KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...337 338 339 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

a spus cîte ceva despre noi. — A... da, mi-a spus, Încuviințează Jack, privind În jur spre micul picnic improvizat, cu un fel de fascinație ciudată pe chip. Știți ceva, cred că, pînă la urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să cunosc prieteni de-ai Emmei ! Mă uit complet siderată cum Jack se așază comod pe pled. Trebuia să mă salveze de toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mare, zic chiar șeful cel mare. — Șeful cel mare, repetă Jack. SÎnt impresionat. — Jack, poate pune Kerry o vorbă bună pentru tine ! exclamă mama, cu inspirație subită. Nu e nici o problemă pentru tine, nu, Kerry, draga mea ? Mai am un pic și izbucnesc Într-un rîs nebun. Adică aș face asta, dacă situația nu ar fi atît de total și de incredibil de strigătoare la cer. Cred că am să mă apuc cît de curînd de golf, spune Jack. Ca să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Jack ! spune tata foarte țeapăn. Mai vrei ceva de băut ? Cum e vinul ăsta, Îți convine? Fiindcă, dacă e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănînci ? spune mama, fîstîcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănînce de pe o hîrtie. — Ia spune... Jack

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să facă cu ele. Foarte bine. Dar nu Înțeleg absolut deloc de ce simți nevoia să mă minți În față. Își Înalță mîndria, ca un om adînc rănit În demnitatea lui. Asta-i tot. Sperasem doar că putem fi măcar un pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
clipă ! Connor, crezi că ai putea să-mi faci o favoare ? Aștept pînă se Întoarce cu fața spre mine, și-mi iau cea mai rugătoare expresie de care sînt În stare. Crezi că ai putea să rămîi tu aici un pic să răspunzi la telefon, cît mă duc și eu puțin să mă uit la interviul lui Jack Harper ? Știu că, În momentul ăsta, Connor nu e chiar cel mai mare fan al meu. Dar efectiv nu am de ales. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
face griji, scumpo. Mă mîngîie blînd pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănîncă vreo cîțiva biscuiți digestivi și schimbă cîteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu, În momentul ăsta sîntem un pic certate, mărturisesc. — Atunci cu tatăl tău. Clatin fără vorbe din cap. Păi... atunci, cu cea mai bună prietenă. Trebuie să ai o prietenă foarte bună, nu ? Îmi zîmbește cît poate de cald. — Da, am o foarte bună prietenă, spun cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
noroc, scumpa mea. Ies fără grabă din stația de metrou de pe strada noastră. CÎnd ajung la colț mă opresc, Îmi suflu nasul și trag aer În piept adînc, de cîteva ori. Junghiul din piept parcă m-a mai lăsat un pic, iar locul lui a fost luat de o cumplită stare de nervozitate. Cum am să mai pot da ochii cu Lissy după ce a spus Jack la televizor ? Cum ? O cunosc de foarte mult timp. Și m-a văzut de foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
am avertizat. — I-ai zis că n-o să aibă un inel cu piatră prețioasă pe deget ! sare Lissy. Nu i-ai spus : o să spună toate secretele tale pe un post național de televiziune. Știi, Jemima, ai putea să fii un pic mai Înțelegătoare. — Nu, Lissy, are dreptate, spun supărată. A avut dreptate tot timpul. Dacă mi-aș fi ținut pliscul, nu s-ar fi Întîmplat nimic din toate astea. Iau sticla de schnapps și-mi umplu paharul, posomorîtă. Așa e, relațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ochii. Lissy, cu respirația Întretăiată, se zgîiește la buchet. O, Doamne. SÎnt de la Jack ? — Da. Dar nu le vreau, zic. Vă rog luați-le. Stați ! exclamă Lissy, punînd mîna pe celofan. Lăsați-mă doar să le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între petale și inhalează adînc. Uau ! SÎnt absolut incredibile ! Emma, le-ai mirosit? — Nu ! zic supărată. Nu vreau să le miros. — N-am văzut În viața mea niște flori atît de incredibile ca astea. Se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Întors acum cu capetele spre mine. — Bună, mamă, zic cu o voce brusc Îngroșată. Bună, tată. Ce naiba e cu ei aici ? — Emma ! spune tata, făcînd un efort să vorbească pe tonul lui normal, jovial. Ne-am gîndit să... trecem un pic pe la tine, să te vedem. Aha, spun, aprobînd din cap mecanic. De parcă ar fi ceva cît se poate de firesc. — Ți-am adus un mic cadou, spune mama repede. Niște flori pentru birou. Lasă buchetul jos stîngace. Brian, uită-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
trădîndu-mi emoția. Am crezut tot ce mi-ai spus, Jack. Dar, tot timpul ăsta, tu aveai un plan ascuns. Tot timpul ăsta, n-ai făcut decît... să te folosești de mine. Jack mă fixează uluit. — Nu, zice. Nu, stai un pic. Ai Înțeles greșit. Mă apucă de braț. Nu așa a fost. N-am pornit În chestia asta cu ideea clară de a mă folosi de tine. Nu-nțeleg cum de are chiar atîta tupeu, să-mi spună asta. — Ba da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
șiroindu-mi pe obraz și călcînd pe legăturile de iarbă-neagră de pe asfalt. Ajung acasă abia mult mai tîrziu, spre seară. Dar cearta noastră Încă Îmi mai răsună În minte. Mă doare capul de mor și simt că mai am un pic și izbucnesc din nou În plîns. Deschid ușa apartamentului și le găsesc pe Lissy și pe Jemima aproape păruindu-se pe subiectul drepturile animalelor. — Nurca e foarte fericită să fie făcută haină... tocmai zice Jemima În clipa În care deschid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
și un colț al foii pe care a Încercat diverse anagrame la cuvîntul Scoția. Pentru numele lui Dumnezeu. — Ce faci, Lissy ? — Mă... joc și eu, spune și i se ridică tot sîngele În obraji. Poate mă duc și caut un pic pe internet, doar așa, din pură curiozitate. — Vă rog mult Încetați, amîndouă ! spun. Dacă Jack nu vrea să-mi spună secretul lui... atunci nu vreau să i-l aflu. Fără veste, mă simt total epuizată de ziua de azi. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de la manșete, fără să privească nici măcar din greșeală spre mine. Evident că a fost și o chestie de noroc. Dar pur și simplu am simțit că e timpul să... facem cîteva Încercări, fie ele și ușor riscante... să experimentăm un pic și cu alte segmente demografice... Ia stai așa. Ce tot spune aici ? — Ei bine, experimentul tău a avut succes. Paul Îl privește aprobator. Și, lucru foarte interesant, el coincide cu o analiză de piață făcută În peninsula scandinavică, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
hainele. Spune-le că mi s-a făcut rău, că am avut o urgență... — Ba nu te duci nici un acasă ! spun Îngrozită și Încerc să-i apuc hainele din mînă. Lissy, o să fie bine ! Pe bune, gîndește-te și tu un pic. De cîte ori a trebuit să stai În sala de judecată și să ții nu știu ce discurs kilometric În fața a tone de oameni, gîndindu-te că, dacă greșești, poți trimite la pușcărie un om nevinovat ? Lissy se uită la mine ca la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întîmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gînd să Înceapă să danseze odată ? CÎnd au de gînd să tragă cortina asta ? CÎnd au de gînd să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc de un spot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Din minte mi-a dispărut absolut tot restul. Nu-mi pot lua ochii de la Lissy. Habar n-am avut că e În stare de așa ceva. Habar n-am avut ! Da, bine, am făcut Împreună balet, cînd eram mici. Și un pic de step. Dar niciodată n-am... eu niciodată... Cum e posibil să știi pe cineva de douăzeci de ani și să n-ai habar că știe să danseze ? Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
privesc chipul strălucitor și, brusc, mă cuprinde un sentiment apăsător de vină. Are dreptate. Ar trebui să fiu sinceră. Ar trebui să fiu În fine sinceră cu el, măcar acum. — OK, zic În cele din urmă și mă apropii un pic mai tare de el. Îți aduci aminte chestia aia pe care o făceai cu limba ? Cobor și mai tare glasul. Chestia aia... care gîdila ? Ei bine, cîteodată, chestia aia mă făcea să... rîd. Așa că, dacă ar fi să-ți vînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mi atinge ușor nasul. — Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunînd. Eu am să rămîn aici. Mă simt un pic amețită. Jack pare alarmat. — Mi s-a părut mie că ceva nu e În ordine. Hai să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămîn. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descîntec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atît de tare, că abia mai pot vorbi. Ești o idioată... o tembelă... o cretină fără pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întîmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gîfÎind, cu plămînii arzîndu-mi. CÎnd ajung la șosea mă uit Înnebunită În stînga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta erai atît de interesată să afli ce-i cu Scoția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta erai atît de interesată să afli ce-i cu Scoția. Nu ! zic oripilată. Nu ! Jack, ascultă-mă un pic, nici unul dintre ei nu știe nimic. Te rog crede-mă, nu știu nimic. Nu le-am spus despre... Mă opresc. Tot ce știe Jemima e că ai fost acolo. Nimic mai mult. Blufa. Nu i-am zis nimic. Jack nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mă pot abține. Habar n-am ce sînt alea pro-ceramide avansate. (Nu știu nici măcar ce sînt pro-ceramidele neavansate). Azi-noapte, cînd Jack m-a Întrebat „La ce te gîndești ?“, iar eu i-am răspuns că „La nimic...“, am cam mințit un pic. Adevărul e că mă gîndeam de fapt ce nume să le dăm copiii noștri. Dar ideea e că e cît se poate de firesc să ai, din cînd În cînd, cîte un mic secret față de prietenul tău. Toată lumea știe chestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

tu, zise Tuni. Știu care e lupta ta și știu ce vrei de la mine. Dar, cum să mă intereseze lupta voastră când știu tot ce-mi trebuie de la Dogon? Tatăl tău din Cer e bătrân. Noi credem că e un pic obosit și neputincios, dacă nu chiar plictisit și, la fel crezi și tu, dacă ai ajuns să te crezi Tatăl. În schimb, Dogon e un Tată tânăr și noi pe el Îl slujim. Am dat din cap. - Ți-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
te dă la troc, surâse N’jamo, făcându-mă să-mi dreg glasul. Câți oameni vrei? - Cât toate degetele unui om. - Adică cinci de patru ori, ha, ha, ha, hohoti el. - Cinci de patru ori, l-am Îngânat. Stătu un pic pe gânduri. Dacă vrăjmașii lui Krog o să Învingă, Îmi rămâne tot neamul aici, să se Înmulțească. Iar dacă o să Învingă tovarășii lui Krog, o să se Înmulțească mai departe cei ce-l vor Însoți În călătorie pe Însuși Krog. E bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]