10,917 matches
-
acum prilejul, să-și valorifice munca sa cu privire la Școala No. 2 . E element inimos, muncitor, stăruitor ca mata, entuziast, pe care ai face foarte bine să-l iei În preajma matale, să te ajute În munca ce depui la Muzeu. E modest și recunoscător și de aceea l prețuiesc foarte mult. În ceea ce privește menționarea mea ca singurul român germanist, este vorba de marea Istorie a lit. germane În 8 volume (Geschichte der deutschen Literatur). Von den Anfängen bis zur Gegenwart - de Helmut de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
putea În sensul celor de mai sus. Cererea mea privește un vechi memoriu semnat de mai mulți intelectuali din Flt., memoriu pe care l-am anexat la această cerere. Mi-am luat această Îngăduință ca unul care am colaborat (prea modest) la revistă și am lucrat cu Gorovei la „Prietenii Culturii”, „Liga Culturală”, ba am scos și un manual de lb. română pentru Șc. Normale (În colaborare) Împreună. Cred că, dacă vom izbuti, nu-mi va fi luată În nume de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
investigație. Ești cel mai indicat să ocupi locul, pe care-l deții actualmente. Aduni ca albina din toate florile și Îmbogățești adevăratul muzeu din Folticeni, căci urși Împăiați poate vedea lumea În toate muzeele; dar ce aduni mata În „Galerie” (modest numită), nu a adunat nimeni nicăiri. Ion Chirescu posedă partitura lui „Oedip” scrisă de mâna lui Enescu. Mi-a arătat-o, când am fost la el. Dacă s-ar putea pune mâna pe ea... În privința ONT: când am fost prefect
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
bine că e prezent la „Galerie”. Când apar poeziile Andriu? M-ar interesa, Întrucât l-am cunoscut bine pe tatăl ei, fost pretor, pe când eram a 2-a oară prefect, și am lucrat cu dânsul foarte activ. Era muncitor și modest și ne-am Înțeles desăvârșit, dându-mi prețios concurs, mult mai devotat decât toți ceilalți pretori (Unul Crivăț din Pașcani nu-și cunoștea nici satele. Trebuia să Întrebăm pe oameni de drumul spre cutare sat. El juca toată noaptea cărți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la bătrânețe (mai ales epilogul). Sunt foarte afectat de moartea lui Zaharia Stancu, pe care l-am cunoscut bine În tinerețe, și cu care am colaborat la unele reviste ale lui N. Iorga. Era, pentru marele lui talent - om și modest. Am de la el și vicele lui, Laurențiu Fulga o frumoasă felicitare de ziua nașterii mele (În septembrie 10), pe care o trimit În copie, acum, la moartea lui, având valoare de document. Aștept scrisoarea matale cu ultimele noutăți folticenene. Toate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Înfrățirea”, a studenților băcăuani, apărută În anul 1929). În concluzie, ca și dvs., sper că o colaborare Între noi ar fi posibilă și v-ar fi de oarecare folos. Nu am Însă o activitate „prestigioasă”, cum ziceți dvs. E destul de modestă chiar. Cu bune sentimente, vă dorește succes, Constantin Turcu </citation> <citation author=”ȚANU Dumitru ” loc=”București” data=”26 N-brie 1974”> Stimate Domnule Dimitriu, Alăturat vă trimit, după cum v-am promis - cu destulă Întârziere - această fotografie luată În grădina publică
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
G. Tutoveanu voi publica scrisorile dintre el și A. Gorovei. Mi-ar fi de mare folos să știu dacă În Muzeul Fălticenilor există ceva În acest sens. Mi-au adus multă bucurie aprecierile Dstră și faptul că urmăriți să cunoașteți modesta mea activitate. Sunt prea puțin folcloristă, deoarece lucrările mele sunt mai mult din domeniul istoriei literare și a folcloristicii. Mă pasionează cercetarea documentelor. Munca mea didactică și de directoare, ca și problemele diferite ale vieții, dar poate și o exigență
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cunoaște Însă și știe că eu am impulsionat revalorificarea activității folcloristului și cărturarului fălticenean. E foarte bine că se vorbește și se scrie astăzi mai mult despre Artur Gorovei; eu sunt foarte mulțumită că am putut aduce o mică și modestă contribuție la redeschiderea unui drum. Poate că Dl. Datcu ar fi fost cel mai indicat să amintească organizatorilor despre contribuția aceasta. Din relatările D-lui Sorin Gorovei am simțit Însă nedumerirea provocată de răsturnarea planurilor Dstră. Lucrul cel mai prețios
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
exact, pentru a-i scrie. Dacă mai aveți ceva date relative la această chestiune, Vă rog să mi trimiteți, pentru a-i pune la Îndemână D-lui Balaci cât mai multe posibilități. Vă mulțumesc pentru aprecierile ce le faceți cu privire la modesta mea activitate și la cartea mea. Mă bucur mult că ați folosit-o, că V-a fost utilă. Este pentru mine o mare satisfacție. Vă mulțumesc de asemenea pentru frumoasa și delicata evocare a orașului D-stră drag și a atmosferei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Împărtășesc din gândurile mele. Problema trebuie să rămână definitiv În forma aceasta: „Mărturiile fălticenene” apar sub egida Muzeului, pentru a se cunoaște că nimeni nu urmărește nimic și că la volum contribuie toți care se simt legați sufletește de orășelul modest, cu oameni buni, cinstiți și talentați. Cu acest gând ne vom adresa tuturor, inclusiv D-lui Gafița, pe carel vom ruga să se ocupe de editarea cărții, prefațând-o D-Sa cu dragostea, talentul și finețea care-l caracterizează. Voi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
călătorii - foarte gălăgioși - care așteaptă zborul spre Lisabona. În rumoarea sălii amplificată pe măsură ce ne apropiem de momentul îmbarcării, printr-un joc al asociațiilor auditive, ți se pare că răsună vorbe românești. Sunt portughezi, în majoritatea lor de clasă socială mai modestă. Este frapant să constați, din nou, cât de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini așezate în poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume blândețe. Vorbesc repede, o portugheză care se aseamănă, la auz, mult cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Bărbații povestesc întâmplări hazlii, probabil în batjocură prietenească față de cineva. Din când în când, au scăderi de ton, se lasă o liniște a gesturilor și a privirilor pline de înțeles, ca să izbucnească din nou într-un râs năvalnic. Sunt îmbrăcați modest, dar în culori țipătoare, contrastante. O pereche, el și ea, sunt „gătiți” după același tipic: scurte de culoare galbenă, care nu se asortează deloc cu restul hainelor. Mulți, de fapt, majoritatea, au sacoșe cu firma unui magazin ieftin din Madrid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
român s-a terminat, dar nici la nemți n-a prea rupt gura târgului, cum se spune. Dacă ar fi fost cu adevărat o supervedetă lupta pentru Balonul de Aur, dar s-a mulțumit doar cu salariul (e drept, deloc modest) de la club și cu dulcele confort german. Veșnica poveste românească! Nu știu cum s-a mai terminat partida și dacă, în general, s-a jucat. Am plecat de unul singur de la baza de fotbal, refăcând pe jos drumul spre stația de tramvai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sudoare. Lumea urmărește totul din picioare, uitând de mâncare, absorbită de intriga confruntării. Ce spectacol ar fi fost un turnir între călăreți, cum se organizează, de pildă, duminicile, la Visegrad, castelul din Praga! Dar posibilitățile celor din Malbork sunt mai modeste. VITALIE CIOBANU: Scriitorii sunt invitați să lupte în armurile cavalerilor. Prima se oferă Jessica Falzoi, blonda din stafful german. Deși arată tare caraghios în „corsetul de fier al cavalerilor teutoni”, nu-i pasă, râde cel mai tare. Vasile dă curs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cumpărat un ziar de expresie română în Canada și m-a invitat să scriu o recenzie la o carte de proză a lui Mircea Eliade, 19 trandafiri. Am scris, extrem laudativ, această cronică, e vorba de una din cărțile mai modeste ale marelui istoric al religiilor, și, în final, mi-am „permis” să adaug o mică, o minusculă rezervă, dând astfel cât de cât credibilitate întregului meu exercițiu critic. Când dl Mămăligă mi-a înmânat ziarul cu recenzia, am observat că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spre stupoarea mea, m-a „anunțat” că, după părerea sa și în urma experienței sale de vechi editor, eu aveam toate datele care mă desemnează ca unul dintre marii prozatori ai perioadei postbelice. S-a ținut de cuvânt, mi-a publicat modestele mele schițe la Luceafărul, apoi la Gazeta literară, unde va „coborî”, cu un etaj, dar și ca funcție, nefiind decât șeful secției de proză, m-a invitat la el acasă, unde am cunoscut-o pe soața sa, cu mult mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aș fi lăsat, cu o bună teatralitate a „modestiei”, specialitate a creatorului sudic și balcanic ce-și convertește nu rareori enorma vanitate, uneori justificată, în aere ipocrit-popești, conformându-se unui clișeu răspândit în mediile mic-burgheze, cel al „artistului harnic și modest”, al „marelui creator, simplu și modest” etc. A fost, nu contest, și ambiția mea socială, dorința de a conduce o revistă, nu numai în numele meu, dar și al grupului în care mă formasem, ca și în cel al generației, poate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
teatralitate a „modestiei”, specialitate a creatorului sudic și balcanic ce-și convertește nu rareori enorma vanitate, uneori justificată, în aere ipocrit-popești, conformându-se unui clișeu răspândit în mediile mic-burgheze, cel al „artistului harnic și modest”, al „marelui creator, simplu și modest” etc. A fost, nu contest, și ambiția mea socială, dorința de a conduce o revistă, nu numai în numele meu, dar și al grupului în care mă formasem, ca și în cel al generației, poate, ce era nu una, ci trei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
avea grijă de mine - tata era mort, mama era la București și lucra la Asigurări, iar vara, la mare, la un hotel de pe malul mării, ea fiind nemțoaică, era și o excelentă translatoare, deși era angajată pe un post mai modest de dispeceră. Începuseră să vină nemții din R.F. Germania, Ceaușescu avea relații amicale cu Willy Brandt, lucrurile păreau, în fine, că iau o turnură mai relaxată în politica externă; și se spera și într-o relaxare internă, măcar aidoma celei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca o molimă la suprafața „noilor continente”, Africa și Sud-America, dar și la „subsolul” vechilor țări europene care, până nu demult, conduceau lumea etc. etc. Exista, bineînțeles, un grup tot mai restrâns de „reacționari”, inși sceptici, nepăcăliți de reformele interne modeste, meschine, ale noii conduceri ceaușiste, inși care ascultau noul post de radio de la München Europa Liberă și care sperau... într-un război atomic! Nimeni nu credea că rușii pot fi altfel descăunați din pretențiile lor de supremație mondială. (Cu un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a mândrului și bogatului Apus, cu o cultură relativ recentă, cu școli fără o mare tradiție, fără „mari profesori”, țară ce a traversat, de la nașterea și formarea noastră, un război și apoi o ocupație pustiitoare - venind eu dintr-o familie „modestă” mic-burgheză, de intelectuali „de țară” sau de negustori mărunți, germani, emigranți din secolul al XVIII-lea în ținuturile Banatului -, cum vom fi noi „în stare”, da, cum vom fi „noi”, cum voi fi „eu” capabil de a mă exprima „pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
omologarea” de către societate a producției lor, o dată cu ceea ce se cheamă succes sau glorie! Și acest ascuțit simț critic îmi șoptea mereu - uneori chiar striga la mine, iritat! - că aspirațiile mele, în artă, nu se potrivesc în nici un fel cu extrem de modestele mele scrieri; ele însele șovăitoare ca gen atunci, ba proze scurte, ba piese de teatru, din fericire pierdute azi, ba însemnări jurnaliere de o banalitate și pretențiozitate care ar provoca zâmbetul oricărui licean... (Citind azi paginile de jurnal genialoide ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unul italian și unul francez. Acesta din urmă, spitalul Saint-Vincent-de-Paul din Nazaret, a fost fondat în 1898 de către surorile din ordinul Carității, pe când orășelul n-avea decât șase mii de locuitori. Clădirea, patru măicuțe, câțiva cai și șaptesprezece paturi. Aceste modeste începuturi au rămas departe în urmă. Închis după conflictul din 1948, spitalul a renăscut la viață în anii 1960. Este acum condus de un chirurg simpatic și plin de charismă, doctorul Salim Nakhleh, francofon și decorat, susținut de Franța și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unui castru roman. Misionari eficienți acești legionari cu mobilitatea și, mai ales, cu acoperirea lor oficială. Să zicem. Numai că un graffiti în mijlocul deșertului nu potolește setea noastră de urme. Un lung-metraj de aventuri proiectat simultan în cele două săli modest echipate din punct de vedere tehnic: oare pentru noi ăștia, hămesiții optici, nu-i chiar aceasta imaginea Bibliei? Într-una din ele, exegeții desfășoară sub ochii mei de cititor un text fără imagini; în cealaltă îmi arată în albumele lor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Hristos și "misterul Israel". Actualmente, Casa Sfântul Isaia este închisă, ca și cea de la Ratisbona, alt loc de schimburi de idei (de la numele unui evreu german convertit la creștinism în secolul al XIX-lea). Câteva centre de studii mai modeste au preluat ștafeta întâlnirilor anuale. Dar el personal nu mai crede în dialogul teologic; sau, mai degrabă, cum zice el, îl trăiește în "mărturia tăcută și binevoitoare a rugăciunii". Pe când era în culmea gloriei, fratelui Marcel i s-a întâmplat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]