9,035 matches
-
modificări pentru aviația de turism și zboruri de record . La 5 aprilie 1935 a fost înregistrată o viteză de 312,5 km/h , avionul având o masă de 825 de kg . Cu postul de pilotaj anterior acoperit și cu postul posterior reamenajat , avionul a fost prezentat la Salonul Aeronautic de la Bruxelles și mai apoi la Salonul Aeronautic de la Milano . Prototipul a fost reînmatriculat civil I-ABYM si prezentat ca avion de turism și raid . Un al doilea prototip FN.305 a
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
cunoscute sub denumirea de „Nardi verde”(FN.305 II) și „Nardi alb”(FN.305 IV) . „Nardi verde” fiind cel cu cabina deschisă iar „Nardi alb” fiind cel cu cabină închisă și mai spațioasă , la acesta fiind modificat și carenajul fuzelajului posterior . Avioanele au fost produse în perioada 1938-1948 , o comandă de încă 100 de aparate a fost anulată la terminarea războiului .Singurul aparat înmatriculat civil din seria FN.305 construită în România este cel înmatriculat YR-MIH și care a aparținut lui
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
4 fețe: 4 procese (apofize) Structurile interioare: Corpul maxilei ("Corpus maxillae") este porțiunea centrală, globuloasă, a maxilei, având forma unei piramide triunghiulare. Corpul maxilei are o bază, un vârf, patru fețe (nazală, anterioară, infratemporală și orbitară) și trei margini (anterioară, posterioară și inferioară) Fața anterioară ("Facies anterior") este ușor concavă și situată anterolateral. Ea prezintă: Fața posterioară sau infratemporală ("Facies infratemporalis") este concavă și rugoasă și privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
maxilei, având forma unei piramide triunghiulare. Corpul maxilei are o bază, un vârf, patru fețe (nazală, anterioară, infratemporală și orbitară) și trei margini (anterioară, posterioară și inferioară) Fața anterioară ("Facies anterior") este ușor concavă și situată anterolateral. Ea prezintă: Fața posterioară sau infratemporală ("Facies infratemporalis") este concavă și rugoasă și privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Facies infratemporalis") este concavă și rugoasă și privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus zygomaticus" se articulează cu osul zigomatic, formând sutura
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus zygomaticus" se articulează cu osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat în porțiunea inferioară a maxilei. Cu direcție în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat în porțiunea inferioară a maxilei. Cu direcție în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față externă convexă situată anterior și alta internă, concavă, situată posterior. Împreună cu apofiza alveolară, de partea opusă, formează arcada dentară superioară ("arcus dentalis superior"). Marginea sa liberă descrie o curbă cu concavitate posterioară numită arcada alveolară ("Arcus alveolaris"), în care sînt săpate cavități numite alveole dentare ("Alveoli dentales"), pentru rădăcinile a
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față externă convexă situată anterior și alta internă, concavă, situată posterior. Împreună cu apofiza alveolară, de partea opusă, formează arcada dentară superioară ("arcus dentalis superior"). Marginea sa liberă descrie o curbă cu concavitate posterioară numită arcada alveolară ("Arcus alveolaris"), în care sînt săpate cavități numite alveole dentare ("Alveoli dentales"), pentru rădăcinile a opt dinți supriori. Alveolele dentare, despărțite între ele prin septuri interalveolare ("Septa intralveolaria"), se îngustează în profunzime. În alveolele dinților multiradiculari (molari
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
este o fisură situată între peretele inferior și cel lateral al orbitei prin care orbita comunică cu fosa infratemporală (lateral) și cu fosa pterigopalatină (medial). Este delimitată de marginea inferioară a feței orbitare a aripei mari a sfenoidului și marginea posterioară a feței orbitare a maxilei. Prin fisura orbitară inferioară trec înspre orbită nervul maxilar și artera suborbitară. Victor Papilian. Anatomia omului. Ediția a XII-a. 2006
Fisura orbitară inferioară () [Corola-website/Science/325208_a_326537]
-
("Os palatinum") sau palatinul este un os pereche a viscerocraniului, situat în porțiunea posterioară a cavității nazale între maxilă și procesul pterigoid al osului sfenoid. Are o formă în "L", fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală ("Lamina horisontalis") și o lamă verticală sau perpendiculară ("Lamina perpendicularis"), unite între ele în unghi drept. De asemenea
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
mici procese: orbitar ("Processus orbitalis"), sfenoidal ("Processus sphenoidalis"), piramidal ("Processus pyramidalis") și o scobitură sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina") aflată între procesul orbitar și procesul sfenoidal. Acesta participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis") este subțire și alungită. Are 2 fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis") este subțire și alungită. Are 2 fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară) și 4 margini (anterioară, posterioară, inferioară și superioară). Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul pterigoid al sfenoidului
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis") este subțire și alungită. Are 2 fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară) și 4 margini (anterioară, posterioară, inferioară și superioară). Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul pterigoid al sfenoidului. Procesul orbitar al osului palatin ("Processus orbitalis ossis palatini") este o apofiză a osului palatin ce se află la partea antero-superioară și laterală a lamei perpendiculare
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
sfenopalatine. Are o formă cuboidală cu trei fețișoare articulare (maxilară, etmoidală și sfenoidală) și două fețișoare nearticulare (orbitară și pterigopalatină), și înconjoară sinusul aerian al procesului orbitar. Procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini") este o apofiză, situată posterior pe partea de sus a lamei perpendiculare a osului palatin, fiind despărțit de procesul orbitar prin incizura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina"). Este o lamă patrulateră subțire, aplicată peste lama medială a procesului pterigoid și apoi recurbată dedesubtul corpului osului sfenoid, prelungindu
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
și sfenoidal ale osului palatin. Ea este acoperită de corpul sfenoidului și transformată astfel, în gaura sfenopalatină ("Foramen sphenopalatinum") prin care trec artera și vena sfenopalatină și ramuri nervoase nazale din ganglionul sfenopalatin. Această gaură conectează fosa pterigopalatină cu partea posterioară a meatului superior. Procesul piramidal ("Processus pyramidalis") este o apofiză situată la partea inferioară a osului palatin, la locul de unire al lamei orizontale cu lama perpendiculară. Procesul piramidal se îndreaptă înapoi și lateral, pătrunzând în incizura pterigoidă dintre cele
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
întins între corpul osului sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
află șanțuri vasculare și nervoase; unul din aceste șanțuri, mai proeminent poartă numele de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în jos și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
o descriere a unui specimen anterior (al cărui nume nu era cunoscut), denumit de el în 1839 "Glyptodon clavipes". Descoperirea lui Darwin de la Punta Alta, o suprafață de circa 1,5 m pe 0,6 m cu oase ale membrelor posterioare în interiorul armurii strânse, a fost identificată ca un "Glyptodont" puțin mai mic, denumit "Hoplophorus" de Lund în același an. Craniul uriaș găsit lângă Mercedes a fost botezat de Owen "Toxodon", acesta arătând și că „dinții rozători uriași” de pe stâncile de pe
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
de "Mastodont" „moi ca brânza” de lângă râul Paraná au fost identificate ca fiind două schelete gigantice de "Mastodon andium", și au fost identificați și dinții de mastodont de la Santa Fé și de pe râul Carcarañá. Bucățile de coloană vertebrală un membru posterior de la Puerto San Julián despre care Darwin credea că provin de la „un animal mare, cred că un mastodont”, i-au pus probleme lui Owen, întrucât creatura denumită de el "Macrauchenia" părea a fi „un pachiderm gigantic și cu totul extraordinar
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Vasopresina, ADH sau hormonul antidiuretic (în engleză: antidiuretic hormone / vasopressin), este un hormon peptidic neurohipofizal (secretat de nucleii anteriori ai hipotalamusului si eliberat de lobul posterior al glandei hipofize) ce participă la homeostazia (autoreglare) osmolarității (presiune osmotică) lichidelor corporale prin reglarea reabsorbției diferitelor specii moleculare la nivel renal. De asemenea, vasopresina crește rezistența periferică vasculară, ceea ce are ca urmare creșterea tensiunii arteriale. La nivelul sinusului carotidian
Vasopresină () [Corola-website/Science/324657_a_325986]
-
articolul tibial, iar ultima pereche - 2 perechi de excrescențe. Toracele este înzestrat cu mușchi puternici . Spre deosebire de majoritatea familiilor de fluturi, aripele hesperiidelor sunt mai mici în comparație cu dimensiunea corpului, dar există și excepții. Aripele au formă rotunjită, la unele specii aripele posterioare se termină cu o prelungire de forma cozii. În repaus aripele sunt ținute în unghi ascuțit față de corp . Larvele sunt de culoare verzuie, cu benzi întunecate pe părțile dorsale și laterale. Corpul poate avea aspect fusiform sau cilindric. Familia include
Hesperiidae () [Corola-website/Science/324774_a_326103]
-
coadă bine dezvoltată. Toate salamandrele dispărute, ale căror fosile au fost găsite, fac parte din ordinul Caudata, iar speciile existente de salamandre sunt uneori grupate și ca Urodela. Majoritatea salamandrelor au patru degete la membrele anterioare și cinci la cele posterioare. Pielea lor umedă le face să prefere mediile acvatice, sau protecția (de exemplu, pământul umed). Unele specii de salamandre sunt totalmente acvatice întreaga viață, altele se alfă în apă periodic, iar o a treia categorie sunt totalmente terestre, la maturitate
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]