10,211 matches
-
are ca sursă de inspirație basmul popular, autorul păstrând motivele (călătoria, Încercarea puterii, pețitul, probele), personajele fabuloase, ajutoarele În sprijinul binelui și formulele tipice. Introduce Însă din structura basmului cult umanizarea fantasticului prin comportamentul, gestica, psihologia și limbajul personajelor, precum și narațiunea, dialogul la care se adaugă umorul, jovialitatea și erudiția paremiologică. Toate aceste particularități pun În evidență talentul prozatorului ilustrat cu prisosință În „Amintiri din copilărie”. Povestea poate fi socotită un bildungsroman pentru că naratorul urmărește de-a lungul narațiunii devenirea unui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
personajelor, precum și narațiunea, dialogul la care se adaugă umorul, jovialitatea și erudiția paremiologică. Toate aceste particularități pun În evidență talentul prozatorului ilustrat cu prisosință În „Amintiri din copilărie”. Povestea poate fi socotită un bildungsroman pentru că naratorul urmărește de-a lungul narațiunii devenirea unui personaj, În cazul de față, a lui Prâslea, fiul cel mai mic al Craiului, fratele lui Verde Împărat. Personajele. Personajul principal Harap-Alb, Făt-Frumos din basmele populare, este viteaz, răbdător, generos, curajos, luptă convins În lupta Împotriva răului. Este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
marelui boier că merge la domnie, să-i facă dreptate. Auzind povestea lui, boierul Îl Întreabă, ce va face dacă nici vodă nu-i va da dreptate? Răspunsul comisului se constituie Într-un motiv comic popular, aflat apoi În centrul narațiunii, În desfășurarea momentelor subiectului. Daca nici Voda nu-i va face dreptate, atunci il va pofti, „sa-i pupe iapa nu departe de coada”. Boierul râde și Închină vinul plătit de comis, după care pornește fiecare pe drumul lui. Comisul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
simplă juxtapunere, ci o unitate organică realizată prin prezența aceluiaș persomnaj; problema conținutului primei părți se rezolvă prin experiența căpătată În cea de a doua carte, ca un triumf moral al personajului principal. Și titlul romanului sugerează unitatea compozitionala a narațiunii; acesta subliniaza că „ultima noapte de dragoste” este În același timp „Întâia noapte de război”. Această unitate este realizată de C. Petrescu În primul capitol. Cele două „cărți” fundamentale ale „nopții” sunt menite să despartă apele a două lumi total
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pare a nu se implica În acțiune, el face mai mult decât atât, comentează permanent evenimentele, ceea ce a și determinat observația că autorul Își prelungește mijloacele criticii În literatură. O tehnică ce ține de modernitatea romanului constă În introducerea În narațiune a unor secvențe tipice genului dramatic, cum este aceea a jocului de cărți de la căpătâiul lui moș Costache, În timpul agoniei sale. Prin intermediul monologului interior, sunt evidențiate gândurile personajelor prezente, fiecare este preocupat de o altă problemă, nici unul sensibil la drama
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Moromete. Din acest punct de vedere, În parte, vol. II poate fi socotit și un bildungsroman, pentru că urmărește devenirea lui Nicolae Moromete. Ilie Moromete trece pe planul al doilea, dar autorul continuă să-i urmărească destinul de- a lungul Întregii narațiunii. MIRCEA ELIADE: „LA ȚIGĂNCI” comentariu literar Cercetând proza de inspirație fantastică a lui Mircea Eliade, Ov. S. Crohmălniceanu afirma: „În epica sa fantastică, Mircea Eliade tinde să regăsească gustul prozei eminesciene. Imaginația poetică a autorului n-are Însă aripi cu toate că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În expozițiune se prezintă locul și problematica dilematică a personajului: discuțiile din tramvai, amestecul de planuri, intrarea „la țigănci”, Întâmplările de acolo, ieșirea după câteva ore, deruta temporală, reintrarea „la țigănci”, Întâlnirea cu Hildegard. Toate acestea se realizează prin intermediul unei narațiuni obiective, cu un narator omniscent.Universul din jurul personajului nu-și dezvăluie identitatea. Structura compozițională. Cele două planuri ale nuvelei, cel real și fantastic, se dezvăluie abia spre sfârșitul acțiunii, după plecarea personajului de „la țigănci”. Amănuntele prin contur pe parcurs
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
derulează evenimente pe deplin reale din zilele noastre. Aveți mai multe romane care au fost ecranizate. Mulți scriitori își doresc asta. Mai multă faimă, mai mulți bani. Ce se va întâmpla cu literatura? Credeți că va deveni o artă minoră? Narațiunea va însemna imagini pe un ecran cât mai mare și mai rar mici semne pe o hârtie? Cinematograful n-a dus la dispariția teatrului. Mă gândesc că nu va duce nici la dispariția literaturii. Deși sunt gata să accept că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
care pornesc de la o idee, de la o constatare proximă - de cele mai multe ori ecarisajul societății de consum - pe care o integrează într-un sistem de gândire violent poetic și politic. Textele sunt interogații socio-urbane, fișe clinice ale malaxorului hipermarketurilor. Monologurile ideologice, narațiunile eseistice au în centru un protest, o atitudine tranșantă, care nu rămân niciodată doar pe jumătate asumate. Garcia sfidează rotisorul consumist până la capăt și cultivă un tip de dramaturgie care devine analiză socio-politică. Montaj cinematic al realității tranșate în mușcătura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
modelele de exprimare prezentate la clasă. (Idem, p. 151) Exprimarea este și ea tributară limbajului mimico-gestual. Răspunsurile date de elevii cu pierdere majoră de auz sunt stereotipe, scurte, telegrafice, concentrate în idei simple. (Idem, p. 67) Conform lui C. Pufan, narațiunea elevului surd ia forme preponderent în fraze de tip enumerativ-nesistematizat și enumerativ-elementar-narativă. (1972, C. Pufan, p. 77, apud M. Popa, p. 67) Din punct de vedere semantic elevii operează cu conținuturi prefixate, învățate automat, ceea ce denotă că limbajul verbal nu
Limba rom?n? ? limba matern? pentru surzi? by Marinela Istrat () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84350_a_85675]
-
și un context cât mai simplu creat - ca să-și poată proba autenticitatea. Toate cele trei determinări sunt acoperite fără vreun minus detectabil. Spectacolul reflectă teoriile lui Brook despre vitalitatea unui tip de teatru simplu, dezartificializat, direct, un teatru care folosește narațiunea fundamentală ca pe un tip de experiență „aproape“, încărcată de nuanțarea atitudinilor față de text. Brook aduce pe scenă corpul unui actor în vârstă care te convinge timp de o oră de forța cu care își aproprie un text. Premiul Internațional
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
suspiciunilor, a singură tății autoimpuse, V. Voiculescu a dat literaturii române nu numai fascinantele Povestiri dar și originalul roman Zahei orbul. Cu similitudini în Codin de Panait Istrati, elaborat pe parcursul a șapte ani, cu întreruperi și abandonări legate de consistența narațiunii dar și de forța ei de sugestie, apărut de abia în 1970, romanul Zahei orbul a stârnit reacții diverse, multe superlative. Ca fapt de viață, cartea este o reușită, viața reală a personajului și notele care înseamnă ficțiunea autorului dau
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Paul Anghel sublinia: „Prin proza lui Voiculescu am mai anexat spiritualității noastre o lume, o țară stranie și nebănuită, țara de dedesubt. Ea se întinde - de unde geografic și în timp? ... Voiculescu se desprinde de poetul din el, se autonomizează în narațiune, - ridicând-o pe o treaptă în care verva îl apropie de Caragiale, iar vigoarea plastică îl pune cu greu alături de altcineva, la noi. De unde începe lumea lui Voiculescu ? Ea are, ca și luna, voaluri fantomatice de aburi, fruntariile pierdute în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
în funcțiune, prin generarea de noi activități, în vederea reconfigurării cartografice a cunoașterii dintr-o perspectivă "semionautică"62. Bourriaud numește această noua formă culturală o cultură a întrebuințării ori o cultură a activității în care opera de artă, care e o narațiune ce extinde și reinterpretează narațiuni precedente, funcționează ca un terminal temporar al unei rețele de elemente interconectate, fiind doar un simplu moment dintr-un lanț nesfârșit de contribuții. Acest fapt implică o transformare a statutului operei de artă care devine
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
noi activități, în vederea reconfigurării cartografice a cunoașterii dintr-o perspectivă "semionautică"62. Bourriaud numește această noua formă culturală o cultură a întrebuințării ori o cultură a activității în care opera de artă, care e o narațiune ce extinde și reinterpretează narațiuni precedente, funcționează ca un terminal temporar al unei rețele de elemente interconectate, fiind doar un simplu moment dintr-un lanț nesfârșit de contribuții. Acest fapt implică o transformare a statutului operei de artă care devine un spațiu al negocierii dintre
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
adopte strategii de mixare și combinare a produselor, în condițiile în care supraproducția nu mai este văzută ca o problemă, ci ca un ecosistem cultural 70. Inventând noi întrebuințări pentru lucrări audio sau vizuale create în trecut, artiștii postproductivi reeditează narațiuni istorice ori ideologice, inserând elementele lor componente în scenarii alternative și contribuind astfel la apariția unei culturi a activității întreținute de comunități temporare care pun problema identității nomade (Rirkrit Tiravanija), criticând structuri narative constrângătoare ce reflectă ficțiunile ideologice ale operelor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
atrage atenția asupra depășirii culturii de consum printr-o cultură a activității, afirmând importanța menținerii activității în fața producției de masă. Insistând asupra unei nelimitate negocieri între perspective diferite, teoreticianul francez pune problema reactivării formelor culturale de pe poziția înlocuirii prosternării față de narațiunile trecutului cu întrebuințarea lor creativă 73. Aceeași problemă a reactualizării discursului artistic o ridică și Lev Manovich, profesor de artă digitală și artist, unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni ai noilor medii care activează în rețeaua World Wide Web. Textele
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
materială" ca și lumea, acționând într-o societate contemporană caracterizată prin diversitate, diferențiere și fragmentare, mai curând decât prin omogenitate 85. Punând în discuție termenul de Kulturkritik, Francis Mulhern sesizează anumite afinități problematice cu disciplina studiilor culturale, respectiv împărtășirea anumitor narațiuni standard, în virtutea aplicării unor pattern-uri ale dorinței lor etico-politice, de la tratarea modernității ca degenerare, ca valorizare a maselor, ca hiperactivitate paradoxală a forțelor inerte din perspectiva "revoltei" multitudinii "pasive", ca decădere sau contaminare a tradiționalului, respectiv a valorilor unor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în situația în care semnificațiile fotografice ar putea fi înțelese ca fiind regularizate în raport cu condițiile istorice, instituționale și arhivale. Retorica specifică, genurile, contextele instituționale și folosirea imaginației vizuale s-ar putea pierde în identificarea globală a curentelor globale și a narațiunilor epice ale transformării conștiințelor în cultura postmodernă. În ceea ce privește instituțiile, văzute ca organizare a relațiilor sociale ale producerii și punerii în circulație a imaginii, acestea tind să se manifeste global la scara operațiilor vizualizării. Într-una dintre cele mai recente analize
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fi alcătuit din trei componente, prima ținând de imaginile revendicate de varietatea istoriilor, chiar și contestate, cea de-a doua fiind constituită din aparatele privirii pe care le avem la dispoziție și care sunt ghidate de modelele culturale de tipul narațiunii și tehnologiei, iar cea de-a treia denotând subiectivitățile identificării, dorinței ori respingerii din perspectiva cărora privim și prin intermediul cărora informăm ceea ce privim. Potrivit lui Rogoff, toate acestea s-ar exercita în condițiile erodării granițelor dintre producerea, teoretizarea și istoricizarea imaginilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
manifestare a fenomenelor vizuale: în primul rând, la nivelul practicilor semnificative (meaningful practices) se manifestă categoriile vizuale care organizează structurile experienței practice (politice, etice, sociale); în al doilea rând, la nivelul apariției unei problematici interpretative (interpretative problematics), respectiv a unor narațiuni teoretice care pledează pentru diferite "moduri ale privirii", are loc un angajament empiric pentru explorarea sociologiei și politicii ordinii vizuale; în al treilea rând la nivelul formării istorice (historical formation) a teoriilor se ia în considerare rolul gândirii critice în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
radical în transformarea socială și culturală.105 De pildă, proliferarea culturii ecranului ajunge să fie asociată cu proiecțiile apariției unei noi ordini a realității simulate. Idealizarea tehno-vizionară a vieții virtuale ar pune bazele unui nou utopism în timpuri post-utopice, creditând narațiunea teleologică modernă a dezvoltării și progresului prin intermediul inovațiilor tehnologice. Câtă vreme progresul este considerat a fi un factor al expansiunii puterii raționalității în domeniul vizualului, noile tehnologii ale vizualului sunt valorizate în măsura în care furnizează cât mai multe resurse pentru aproprierea, manipularea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de lucru în abordarea fenomenului artistic ca practică culturală extinsă. Dacă paradigma modernistă era înțeleasă ca reflectare a umanismului liberal rațional și a credinței în progres, pe baza unor valori autonome universal acceptate, paradigma postmodernistă reflectă constituirea contingentă a oricărei narațiuni supuse arbitrarității actelor de cunoaștere și eterogenității relațiilor de putere. În aceste condiții, instrumentalizarea strategiilor teoretice apare ca o consecință a transformărilor din practica artistică, de la multiplicarea fără precedent a mediilor, făcând posibilă apariția "noilor medii" (fotografia, happening-ul, performance-ul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
puțin elaborată în abordarea teoriei criticii). Descrierea ar presupune identificarea perceptivă (a formelor, culorilor, valorilor, relațiilor etc.) și identificarea expresivă (a emoțiilor, a gândurilor etc.). În cazul anumitor lucrări de artă (happening-uri, performance-uri etc.) se poate recurge și la narațiune. Cât privește descrierea, unii critici fac deosebirea între identificare, care s-ar aplica formelor, culorilor, valorilor, texturilor specifice și localizării acestor calități, și observare, care ar trebui activată în cazul iluziilor formelor, spațiului și gesturilor. Analiza operelor de artă implică
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
publicate în Statele Unite ale Americii, iar în 1985 a editat The Post Modern Culture, o culegere de eseuri publicate în Marea Britanie. Cartea sa The Return of the Real. Art and Theory at the End of the Century oferă o nouă narațiune asupra avangardei istorice, regândind relația sa cu avangarda postbelică. După modelele "artei-ca-text" din anii '70 și "artei-ca-simulacru" din anii '80, am asista la o reîntoarcere a realului, susținând că practica artei ar fi devenit o practică a studiilor culturale. La
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]