9,387 matches
-
datează o variantă abandonată din "Răscoala". Între [[8 mai]]/[[11 decembrie]] scrie versiunea definitivă a romanului "Răscoala". La sfârșitul anului [[1933]], apare romanul "Răscoala". Tot pe [[25 decembrie]] [[1933]], publică în ziarul "Cuvântul", o nuvelă inedită: "Umbre". [[1935]] - În volumul "Nuvele inedite", culegere din creația prozatorilor contemporani, Rebreanu publică, la Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani în "Amalgam" ([[1943]]). În [[1936]] apare volumul "Calea sufletului" (trei povestiri), fragmente din romanul "Adam și Eva". În nr. 14 din colecția "Cartea satului
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
creația prozatorilor contemporani, Rebreanu publică, la Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani în "Amalgam" ([[1943]]). În [[1936]] apare volumul "Calea sufletului" (trei povestiri), fragmente din romanul "Adam și Eva". În nr. 14 din colecția "Cartea satului" apare culegerea de nuvele "Oameni de pe Șomeș", la Editura Fundațiilor Regale. În sumar: "Dumnezeu"; "Cerșetorul"; "Proștii"; "Răfuiala"; "Nevasta"; "Pozna"; "Dintele"; "Hora morții"; "Cuibul visurilor". Din [[1 martie]]/[[11 iulie]] [[1937]], datează prima versiune, abandonată, a romanului "[[Gorila (roman)|Gorila]]". Pe [[18 iulie]] reia lucrul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
luna [[martie]] călătorește la [[Zagreb]] și [[Weimar]], călătorii prilejuite de constituirea societății culturale pan-europene. Aici va susține că "nu vrem nici un fel de politică, ci numai literatură". În [[1943]] apare volumul "Amalgam" (articole, studii, conferințe, cronici dramatice și o nuvelă: "Dincolo"). Mai multe opere de Liviu Rebreanu au fost transformate în decursul timpului în scenarii de film: Casa memorială din [[Maieru]] a fost înființată în [[1959]] de către un grup de elevi conduși de Sever Ursa, un profesor român a cărui
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
însă prietenia care îl va lega de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu și Matei Călinescu, un adevărat nucleu al generației 60, care va demola falsele valori, promovate de realismul socialist, prin impunerea criteriului estetic. În 1961, publică schițe și nuvele în "Gazeta literară" ("Hoțul", "Tinerețe", "Vichenție", "Buzuilă"), în "Luceafărul" ("Noapte albă", "Uimitor, foarte uimitor") și în "Scrisul bănățean" ("Roșcovana"), făcându-se remarcat în mediile literare. Între 1962-1965 publică noi schițe și fragmente de roman în "Gazeta literară", "Luceafărul", "Orizont" și
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
Hoțul", "Tinerețe", "Vichenție", "Buzuilă"), în "Luceafărul" ("Noapte albă", "Uimitor, foarte uimitor") și în "Scrisul bănățean" ("Roșcovana"), făcându-se remarcat în mediile literare. Între 1962-1965 publică noi schițe și fragmente de roman în "Gazeta literară", "Luceafărul", "Orizont" și "Viața românească". Despre nuvela "Copilăria lui Herbert", apărută în "Gazeta literară", nr. 42, din 15 octombrie 1964, un nucleu al romanului " În absența stăpânilor", Nichita Stănescu va scrie elogios. Interviuri
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor", 1861; "Răsunete ale Pindului în Carpați"). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea ("Poeții Văcărești", "Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII"). Este autorul unor nuvele istorice ("Mihnea Vodă cel Rău", "Doamna Chiajna", 1860) și volume de eseuri ("Câteva ore la Snagov", 1909; "Pseudokynegeticos", 1874). s-a născut la 23 ianuarie 1834, la București. Era al doilea copil al lui Ioan Odobescu, generalul de la 1848 care
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
masă" la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de Apel București și funcționar la Ministerul Cultelor. Tot în 1855, în revista "România literară" a lui Vasile Alecsandri i se tipărește "Oda României" și "Întoarcerea în țară pe Dunăre". Alexandru Odobescu publică nuvelă istorică "Mihnea Vodă cel Rău" în revista "Românul"; în același an (1857) nuvela apare și în volum separat: "Scene istorice din cronicile Țării Românești - Mihnea-Vodă cel rău (1508-1510)" În 1858 se căsătorește cu Alexandra (Sașa) Prijbeanu, fiica naturală a Ruxandrei
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Ministerul Cultelor. Tot în 1855, în revista "România literară" a lui Vasile Alecsandri i se tipărește "Oda României" și "Întoarcerea în țară pe Dunăre". Alexandru Odobescu publică nuvelă istorică "Mihnea Vodă cel Rău" în revista "Românul"; în același an (1857) nuvela apare și în volum separat: "Scene istorice din cronicile Țării Românești - Mihnea-Vodă cel rău (1508-1510)" În 1858 se căsătorește cu Alexandra (Sașa) Prijbeanu, fiica naturală a Ruxandrei Băleanu și a contelui rus Pavel Kiseleff. Odobescu publică în "Revista Carpaților" (1860
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
în volum separat: "Scene istorice din cronicile Țării Românești - Mihnea-Vodă cel rău (1508-1510)" În 1858 se căsătorește cu Alexandra (Sașa) Prijbeanu, fiica naturală a Ruxandrei Băleanu și a contelui rus Pavel Kiseleff. Odobescu publică în "Revista Carpaților" (1860) o nouă nuvelă istorică, sau "scenă istorică" cum o numea el, "Doamna Chiajna". În același an nuvela apare și în volumul: "Scene istorice din cronicile românești: Mihea Vodă cel Rău; Doamna Chiajna", în a cărui prefață autorul mărturisește: În 1861 scoate la București
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
1858 se căsătorește cu Alexandra (Sașa) Prijbeanu, fiica naturală a Ruxandrei Băleanu și a contelui rus Pavel Kiseleff. Odobescu publică în "Revista Carpaților" (1860) o nouă nuvelă istorică, sau "scenă istorică" cum o numea el, "Doamna Chiajna". În același an nuvela apare și în volumul: "Scene istorice din cronicile românești: Mihea Vodă cel Rău; Doamna Chiajna", în a cărui prefață autorul mărturisește: În 1861 scoate la București "Revista română pentru științe, litere și arte" în care tipărește de-a lungul anilor
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
ore la Snagov", publicată în "Revista română" (1862), caracterizată mai târziu de Tudor Vianu ca „"o călătorie arheologică"”. Se evidențiază atât plăcerea scriitorului de a-și desfăta cititorii prin erudiție, cât și înclinația acestuia spre o retorică neobișnuită a textului: Nuvelele sale istorice - "Mihnea cel Rău", "Doamna Chiajna" - și mai ales spiritualul "Pseudokynegeticos" („"Fals tratat de vânătoare"”), în care se vede imensa lui erudiție, gustul constant, poezia delicioasă a evocării peisajului românesc, au încântat generațiile trecute și prezente. Eseul "Pseudokynegetikos", despre
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Păsările", "Apa" (1973), "Iluminări", "Racul" (1976). Romanul său "Racul" este o contrautopie în genul celor scrise de autorii sud americani, istoria unui dictator, a unui anti erou și un discurs despre putere și amenințările dictaturii. A publicat și volumul de nuvele "Corn de vânătoare", precum și două volume de publicistică. Eseurile sale au fost publicate în mai multe volume sub titlul "Pro domo". Romanul "Apa" a fost folosit ca scenariu pentru filmul " Trei zile și trei nopți", realizat în 1976 în regia
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]
-
(n. 1 martie 1788 - d. 12 noiembrie 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român care s-a născut la Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina). Precursor al generației pașoptiste, a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufa a lui Ion Budai-Deleanu. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru, școala, presa, activitate tipografica. Asachi a
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1836). Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifica legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursă de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. În 1830 era Venerabilul unei loji din Iași, iar în 1866 a participat la lucrările Lojii Steaua României, tot din Iași. A
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifica legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursă de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. În 1830 era Venerabilul unei loji din Iași, iar în 1866 a participat la lucrările Lojii Steaua României, tot din Iași. A fost inițiat în francmasonerie la Milano, în Italia. A fost o personalitate complexă, îndrumător și
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
Iași. Fondează revista "Albina românească" și o tipărește la tipolitografia Albina. Aici îi apar primele volume originale, "Culegere de poezii" și "Fabule alese". Adversar declarat al Revoluției de la 1848 în Moldova, cade în uitare și în perioada aceasta își tipărește nuvelele istorice, întîi în franceză, "Nouvelles historiques de la Moldo Roumanie", în 1859 apoi și în traducere românească, în 1867. În anul 1869 la vîrsta de 81 de ani pleacă în călătorie la Lemberg, în Galiția și cumpără manuscrisul "Țiganiadei" lui Ion
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
mai de seamă profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Ștefănescu), fiind remarcat pentru talentul și capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la „Sf. Sava“ și imaginea adolescentului vibrând de pasiune vor fi evocate în nuvela "". Din această perioadă (1876 - 1877) datează și primele lui încercări literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept. Adevărata „producție poetică a liceanului“ poate fi identificată mai târziu, în 1878. După ce începe să publice versuri în ziarul "România liberă
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Argus". De acum datează și debutul propriu-zis al scriitorului ca nuvelist, cu "" ("România liberă", 9 - 15 martie, 1883), semnată "Argus". După un scurt popas la Paris (1882 - 1884), pentru a-și desăvârși studiile juridice, Delavrancea publică în 1885 volumul de nuvele . Reîntors în țară de la Paris (1884), Delavrancea devine "„un nume de circulație și de prestigiu“". Colaborează cu "România Liberă", numărându-se printre redactorii ei apropiați, alături de Al. Vlahuță și Duiliu Zamfirescu, semnând cronicile muzicale și plastice, precum și nuvelele și povestirile
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
volumul de nuvele . Reîntors în țară de la Paris (1884), Delavrancea devine "„un nume de circulație și de prestigiu“". Colaborează cu "România Liberă", numărându-se printre redactorii ei apropiați, alături de Al. Vlahuță și Duiliu Zamfirescu, semnând cronicile muzicale și plastice, precum și nuvelele și povestirile din prima ediție a volumului "". Publică, pe rând, "", "", "", "", "" și "", care anunțau cu pregnanță un nume nou în literatura română, culminând cu "" (1886) și cu "" (1887). În 1884, Barbu Delavrancea reprezintă redacția "României libere" la cea de-a XXI
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
cu V. Alecsandri (era pentru prima oară când observam de aproape acel izvor limpede de lăcrămioare și mărgăritare, pe artistul de frunte al pastelelor, pe marele liric al lui ) și cu Titu Maiorescu, citind în 1886 la cercul de la Convorbiri nuvela . Din 1885, scriitorul va publica la ziarul "Drepturile omului", iar mai târziu la "Literatură și știință", revistă condusă de C.D. Gherea. Scriitorul ia parte, de asemenea, la înființarea ziarului "Epoca", al cărui prim-redactor va fi de la 16 noiembrie 1885
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
demonstra multiple însușiri intelectuale ("O familie de poeți"). E prezent în aproape toate domeniile artei și ale vieții publice, încercându-și talentul în numeroase direcții. La 19 aprilie 1887 tipărește revista "Lupta literară", în paginile căreia apare prima variantă a nuvelei "". Printre colaboratori îi descoperim pe Al. Vlahuță, C. Mille, P. Ispirescu și Artur Gorovei. Primul număr din „Lupta literară” a apărut la 19 aprilie 1889, cu mențiunea că „apare în toate Duminicile”. Spre a nu lăsa să se creadă că
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
anii 1821, 1822". După moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viața politică, cum făceau mulți fii de boieri pe atunci. În acest timp publică câteva traduceri de poezii ("Mnemon" de Voltaire, "Prostia Elenei" de Marmontel), și câteva nuvele, care făcură mult efect. Îndemnat de scrierile patrioților de peste munți, studiază istoria și dă la lumină poemul ca un fel de protest indirect la adresa domnului și a boierilor din timpul său. Ales, în 1837, deputat de Iași în "Obșteasca obișnuită
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
Operele în proză sunt împărțite în trei grupe, botezate cu titlul general de Păcatele tinerețelor (1857). În prima intră "Amintirile din junețe", câteva povestiri, din care unele cu caracter personal, de exemplu "Zoe" (1829) și "O alergare de cai" (1840), nuvele în care intriga e bine condusă și plină de interes, iar limba e românească și cu expresiuni nimerite. "Fiziologia provințialului" reprezintă poate cea mai bună fiziologie scrisă în limba română. Tot în această grupă intră și povestea "Toderică, jucătorul de
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
din acel timp - 1844 - încât îl trimiseră în exil la o mănăstire, iar revista "Propășirea" a fost suspendată. Dintre fragmentele care alcătuiesc grupa a doua, cea mai însemnată lucrare este "Alexandru Lăpușneanul", publicată în "Dacia Literară" în 1840, una din nuvelele de referință ale literaturii române. Nuvela se compune din patru părți, fiecare purtând un motto, care este tema ei. Iacob Eraclid, cunoscut sub numele de Despot Vodă, fusese ucis de Tomșa, care devenise domn al Moldovei; Alexandru Lăpușneanu, care mai
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
trimiseră în exil la o mănăstire, iar revista "Propășirea" a fost suspendată. Dintre fragmentele care alcătuiesc grupa a doua, cea mai însemnată lucrare este "Alexandru Lăpușneanul", publicată în "Dacia Literară" în 1840, una din nuvelele de referință ale literaturii române. Nuvela se compune din patru părți, fiecare purtând un motto, care este tema ei. Iacob Eraclid, cunoscut sub numele de Despot Vodă, fusese ucis de Tomșa, care devenise domn al Moldovei; Alexandru Lăpușneanu, care mai domnise o dată, vine cu oști turcești
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]