9,377 matches
-
de netoleranță menționat în cronicile noaste“. Într-adevăr, în "Letopisețul Țării Moldovei", Grigore Ureche scria de domnia lui Ștefan vodă, ficiorul lui Pătru Vodă, fratele lui Iliiașu Vodă, 7059 iunie 15 zile: „Și ca să nu să vază ceva că iaste răsărit de la pravoslavie, toți ereticii din țara sa vrea, au să-i întoarcă, să fie la o lege, au să iasă din țară. Pre armeni, pre unii de bună voie, cu făgăduințe împlîndu-i, pre alții cu sila i-au botezat și
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
masă. În 1654, un grup de armeni moldoveni, sub conducerea lui Mardiros Gandra și a fraților Azbey, a migrat în principatul vecin, dar din cauza frămîntărilor politice aceștia au fost nevoiți să se înapoieze, o parte stabilindu-se pe hotarul de răsărit al localității Gheorgheni. Dintr-un manuscris armenesc copiat în 1647 la Marosvásárhely (Tîrgu-Mureș), reiese că în prima jumătate a sec. XVII acest centru comercial era populat cu armeni. Cele două războaie turco-polone, duse pe teritoriul Moldovei în 1672 și 1683
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
comerț liber, la exercitarea meșteșugurilor, la alegerea de judecători proprii, în scopul de a se da un impuls negoțului și meseriilor decăzute din cauza războaielor cu turcii. Integrați economiei transilvănene, armenii constituiau, în sec. XVIII, cel mai însemnat factor comercial din răsăritul Imperiului austro-ungar. Negustorii armeni exportau îndeosebi vite și lemne în Europa occidentală, iar meșteșugarii se organizaseră în bresle de lăcătușerie, blănărie, argintărie, dantelărie, măcelărie, covoare. Printre cele dintîi manufacturi înființate în sec. XVIII s-au aflat cele de piei din
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Frontul de răsărit a fost teatrul de război al primului război mondial din Europa Centrală și Răsăriteană. Termenul este în contrast cu acela frontul de vest. În ciuda separării geografice, evenimentele de pe cele două teatre de luptă s-au influențat puternic între ele. Geografia răsăritului Europei
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
de răsărit a fost teatrul de război al primului război mondial din Europa Centrală și Răsăriteană. Termenul este în contrast cu acela frontul de vest. În ciuda separării geografice, evenimentele de pe cele două teatre de luptă s-au influențat puternic între ele. Geografia răsăritului Europei a jucat în general un rol cheie în modul de desfășurare a luptelor pe fontul de răsărit. Strict din punct de vedere geografic, fronturile de vest și de răsărit erau foarte asemănătore, diferența principală fiind nivelul dezvoltării economice. În vreme ce
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
în contrast cu acela frontul de vest. În ciuda separării geografice, evenimentele de pe cele două teatre de luptă s-au influențat puternic între ele. Geografia răsăritului Europei a jucat în general un rol cheie în modul de desfășurare a luptelor pe fontul de răsărit. Strict din punct de vedere geografic, fronturile de vest și de răsărit erau foarte asemănătore, diferența principală fiind nivelul dezvoltării economice. În vreme ce Belgia și nordul Franței erau printre cele mai puternic dezvoltate regiuni industriale din acea vreme, Europa Răsăriteană era
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
teatre de luptă s-au influențat puternic între ele. Geografia răsăritului Europei a jucat în general un rol cheie în modul de desfășurare a luptelor pe fontul de răsărit. Strict din punct de vedere geografic, fronturile de vest și de răsărit erau foarte asemănătore, diferența principală fiind nivelul dezvoltării economice. În vreme ce Belgia și nordul Franței erau printre cele mai puternic dezvoltate regiuni industriale din acea vreme, Europa Răsăriteană era mult mai puțin dezvoltată. Mai mult, lungimea frontului răsăritean era mult mai
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
de-a lungul conflictului, și nu doar la începutul și sfârșitul bătăliilor, așa cum se întâmpla pe frontul de vest. De fapt, cea mai mare înaintarea a germanilor din întreg războiul a fost cea din vara anului 1915, de pe frontul de răsărit. În momentul izbucnirii războiului, țarul Nicolae al II-lea și-a numit vărul, Marele duce Nicolae în funcția de comandant suprem. Deși era un bun comandant, Marele duce Nicolae nu a luat parte la conceperea planurilor de luptă, ceea ce a
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
al II-lea și-a numit vărul, Marele duce Nicolae în funcția de comandant suprem. Deși era un bun comandant, Marele duce Nicolae nu a luat parte la conceperea planurilor de luptă, ceea ce a dus la un dezastru. Războiul în răsărit a început cu încercarea armatei ruse de cucerire a provinciei germane Prusia Răsăriteană și a provinciei austro-ungare Galiția. Primele acțiuni din Prusia s-au terminat cu un dezastru (bătălia de la Tannenberg din august 1914). Ofensiva rusă din Galiția a fost
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
insuficient dezvoltate, care nu reușea să țină pasul cu nevoile frontului. În plus, frontul de vest se stabilizase, iar comandamentul german a luat hotărârea să schimbe în 1915 centrul de greautate al efortului de război din apus pe frontul de răsărit și ca urmare a acestei decizii a transferat efective importante din vest în est. Pentru a elimina amenințarea rusă, Puterile Centrale au început o campanie ofensivă în 1915. Puterile Centrale au obținut succese în cadrul ofensiva Gorlice-Tarnow în Galiția în mai
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
de Vladimir Ilici Lenin au preluat puterea. Noul guvern bolșevic a încercat să pună capăt războiului în condiții echitabile, dar germanii pretindeau concesiuni formidabil de mari. Până la urmă, în martie 1918 a fost semnat tratatul de la Brest-Litovsk, iar frontul de răsărit a încetat să existe. Ieșirea din război a Rusiei a provocat înfrângerea României, care, rămasă practic înconjurată de forțele inamice, fără aliatul său răsăritean, a fost obligată să semaneze Pacea de la București din mai 1918. Totuși, prin sosirea forței expediționare
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
în limba rusă: "Николай Николаевич Mладший " ("cel Tânăr")) (6 noiembrie 1856 - 5 ianuarie 1929) a fost un general rus din timpul primului război mondial. Nepot al țarului Nicolae I, el a fost comandantul suprem al armatelor ruse de pe frontul de răsărit în primul an de război, iar mai târziu a condus campaniile încununate de succes din Caucaz. A fost ultimul membru influent al familiei Romanov. Nicolai a primit numele în cinstea bunicului său patern, împăratul Nicolae I, fiind primul fiu al
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
întâi urcăm, scară după scară, până când Mănăstirea Vatopedu rămâne ca un șir de mătănii roșii, pe catifeaua albastră a mării și sub capacul de palid mărgean al cerului. Apoi între noi și splendida vecernie, care se lăsa pe marea dinspre răsărit, au început să crească încâlcitele cortine ale dumbrăvilor de dafin, de stejar și de castan. Un copăcel necunoscut, care înflorea pretutindeni, spânzura pe toate coastele roiuri de fluturi galbeni. Mireasma atâtor mărăcini balsamici făcea din poteca noastră drum ca în
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
teoriile eliberării poporului moldovenesc de sub jugul otoman de către ruși, a trădării naționale a burghezo-moșierimii moldovene reprezentate în Sfatul Țării, care a proclamat Unirea din 1918, a ocupației românești, ca și teoria aberantă a existenței a încă unui popor neolatin în răsăritul Europei (ceea ce ar fi implicat existența a încă unei limbi romanice, limba moldovenească), născut prin romanizarea separată a dacilor și a geților, au fost ridicate la rang de politică oficială în RSS Moldovenească. Diferiți reprezentanți ai lumii științifice sovietice, istorici
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
de moșie, emigrând în Occident în timpul celui de-al doilea război mondial. În anul 1907, sub influența răscoalelor țărănești din acel an, țăranii din Miclăușeni și Butea s-au adunat în grupuri, îndreptându-se spre castelul Sturzeștilor, la poarta de la răsărit a castelului și cerând să discute cu boierul. Acesta le-a ascultat doleanțele și a poruncit unui slujbaș să noteze cât pământ dorește fiecare. Apoi le-a spus să meargă acasă că vor primi pământul dorit . În timpul primului război mondial
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
al doilea război mondial (Marele Război pentru Apărarea Patriei), orașul s-a aflat în centrul celei mai sângeroase bătălii din timpul conflagrației mondiale: bătălia de la Stalingrad. Această bătălie a devenit punctul de cotitută a întregului război mondial pe frontul de răsărit. Luptele de la porțile orașului au durat de pe 21 august 1942 până pe 2 februarie 1943. Se estimează că au căzut în luptă aproximativ 450.000 de soldați ai Axei și aproximativ 650.000 soldați sovietici. Numărul civililor morți și dispăruți nu
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
insulă de pe cordonul litoral, prin vadul „Bop Nkior”. În 1858, Louis Faidherbe, guvernatorul Senegalului, a inaugurat bacul "Bouetville", care putea transporta 150 de pasageri, precum și animale sau mărfuri. Bacul reușea să facă zilnic câte 10 traversări în fiecare sens, între răsăritul și apusul soarelui. Tarifele practicate la acea vreme erau de 5 centime pentru o persoană, 50 centime pentru un cal, un bou sau o cămilă și 2 franci pentru o căruță. În mai puțin de un an s-a putut
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]
-
acces pe pod a fost tăiată de soția guvernatorului, după care oficialitățile s-au deplasat până pe traveea mobilă, care a fost deschisă pentru a permite trecerea vasului militar "L’Ardent". Au fost trase câte 21 de lovituri de tun la răsăritul și apusul soarelui, în timpul zilei au avut loc o trecere în revistă a trupelor și s-au organizat diferite distracții printre care curse de cai și de măgari. Festivitățile s-au încheiat printr-o retragere cu torțe, cu o iluminare
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]
-
intersecție se distinge o sală de adunare a soldaților ("collegium militare") cu opt baze rectangulare pe mijloc pentru susținerea acoperișului. În restul spațiului liber erau pavilioanele soldaților și un atelier de fierărie pentru nevoile garnizoanei. La 20 de metri spre răsărit de poarta pretoriană a fost descoperit drumul strategic roman din valea Oltului, lat de șase metri și pavat cu blocuri mari de piatră. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreține și asigura circulația pe acest drum spre
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
piatră. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreține și asigura circulația pe acest drum spre Transilvania. Arutela făcea parte, alături de celelalte castre din jurul Masivului Cozia, dintr-o linie de apărare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroasă de la răsărit. La nord de castru se află „piscul lui Teofil”, pe platoul căruia s-a zidit un turn semicircular, cu latura dreaptă spre est, la 300 de metri înălțime față de punctul „Poiana Bivolari”. Acest turn, orientat spre Olt, avea rolul de
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
împăratul roman Dioclețian a împărțit Imperiul Roman în două regiuni, fiecare dintre ele administrate de un Augustus și de un Cezar (tetrarhie). Din secolul al V-lea, stăpânirea romană s-a prăbușit în apus, dar a continuat să existe în răsărit, în timp ce noua capitală romană (a doua Romă) a fost inaugurată în anul 330 la Constantinopol de împăratul Constantin cel Mare. În timpul domniei acestui împărat, creștinismul a devenit religie de stat a imperiului. În vremea lui Carol cel Mare, francii au
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
Schismă și cruciada a patra a adâncit această ruptură. De atunci, vestul medieval este limitat la creștinismul occidental, grecii și alte popoare est-europene neaflate sub autoritatea papilor nefiind incluse în occidentul medieval. Forma creștinismului bizantin, ortodoxia, este mai legată de răsăritul Europei decât de vest. Pe de altă parte, vestul modern, apărut după Renaștere ca o nouă civilizație, a fost influențat de modul de gândire grecesc, care fusese păstrat și dezvoltat în Imperiul Bizantin de-a lungul Evului Mediu Timpuriu, (Epoca
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
și longobarzii jefuiau Helvetia și Rhaetia. Aurelianus (270- 275), din cauza atacurilor perșilor din Iran, hotărăște să retragă armata și administrația din Dacia, care este cedată goților. Goții de apus (vizigoții) s-au stabilit în Muntenia și Bugeac, iar cei de răsărit (ostrogoții) în Ucraina. Germanicii atacau provinciile zilnic. Teodosiu I (378- 395), nemaiputând administra întregul imperiu, și-l împarte între fii săi: Arcadius ia în stăpânire bogatul Orient (Imperiu Roman de Est), iar Honorius primește Apusul (Imperiul Roman de Vest) decadent
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
spre istoria imediată, poate chiar și mai dinainte, pictorul părăsește pentru un timp "marinele" sale și se reculege într-o serie de experiențe calme, în picturi de gen, de rezonanță parcă olandeză, cu ecleraje blânde, cu transparențe și simetrii manieriste : " Răsărit de soare în ceață, Fierăria, Dugheana Cârpaciului, Dimineață de îngheț". John Leicester îl invită să-i picteze reședință din Ceshire, Tabley House. Termină tabloul "Echipaj ridicând o ancoră" (1809) și execută două lucrări pentru lordul Lonsdale de Westmoreland. În anul
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
27 februarie 1902, Salinas, California - d. 20 decembrie 1968, New York) a fost scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962. El este cunoscut pe scară largă pentru romanul care a câștigat Premiul Pulitzer "Fructele mâniei" (1939), romanele "La răsărit de Eden" (1952) și "Șoareci și oameni" (1937). A fost autorul a douăzeci și șapte de cărți, acestea incluzând șasisprezece romane, șase cărți non-ficțiune și cinci colecții de povestiri; Steinbeck fiind recompensat cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1962. ""pentru
John Steinbeck () [Corola-website/Science/303900_a_305229]