru ce trebuie să se umilească! Să mintă! Să fie crud! Nedrept! Nemilos! Să ucidă! Un singur lucru să ai grijă, Alexandre: "Să-ți rămâi credincios ție însuți și țării!". Ai înțeles, fiule? Să-ți dau cel mai bun leac contra fricii: Mergi înainte și credința-ți va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de toate naționalitățile (unguroaice, nemțoaice, românce) și de toate vârstele („decana” lor fiind o anume Erji, guralivă și țicnită, poreclită de Jeni și de mine „papricaș”, pentru că se tot lăuda cât de bine știe ea să-l prepare - și nu mințea) cel mai bine o țin minte, firește, pe aceea care a devenit eroina unui adevărat scandal. Foarte tânără (n-avea mai mult de 16 ani), drăguță foc, dreaptă, suplă, purta cozi și, în picioare, am reținut acest amănunt, niște ghete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bine cum să vă explic. Oricât m-aș strădui, nu pot arăta trăirea. Ea se simte, se trăiește. Ce trăiești nu poți uita, e țesut în suflet. Iar ce vorbești sau auzi se mai uita. Mergeți să vedeți că nu mint. Deși foarte greu am plecat din fața icoanei (nu mă puteam desprinde și-mi părea rău că plec din acel loc), când m-am ridicat de la rugăciune parcă eram un fluture ușor și descătușat de toate cele pământești. Parcă mă întâlnisem
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la sfarsitul pelerinajului să ne dea la fiecare o casetă video. Și cu sentimente între vis și realitate, între Cer și pământ vibram de emoții. Parcă îl avem pe Dumnezeu în noi. Așa este. Da, mergeți să vedeți că nu mint! Poate veți simți acea transformare, acea ușurare pe care și eu am simțit-o și trăit-o. Și sunt sigură că veți fi alții, totul înspre bine. Pentru că trăind între oameni buni și locuri sfinte te transformi. Devii altul, mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a lucrat în mintea și inima arhitectului s-o facă așa, în toată splendoarea ei, în strălucirea-i minunată. E palat din Cer. Așa e. Doar a locuit Luceafăr Ceresc, Crin Dumnezeiesc și Mama omenirii. Mergeți să vedeți că nu mint. Este Adevărul Adevărat. Căsuța unde a locuit Maica Domnului este mică la privire. Se vede o cămăruța foarte modestă, cam 3 m pe 3 m, cred. Luminată înăuntru cu bec electric. Cum am spus, mica la vedere, dar foarte mare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
finețe de șosele sunt acolo peste tot. Dacă am asemănă șoseaua de acolo cu cele de la noi, e ca Raiul și iadul. Va rog să mă iertați, poate greșesc, dar eu spun ce-am văzut. Mergeți să vedeți că nu mint. Autocarul zboară că o pasăre. Trecem prin satul Magdala de unde era Maria Magdalena. Prin Cană și prin multe alte sate. Vedem grădini de legume, pepiniere de curmali, bananieri, portocali, lamai și altele. Pe marginea șoselei sunt flori și copaci cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
promisiune că nu ne vom despărți, orice s-ar întâmpla. Dar viața a vrut altfel, mai precis moartea. Lionel însuși mi-a cerut să rămân belgiană ca să vin la Bruxelles și să locuiesc în casa lui. Acum trebuie să-l mint pe Lionel din nou, ca și cum n-a fost de ajuns că l-am mințit că nu am incinerat corpul lui René, minciună împărțită generos cu Yves și Alain. Prietenii mei suedezi, scriitorii iubiți, la a căror prietenie m-am încălzit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
altfel, mai precis moartea. Lionel însuși mi-a cerut să rămân belgiană ca să vin la Bruxelles și să locuiesc în casa lui. Acum trebuie să-l mint pe Lionel din nou, ca și cum n-a fost de ajuns că l-am mințit că nu am incinerat corpul lui René, minciună împărțită generos cu Yves și Alain. Prietenii mei suedezi, scriitorii iubiți, la a căror prietenie m-am încălzit încă de la venirea mea în Suedia, m-au convins că e mult mai bine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aibă cel puțin un ascultător a cărui participare afectivă s-o egaleze pe a sa. Doamna a povestit cum ea obișnuia să-i raporteze tatălui ei despre școală. Într-o zi i-a povestit despre o colegă care obișnuia să mintă, adăugând că acea colegă mințea pentru că și mama ei mințea. Tatăl ei s-a întunecat, întrebând-o dacă o cunoștea pe mama acelei colege, și cum răspunsul a fost „nu”, atunci el s-a înfuriat, și ea de frică s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a cărui participare afectivă s-o egaleze pe a sa. Doamna a povestit cum ea obișnuia să-i raporteze tatălui ei despre școală. Într-o zi i-a povestit despre o colegă care obișnuia să mintă, adăugând că acea colegă mințea pentru că și mama ei mințea. Tatăl ei s-a întunecat, întrebând-o dacă o cunoștea pe mama acelei colege, și cum răspunsul a fost „nu”, atunci el s-a înfuriat, și ea de frică s-a ascuns la toaletă. Tatăl
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o egaleze pe a sa. Doamna a povestit cum ea obișnuia să-i raporteze tatălui ei despre școală. Într-o zi i-a povestit despre o colegă care obișnuia să mintă, adăugând că acea colegă mințea pentru că și mama ei mințea. Tatăl ei s-a întunecat, întrebând-o dacă o cunoștea pe mama acelei colege, și cum răspunsul a fost „nu”, atunci el s-a înfuriat, și ea de frică s-a ascuns la toaletă. Tatăl ei a aruncat apă peste
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
reușesc cu toată familia. Trebuia să trăiesc! * și iar dau de locotenentul Scripcaru. Ca și ceilalți soldați pe care îi comandam, aveam obligația să ne facem masca individuală, scut de moarte, scut de pământ. Făcusem groapa individuală, adăpostul, și acum, minte razna de om, mă jucam cu lunetiștii, ridicând casca într-un harag. Când s-a întețit bombardamentul dau să mă retrag în groapa individuală. Aici, locotenentul Scripcaru. - Domnule locotenent, vă rog să treceți alături și să vă faceți singur adăpostul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]