10,880 matches
-
el, putând fi numită suficient de corect simț intern"31. Acesta din urmă a pornit, deci, ca o aproximație terminologică deținătoare a unui semantism amfibologic și a continuat prin a reda cu clamată fidelitate o întreagă fenomenologie introspectivă ce păstrează nuanța unei "accesibilități" interioare abstracte dar directe, nesenzoriale dar precis-consemnatoare. De aici pornind, Immanuel Kant, arbitrul sintetizator al disputei empirist-raționaliste, a elaborat o teorie a conștiinței de sine care înglobează noțiunea creată de filosoful englez și îi adaugă obligatoria contribuție transcendentală
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
organizează parcursul destinal dezordonat în funcție de o armonie supraordonată care mediază de fapt o întâlnire a conștiinței cu ea însăși (în două ipostaze distincte ale sale). Din punctul de vedere al conștiinței de sine, fapta etică apare ca o întipărire a nuanței interioare pe configurația unei obiectivități dinamice, adică o intervenție a subiectului în lumea sa, și nu o acceptare resemnată a prescripției (consubstanțială conformismului obedient care face din sarcina zilnică o amânare a actului modelator, adică o atentă supraveghere pasivă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pe care numai o segmentare dictată de imperativele constrângătoare ale momentului îl poate garanta. Aici atenția concentrată aptitudinal se cuplează cu interpretarea realității obiective pe o tulpină comună de exercitare noetică ce nu se poate să nu fie investită cu nuanță axiologică, în care nu se poate să nu se regăsească considerații de valabilitate sau teste reflectate de corectitudine. Apoi, se uită de îndelunga exersare și pregătire a terenului pentru activarea conștiinței teoretice, activare care nu se realizează în miraculoasă spontaneitate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în complicata ei textură. Teritoriul actului și materia rădăcinilor sale motivaționale își ating standardul de veridicitate și elementul optimei lor revelări numai în orizontul semantic al unei comprehensiuni izvorâte din abilitate de tip empatic și dintr-o știință subtilă a nuanțelor comportamentale care înconjoară asemeni unui halou spiritualizat mecanica rece a desfășurării pragmatice. De aceea, și în înțelegere motivațională, este necesară o asistare a actului prin implicarea unei voci interioare, modelul daimonului funcționând (și la nivel explicativ) cel mai caracteristic în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și se modifică investițional în funcție de modulațiile experiențelor pe care le traversează. Conștiința obiectelor lumii însăși, care în general deține un caracter investigativ neutru, capătă în această situație privilegiată o apropiere de omoloaga sa subiectivă și se colorează atitudinal, preluând o nuanță afectivă și o investire corespondentă de natură etică. Dacă Immanuel Kant sugera că nu ne putem reprezenta nimic asociat în obiect dacă nu îl avem în prealabil asociat în noi înșine, atunci, cel puțin legat de mijlocul rațional al simplei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Drumul progresiv al spiritului trece prin etapele valorificării reflexive și preia întreaga încărcătură a acestora pentru o investire mai înaltă care urmează să încununeze parcursul fenomenologic. În consecință, determinată pornind de la interioritate și trecând prin cuprinderea relațională, lumea capătă o nuanță accentuat umanizată și sfârșește prin a aparține rațiunii individuale aruncate peste relieful plural al lucrurilor. Radicalul canon idealist conferă astfel reflexivității un rol determinant care îi prelungește influența mult dincolo de cercul trăirilor subiective și care îi revelează ascunse meniri ordonatoare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
violent al românilor (Editura Humanitas, București, 2003), dar și cu volumul coordonat de mine, în 2006, la Institutul Cultural Român, care nu întîmplător intitulat T(z)ara noastră. Stereotipii și prejudecăți. Este vorba, prin urmare, despre o lucrare ce continuă nuanțe, disecții ori chestiuni rămase nesoluționate pe alocuri sau nespuse în cărțile mai sus amintite, în funcție de turnura politică și socială luată de România în ultimii ani. Modesta mea speranță este că intervențiile (din textele de atitudine) au contribuit și ele, într-
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
întorsese prea mult în timp. Făcusem acest lucru, întrucât doream să le ofer imaginea limpede a unor războinici în carne și oase, nu a unor samurai simbolici. Era esențial faptul că în făptura partizanilor anticomuniști din munți se aflau amestecate nuanțe de samurai, cruciați și asceți. Aceste trei componente erau cruciale pentru coerența unui model etic. Mai exact pentru impetuozitatea și consistența unui asemenea model. Cum am spus, însă, poate că mă întorsesem prea mult în timp. Nu era necesar să
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Proclamația avea, în mod firesc și previzibil, și un caracter justițiar, însă doar în sens normativ; nu se miza în nici un caz pe „țapi ispășitori”, ci doar pe un stâlp simbolic al infamiei. George Șerban (dar și alții) introduce o nuanță esențială în definiția Proclamației de la Timișoara și, implicit, a revoluției din decembrie 1989 (atât cât a fost ea), vorbind despre o revoluție spirituală ulterioară (dependentă de revoluția din stradă din decembrie 1989), care a început în primăvara anului 1990, prin
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
secrete din țările comuniste, a fost și ea respinsă. Pentru că trebuia, totuși, să se ofere ceva, niște firimituri, s-a adoptat doar o rezoluție de condamnare a violării drepturilor omului de către regimurile totalitare. De asemenea, s-a votat o altă nuanță minimalistă și festivistă, aceea ca victimele să fie omagiate. Ultimele două chestiuni nu sunt însă decât gesturi retorice și răsuflate din partea Consiliului Europei: mă îndoiesc că victimele vor fi omagiate în mod real, atât timp cât călăii lor nu sunt sancționați măcar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Drăghici etc. (exemplele și distincțiile sunt intenționat supradimensionate). Societatea românească nu poate evita deconspirările - ele sunt necesare tocmai pentru igienizarea morală a României ca autentic stat democratic, dar ea poate iniția un dialog adecvat pentru înțelegerea unor nuanțe. Primii vinovați, de gradul I, sunt ofițerii de Securitate care îi racolau și șantajau pe viitorii delatori. Numele lor ar fi primele care ar trebui cunoscute. Urmează apoi trei categorii de turnători. Cei dintâi sunt zeloșii: obedienți față de regim, aceștia
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
din rândurile sale, ci pentru a discuta sugestia vag intuibilă din Apel, aplicată însă la scară națională. Care ar putea fi termenul potrivit pentru situația în care o persoană publică ori un intelectual de prestigiu care a colaborat cu Securitatea (nuanțele sunt necesare aici: din zel și fanatism, din frică și lașitate ori fiindcă a fost șantajat) se autodeconspiră înainte ca dosarul său să fie livrat opiniei publice de către CNSAS? Probabil că autolustrare (lustrația fiind termenul general pentru întregul fenomen de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
purta rușinea și culpa de unul singur, dar acum el se lasă practic la îndemâna oprobriului public dacă acceptă autolustrarea și se spovedește în plen. Cum ar fi ca posibilii parlamentari foști colaboratori și Securității (în varii chipuri și cu diferite nuanțe) să se autolustreze? Deșartă iluzie, așa cum spuneam deja: ne aflăm în pură utopie. Ce mai este apoi de observat: neîncrederea, suspiciunea (doar pe jumătate justificată) organizațiilor civice care vor să se asigure de integritatea morală a unor instituții și comisii
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și întâmplat. Și acest tip de informatori se cuvin a fi taxați penal, dacă delațiunea lor a vătămat în vreun fel o persoană. Până acum am vorbit despre penalitate și juridic. Să tragem linie și să trecem la o altă nuanță de sancționare a celor vinovați. Ce ar trebui să se întâmple cu parlamentarii ori membrii guvernului, sau cu alți șefi de instituții publice (ierarhii ortodocși nu trebuie uitați nici ei, întrucât cazul lor este strident inclusiv din punct de vedere
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
informatori? Persoanele de sprijin și rezidenții nu aveau neapărat un angajament de informator, dar nu erau mai puțin culpabili decât informatorii ori chiar decât angajații Securității care racolau informatori. Ajungem astfel la a treia categorie - a informatorilor propriu-ziși, cu toate nuanțele lor, fie că au colaborat din fanatism și zel, de bună voie și din interes, din oportunism și lașitate ori fiindcă au fost constrânși și amenințați. Dacă vreunii dintre aceștia au provocat, prin delațiunea lor, daune materiale, fizice sau psihologice
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
stabilite până aici. De aceea, acești informatori care nu ocupă funcții publice nu pot fi sancționați decât moral, oprobriul public și propria lor conștiință constituind un tribunal destul de însemnat și pregnant în ceea ce-i privește. Amestecul acesta de vinovății și nuanțe prea rar diferențiate în mass-media (din pricina spectaculosului pripit și a picanteriilor politice pe care se mizează) a făcut, în ultima vreme, ca aerul Dosariadei să fie mai degrabă unul sulfuros și aburitor. Bănuieli și suspiciuni neavenite (pe lângă unele deconspirări reale
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
comparat cu un câine, lingăul jignește de fapt rasa canină, câinele fiindu-i superior lingăului, cel puțin așa cred, într-o logică morală universală. Este limpede, însă, că poziția de patruped pe care și-o arondează lingăul ține de altă nuanță: el nu este un simplu om-câine, ci unul care schelălăie și se gudură dezagreabil și lamentabil pe lângă omul-om. În zilele noastre - căci textul de față face parte dintr-o încercare de radiografie a fiziologiei românilor -, lingăul este destul de vizibil
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și am aproximat o clasificare a acesteia: ce tip de memorie ar fi fezabilă, ar fi strategică, pentru a-i sensibiliza pe tineri întru recuperarea istoriei recente a țării lor? Voi relua, parțial, argumentele mele din cadrul acelei dezbateri, aducând alte nuanțe în plus. Punctul de plecare a fost următorul: este evident că o memorie strictă a suferinței, o memorie emoțională nu mai interesează neapărat astăzi generațiile tinere și nu mai poate fi un fel de cârlig care să constituie o captatio
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de bloc virtual, care este, însă, cât se poate de real, aici și acum. Umanitatea care locuiește într-un asemenea bloc este destul de previzibilă: oameni simpli (de obicei, pensionari săraci), familii de muncitori (cu mai mulți copii), intelectuali de diverse nuanțe, șomeri, dar și elevi și studenți (din alte orașe sau de la țară, care au închiriat respectivele locuințe din bloc pentru perioada studiilor liceale și universitare). Mai există și alte posibile categorii, dar cele pe care le-am amintit sunt de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
conștiința umană stări totale. Ele vor apărea însă mai ușor cînd trăirile devin mai bogate și mai variate. Ca atare, vor apărea mai mult în epoca modernă decît în vremurile mai vechi și vor fi mai pronunțate, prezentînd mai multe nuanțe și mai numeroase diferențe individuale decît odinioară, cînd viața avea un orizont mai strîmt, cînd imaginea lumii însăși era mai limitată și mai intuitivă și cînd și experiența istorică nu oferea privirii dimensiuni mai mari și posibilități mai bogate. Cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în serviciul valorii fundamentale și această activitate însăși va stimula nașterea unei serii de sentimente individuale. Prin legătura în care intră sentimentele individuale, cînd se realizează o organizare în jurul unui interes dominant, sînt produse în constituția acestor sentimente modificări și nuanțe. În parte, direcția în care se desfășoară întreaga silință va căpăta influență asupra genului și gradului sentimentelor individuale în parte, interacțiunea lor, cînd se întîlnesc pe parcursul strădaniilor, le va conferi un alt caracter, pe care altmiteri nu l-ar căpăta
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sentimentul însuși nu capătă printr-asta un caracter diferit, că el folosește unor scopuri deosebite. Caracterul dezinteresului sau al egoismului ar privi atunci numai scopul și nu sentimentele individuale trezite de activitatea în vederea scopului. Dar oare nu capătă teama o nuanță diferită atunci cînd sîntem îngrijorați pentru propria noastră persoană, față de împrejurarea în care ne temem cu privire la binele altora, ori la un lucru de care sîntem preocupați? Atît felul cît și gradul vor fi cu siguranță diferite. Scopul deosebit va face
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
facilitează o dispoziție sufletească și o comportare concentrată, pe cînd forma de organizare lasă loc unor variațiuni mai mari în cazurile particulare. Plasticitatea mai mare în organizare se poate combina foarte bine cu faptul că elementele "sistemului" își determină reciproc nuanța sau timbrul. Fiecare element formulează anumite pretenții, dar și lui i se cer unele lucruri. El se află într-o relație atît pozitivă cît și negativă cu totalitatea în care intră. Mînia stîrnită de grija unui părinte pentru educația fiului
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și voința cinstită, cu toate că aceste calități apar pe deplin în eroul său de abia după prăbușirea iluziilor. Elementele indicate aici din ceea ce vreau să numesc aici marele humor vor trebui lămurite mai de aproape în capitolele următoare, în variatele lor nuanțe și în diversele lor relații reciproce. Seriozitatea ce se ascunde în spatele glumei poate izvorî din simpatie și înțelegere sau din mîhnire și nostalgie, ori dintr-o superioritate generoasă. Vom lua în considerare aceste tipuri mai tîrziu, ceva mai de aproape
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
urmareaunui caracter complex, prezentînd o mulțime de tonalități diverse. Sentimentele etice și cele religioase sînt de asemenea niște sentimente totale; dar ele au un suport comun pentru toți indivizii unui grup, în normele sociale și formele de cult, așa încît nuanțele individuale nu apar prea ușor iar cînd sînt descoperite, se prezintă ca niște date ce trebuie înăbușite. Cultul religios a fost, milenii de-a rîndul, o bază importantă de sentimente totale. Prin el, indivizii izolați sînt transpuși în stări sufletești
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]