8,496 matches
-
S P100D este primul automobil electric capabil de a parcurge distanțe lungi (500 km (EPA), 615 km (NEDC)) fără reîncărcarea bateriilor. Este disponibil doar cu tracțiune pe patru roți. Modelul dispune de Acumulator Li-ion (max 85 kWh) amplasat în podea, sub compartimentul pentru pasageri. Pentru accelerație la 100 km/h Model S are nevoie, în funcție de acumulator, între 5,6 și 6,2 Secunde. Modelul P100D (Performance) însă atinge 100 km/h în doar 2,7 Secunde., comparabil cu Lamborghini sau
Tesla Model S () [Corola-website/Science/334037_a_335366]
-
1542, ceea ce a dus la concluzia că biserica era în construcție în acel an, nefiind probabil finalizată. În timpul săpăturilor arheologice începute în septembrie 2005 și coordonate de profesorul Florin Hău s-a găsit pisania îngropată la circa 2 m sub podeaua dintre naos și pronaos. Cu această ocazie, s-a aflat că lăcașul de cult a fost sfințit la data de 20 iulie 1545 de către mitropolitul Grigorie Roșca al Moldovei, primind hramul Sf. Nicolae. Pisania are dimensiunile de 0,68 X
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
trăia sub același acoperiș. Naratorul se străduiește să-și convingă cititorul de sănătatea sa mentală, explicând că a comis crima înspăimântat de „ochiul de vultur” al bătrânului. Crima este plănuită cu grijă, iar criminalul dezmembrează corpul și-l ascunde sub podea. În cele din urmă vina naratorului se manifestă sub forma sunetului - posibil halucinatoriu - scos de inima bătrânului bătând încă sub podea. Nu este clar ce relație este, dacă este vreuna, între bătrân și ucigașul său. Naratorul neagă că ar avea
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
de „ochiul de vultur” al bătrânului. Crima este plănuită cu grijă, iar criminalul dezmembrează corpul și-l ascunde sub podea. În cele din urmă vina naratorului se manifestă sub forma sunetului - posibil halucinatoriu - scos de inima bătrânului bătând încă sub podea. Nu este clar ce relație este, dacă este vreuna, între bătrân și ucigașul său. Naratorul neagă că ar avea sentimente de ură sau resentimente față de victima sa. El afirmă: „Bătrânul mi-era drag. Nu-mi făcuse niciodată vreun rău. Niciodată
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
-se că sunetul va atrage atenția unui vecin, naratorul decide să treacă la fapte, năvălind cu un urlet puternic în cameră și sufocându-l pe bătrân cu propriul lui pat. Naratorul îi dezmembrează apoi trupul, îi ascunde părțile corpului sub podea și spală urmele de sânge, încercând să ascundă toate semnele crimei. Chiar și așa, strigătul din noapte al bătrânului alertează un vecin care anunță poliția. Naratorul îi invită pe cei trei polițiști să cerceteze locuința. El susține că țipetele auzite
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
le câștigase încrederea. Naratorul începe, însă, să se simtă inconfortabil și i se pare că aude un sunet surd. Pe măsură ce zgomotul se făcea tot mai tare, el ajunge la concluzia că acesta era bătaia inimii bătrânului ce se auzea de sub podea. Sunetul crește constant, dar polițiștii par să nu-i acorde nici o atenție. Îngrozit de zgomotul violent și convins că ofițerii sunt conștienți nu doar de bătaia inimii ce se aude de sub podea, ci și de vina lui, naratorul cedează psihic
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
era bătaia inimii bătrânului ce se auzea de sub podea. Sunetul crește constant, dar polițiștii par să nu-i acorde nici o atenție. Îngrozit de zgomotul violent și convins că ofițerii sunt conștienți nu doar de bătaia inimii ce se aude de sub podea, ci și de vina lui, naratorul cedează psihic și-și mărturisește crima. El le spune să scoată scândurile din podea pentru a descoperi trupul bătrânului. Edgar Allan Poe a trimis manuscrisul mai întâi lui Henry Theodore Tuckerman, editorul periodicului "The
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
atenție. Îngrozit de zgomotul violent și convins că ofițerii sunt conștienți nu doar de bătaia inimii ce se aude de sub podea, ci și de vina lui, naratorul cedează psihic și-și mărturisește crima. El le spune să scoată scândurile din podea pentru a descoperi trupul bătrânului. Edgar Allan Poe a trimis manuscrisul mai întâi lui Henry Theodore Tuckerman, editorul periodicului "The Boston Miscellany", dar manuscrisul a fost returnat autorului cu precizarea că revista bostoniană dorea să primească „ceva mai liniștit”. „Inima
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
povestirii arată manifestarea sentimentelor de vinovăție ale naratorului. Ca multe personaje din literatură gotică, el permite ca nervii să-i influențeze propriul comportament. În ciuda eforturilor sale de a se apăra, „hiperacuitatea simțurilor”, care îl face să audă inima bătând sub podea, este o dovadă că el este cu adevărat nebun. Contemporanii lui Poe și-ar fi putut fi amintit de controversa cu privire la apărarea nebuniei din anii 1840. Naratorul susține că are o boală care provoacă hipersensibilitate. Un motiv similar este utilizat
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
toate acestea, dacă naratorul are de fapt simțurile foarte acute sau dacă el doar își imaginează. Dacă starea lui este considerată a fi adevărată, ceea ce aude el la sfârșitul povestirii nu poate fi inima bătrânului, ci insectele care mișună sub podea. Naratorul admite mai întâi că aude gândaci mișcându-se pe perete, după trezirea bătrânului din somn. Potrivit superstiției, apariția gândacilor sunt un semn de moarte iminentă. Un singur soi de gândaci ciocănește cu capul pe diferite suprafețe, probabil ca parte
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
majoră pentru cel de-al doilea album. Producătorul Sean O'Keefe a ajutat formația cu demoul lor, iar grupul s-a întors la Smart Studios în Madison, Wisconsin ca să înregistreze cea mai mare parte a primului lor album. Trăind pe podelele străiniilor pentru o vreme și rămânând fără de bani pe la jumatate, formația a înregistrat șapte cântece în nouă zile, adunându-le cu celelalte trei de pe demo. În timp ce în trecut Stump scria toate versurile și le-a luat cu ușurelul, Wentz a
Take This to Your Grave () [Corola-website/Science/334462_a_335791]
-
omorât pe toți călugării, inclusiv pe aceia care știau secretul locului unde fusesera îngropat Tezaurul Templului. Acest eveniment traumatic a rămas în amintirea populației vreme de mulți ani și până în ziua de astăzi se mai văd urme ale sângelui pe podeaua bisericii în sala unde se refugiaseră călugării. Actualul ansamblu monahal a fost zidit în anul 1038 cu ajutorul unor călugări de pe Muntele Atos, de către Sfântul Prokhori (Prochorus) Georgianul (985 sau 990 - 1066) din familia Shavteli din Șavșeti (azi Șavșat în Turcia
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
un narthex, o navă, și aripi laterale. Domul cel mare al bisericii centrale, sprijinit pe patru coloane ,este simplu și elegant. Frescele din biserică datează din secolul al XIII-lea și au fost reparate în secolul al XVII-lea. Pe podea se află un mozaic din epoca bizantină. În cursul secolului al XX-lea unele inscripții în limba georgiană din preajma icoanelor au fost acoperite cu inscripții corespunzătoare în limba greacă. Capela Lemnului Sfintei Cruci fusese, se pare, inițial, închinată Fecioarei Maria
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
fost oferită ca soluție de rezervă până în anii 1960, iar uneori mult mai mult (ex. Citroën 2CV până la ieșirea din fabricație, în 1990). Înainte ca Chrysler să introducă în 1949 cheia de contact, demarorul era comandat de un buton din podea sau tabloul de bord. Uneori demarorul era comandat de o pedală cuplată cu cea de ambreiaj, ca la tractoarele Ferguson TE20 din 1940, pentru a împiedica pornirea cu cutia de viteze cuplată. Una dintre cele mai comune metode de pornire
Demaror () [Corola-website/Science/335083_a_336412]
-
văzut un fragment din mozaic înfățișând coada unui leopard ieșind la lumină în fața unui buldozer în activitate. Mozaicul, care a aparținut unei vile romane, de la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea e.n. se afla pe podeaua salonului vilei și are o suprafață de 180 metri pătrați. Datarea lui s-a făcut și cu ajutorul monedelor antice găsite cu acest prilej, cele mai recente dintre ele fiind din timpul domniei împăratului Dioclețian (284-305). Mozaicul este compus din covoare
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
fost amanetată societății de credite, la acest moment fiind descrisă ca o proprietate care „constă dintr-o casă trainică într-un etaj și jumătate, un corp de casă din piatră, și dependențe. Etajul superior are șapte camere, decorate bogat, cu podele din parchet, sobe din faianță, pereții sunt tapetați, la demisol sun cinci camere, pentru servitori, bucătărie, spălătorie. Toată casa este ocupată de proprietari, și prezintă un conac boieresc decorat bogat, cu tot comfortul.”. Se presupune că acest conac ar fi
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
este un star de televiziune și-i arată două exemplare ale discurilor lui. Ajunși la reședința Buckmans, Taverner acceptă oferta lui Alys de a lua mescalină, dar are o reacție violentă la drog. Când o găsește pe Aly întinsă pe podeaua băii - redusă la stadiul de schelet - fuge și apelează la ajutorul lui Mary Anne Dominic, o femeie pasionată de olărit. Alături de ea, universul începe să-și recapete vechea coerență, iar Taverner își descoperă înregistrările sale de succes la tonomatul unei
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
de sora ei Victoria Melita, poreclită Ducky, care era căsatorită cu Marele Duce Ernst Ludwig de Hessa. O rețea din grinzi din lemn de 15/22 cm cu lungimi între 5 și 12 metri unea șase brazi, pentru a susține podeaua. Pentru pereți s-au folosit bârne semicirculare din trunchiuri de copaci descojite, îmbinate la capete în „coadă de rândunică”. Acoperișul din șindrilă era străpuns de arborii de susținere și de coșul de fum al micii bucătării. Bucătăria era prevăzută cu
Cuibul Prințesei () [Corola-website/Science/335333_a_336662]
-
alocat la veceu și își faceau nevoile în gamelele de mâncare, pe care apoi le spălau. Gardienii îi băteau pe deținuți iar pedepsele cele mai severe includeau introducerea la "casimcă", o celulă mică, fără lumină și aerisire, foarte rece, cu podeaua inundată de apă și urină. Totodată, după deciderea derulării acțiunii, în jurul închisorii au fost construite ziduri exterioare iar în perimetrul penitenciarului, curțile interioare și exterioare, separate până la momentul respectiv prin garduri de sârmă, au fost complet izolate prin ziduri de
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
la parter sau sub el, dar în număr mai mic pot fi găsiți și la etajele superioare. De obicei sunt găsiți în subsoluri și pivnițe, în conducte, în crăpăturile pereților sau fisurile mobilelor din bucătărie și cămări, spații goale de sub podele sau dușumele, toalete, în spatele căzilor, chiuvetelor, caloriferelor, cuptoarelor și țevilor de apă caldă; Ei pot să se adune un număr mare în jurul surselor de apă. De multe ori sunt găsiți pe timpul verii în aer liber prin jurul caselor și în gunoaiele
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
bombei. Cu dispozitivul exploziv Kapustin a venit de la Slobozia la Tiraspol, însă a greșit troleibuzul, realizând faptul că era pe un traseu greșit, a decis să coboare. Ridicând cutia, a auzit în interior un click, reușind să pună cutia pe podea, sa retras câțiva pași înapoi. După care a avut loc o explozie.
Exploziile de la Tiraspol din 2006 () [Corola-website/Science/335556_a_336885]
-
acolo au dus la părăsirea clădirii ce a rămas doar o relicvă ruinată a unei lumi apuse, bântuită de duhurile foștilor locuitori, blestemați să cutreiere la nesfârșit locurile unde au trăit. Casa începe să se antropomorfizeze și scoate sunete sinistre: podelele scârțâie, ușile înțepenite gem, vântul suflă sinistru prin găurile apărute în acoperiș, se aude de peste tot "„un geamăt surd, ca un suspin prelungit peste măsură, și apoi brusc sugrumat (...) urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
și apoi brusc sugrumat (...) urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede pe lângă ei și s-ar fi îndreptat grăbit spre ușa podului”", precum și "„altfel de zgomote, mai puternice, parcă cineva ar fi înaintat anevoie pe podeaua veche și șubredă, trăgând după el un sac cu lemne și uscături”", iar lada de zestre, pe care o deschid cei doi, scoate niște scârțâituri metalice. Zgomotele ar proveni, potrivit lui Ieronim, de la fantomele a doi foști locuitori: Veronica și moș
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
afla deja pe actualul amplasament) foloseau, de asemenea, ruinele schitului ca sursă de material de construcție. În 1864 la secularizarea averilor mănăstirești, biserica a devenit oficial biserică de mir. În 1885 a fost reparat acoperișul bisericii și a fost înlocuită podeaua din cărămidă cu una din lespezi din piatră de către Administrația Domeniului Coroanei, fiind prima lucrare de acest gen efectuată de Domeniu. În 1944 a fost tencuită la interior de Ministerul Marinei. Între 1957-1976 acoperișul a fost reparat de Direcția Monumentelor
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
de piatră păstrată în interiorul incintei, alipită zidului sud-estic, avea rolul de cisternă (rezervă) de apă a cetății, după tencuiala interioară îngrijită, cu multe straturi de mortar hidrofug suprapuse și bazinetul circular, din cărămizi, cu două inele concentrice, situat în centrul podelei. Zidurile și turnurile celei de-a doua incinte, foarte prost conservate, se reduc la una, cel mult două asize de piatră, puse direct pe stâncă, cu pietrele, fasonate, parțial înecate în mortarul de var. Traseul ei repeta succesiunea de curtine
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]