8,695 matches
-
soarta a făcut ca după o săptămână să-l văd prin oraș: era la braț cu prietena mea, care de atunci n-a mai invitat pe nimeni la ceai la ea acasă... Sufletul îmi era ferfeniță. Săptămâni în șir am rătăcit pe stradă măcinată de întrebări și-mi venea să urlu când vedeam câte o pereche fericită. Oare eu greșeam? Unde? Ce-mi lipsea ca să țin extratereștrii lângă mine? Câte concesii să accept ca să le intru în voie? Ce înțelesuri ascunse
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
că mă trăda privirea... Degeaba îi spuneam că am primit-o cadou de la colege, nu mă credea și imediat începea cu reproșurile stupide: avea impresia că din cauza prea multor cărți de bucate nu pot găti ceva comestibil, zicea că mă rătăcesc printre detalii. Avea el acest principiu învechit, „o gospodină, o carte de bucate“, și încerca să mi-l inoculeze... Ce să zic, uite cine-mi făcea mie educația: unul care aflase de la mine de existența punctului G. Și când l-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
îmi propusesem: am venit, am gătit, am învins! Mi-am completat cunoștințele teoretice cu o activitate practică de o valoare inestimabilă: am pus mâna pe un rețetar internațional voluminos (macaronarul se întreabă probabil și acum pe unde l-o fi rătăcit), am învățat proceduri profesioniste de lucru, am deprins tehnici de feliere, de porționare, de amestecare și încă multe alte secrete. La atâtea reușite, zău că n-a mai contat ostilitatea cu care m-au tratat, umilințele pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și înghite) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?... Da... Pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive... (asudă și se rătăcește din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun-simț, pentru ca Europa cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
alaltăieri seara, de la întrunire, cine nu știu... mi-a smuls pălăria din cap... scrisoarea o aveam în căptușeala pălăriei... Zoe: Care va să zică, adevărat ai pierdut-o? Cațavencu: Da! Zoe: Mi-ai pierdut scrisoarea... și nu știi, nu bănuiești pe unde poate rătăci scrisoarea mea? Cațavencu: Nu. Zoe: Nu? Cațavencu: Nu... Zoe: (desperată) A! Ești un om pierdut!... Pierdut!... Eu poate să mai scap... căci poate să mai scap! Dar d-ta... (cu putere) d-ta ești pierdut!... Când te-a arestat Fănică
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Iată cîteva exemple: „Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă/ Pe care lunecară mîini albe de princese” (Ștefan Petică) 4); „Tînăra princesă își dădea bine sama de asta” (Pompiliu Păltănea) 5) „Crezi că în tot momentul și pe toate cărările rătăcesc princese amorezate?” (Ion Gorun)6); „Princesa ndepărtată” (piesă de Edmond Rostand, tradusă de M. Codreanu) 7). Exista și o modă numită astfel: „Și tu-n acest Eden/ îți porți cu ndemînare/ Ținuta de rigoare/ De «princesse lointaine»”8). Rochiile „princesse
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Și-atît de goală era strada -/ De-amanți grădina era plină.// Orașul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie -”15). Sau apar, precum în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă, după un copac, pe cîmp
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cel puțin sub un aspect, cu „Nervi de toamnă”: în ambele amanții ignoră rigorile naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea decît în poemul precedent, căci aci e lipsit și de consolarea identificării și solidarizării cu ceilalți: „Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Șiatît de goală era strada -/ De amanți grădina era plină”. El e amantul din strada goală, singur, în lupta cu „fiorii de nebunie”. Un fel de epilog al tuturor tribulațiilor sentimentale, „în altar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
transpusă” pe foaia de caiet, „inspirația” urma un proces de prelucrare literară. Dar e o mare deosebire între variantele poemelor bacoviene și cele ale altor poeți. Uneori, în cazul său, chiar denumirea de „variante” pare abuzivă. Exceptînd „Lacustră”, „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății), „Stanță la Bacovia” și alte cîteva, în care numărul intervențiilor e mai mare, poetul nu operează schimbări majore: schimbă un titlu cu altul, mută un cuvînt de la mijlocul versului la începutul lui, înlocuiește un verb sau o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o altă Sodoma sau Gomora și poate avea oricînd soarta acestora. Incapabil să se rupă de viața ei, poetul e aidoma femeii lui Lot, care „s-a uitat înapoi și s-a prefăcut în stîlp de sare”. O „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății) evocă, apoi, „ora cînd Petru plînge amar”, „ora lașității”5), povestită în toate Evangheliile. Ambele exemple sînt semnificative pentru psihologia poetului, un om ce se frămîntă pentru păcatele sale și ale lumii în care trăiește. Bacovia e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
adopție, de-a lungul a peste patru decenii, abia de două ori am avut senzația clară că mă aflu în interiorul spațiului bacovian: într-un septembrie, la capătul străzii Trotuș, cînd, privind spre asfințit, mi s-a părut că m-am rătăcit într-un pustiu vegetal, încremenit și fără orizont, iar a doua oară, într-o iarnă, în parc, după o furtună de zăpadă, cînd copacii erau ca-n „Decor”, albi și negri, și sub cerul gri zburau cîrduri de corbi. Dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în compoziția paginilor evocatoare din primul volum al Dosarului. Știind că tatal lui Bacovia a fost băcan, m-am întrebat, de pildă, ce se putea găsi într-o băcănie la începutul secolului trecut. Iată o listă savuroasă și frumos mirositoare rătăcită printre hîrtii: „masline în sticle sau în tinichele; zahăr rafinat, în căpățîni, în bucăți sau pisat; zahăr candel; cafea crudă, prăjită, în boabe sau măcinată; cacao pisată sau în table(te); ceai; roșcove; smochine în păpuși și stafide negre mici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îi plăcea singurătatea. Umbla de obicei singur. Vara, neavînd un program stabilit, mai ales cînd Eminovici era plecat la Botoșani ori mai departe, Mihai dispărea de acasă zile la rînd. Asculta ciripitul păsărilor și zvonul de gîlgîit dulce al izvorașelor. Rătăcea prin codru și se urca pe creasta dealului, către Hrișcani, pe locul cel mai înalt numit de el "Stînca stearpă"9, de pe care, peste vîrfurile copacilor, vedea în vale satul împrăștiat, cu colibele de paie. Pe creasta aceea, datorită bogatei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iar pe cap ai flori de luncă (...) Amîndoi mergem în codru, Amîndoi culegem fragi Și-amîndoi ca-ntr-o poveste Ne simțim atît de dragi."48 De aici, poetul a trecut în prima redactare, la Povestea codrului: "Amîndoi trecem în codru Rătăciți și singurei Ne culcăm lîngă izvorul Ce răsare sub un tei (...) Adormi-vom, troeni-va Teiul floarea peste noi S-auzim prin somn un bucium De la stînile de oi."49 În sfîrșit, de aici a trecut ușor, în Dorința: Adormind de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe-o ruină" ori "o lună gînditoare, pe un nour vagabond"59. (De ce să mori tu ?). Boala făcea progrese, iar poetul disperat o implora: "O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci Mi-aș sfărîma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri." (Iubitei) 60 Copleșit de durere, credea că din cauza fetei e posibil să moară el. Pus în această dilemă, el a scris versurile intitulate De-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de tipar. Cînd s-a încercat corectarea greșelilor, după manuscrise, s-a constatat că manuscrisul este necomplet; între manuscrisele poetului, se afla numai o copie de atelier, cu primele 5 strofe și de o lectură dificilă; restul strofelor s-a rătăcit. După concluziile trase de meticulosul Perpessicius, corectarea greșelilor, mai ales cea din ultimul vers, încă ea rămîne pe seama viitorului 156. Pe de altă parte, cei care, pentru Eminescu, au căutat, înainte de toate, modele străine, au fost de părere că cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mama le făcuse pentru el: "...Cînd pe dînsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă Și aș fi vrut cu dînsa ca să mă pue-n groapă... Cînd clopotul sunat-au, plîngea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești, mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau rîu Din ochii mei nevrednici, pe negrul ei sicriu; Nu știam ce-i de mine și cum am să rămîn În lume-atît de singur și-atîta de străin. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de singur și-atîta de străin. Și inima-mi se strînse și viața-mi sta în gît... "194 S-a gîndît și la moartea lui și, în legătură cu aceasta, s-a gîndit și la Veronica. Dar tocmai atunci privirea-i tulburată și rătăcită prin cimitir s-a oprit pe mormîntul Casandrei. Crucea ei strîmbă stăruia ca o mustrare tîrzie, din partea primei lui iubite, căreia îi jurase credință pe toți vecii. Pe dosul unei petiții, pe care numai o începuse către Prezidentul Tribunalului din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să știi O lume va cunoaște ............................................. Și-n cîntul meu, ce va trăi Infama rîmîne-vei Cum n-a mai fost și nici va fi O alta-n neamul Evei." (Cînd amintirile)218 Cert este că, în vremea aceea, gîndurile lui rătăceau cu tristețe tot pe la Ipotești. La 1 ianuarie 1880 a scris elegia O, mamă... Pe de altă parte, știindu-l pe bătrînul său tată singur și amărît, s-a gîndit că fratele său, Nicolae, rătăcit prin străini, ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în vremea aceea, gîndurile lui rătăceau cu tristețe tot pe la Ipotești. La 1 ianuarie 1880 a scris elegia O, mamă... Pe de altă parte, știindu-l pe bătrînul său tată singur și amărît, s-a gîndit că fratele său, Nicolae, rătăcit prin străini, ar fi mai de folos la Ipotești. În acest scop, a cerut unele relații de la Petru Carmena, căpitanul orașului Timișoara: "În Temișoara trebuie să fi trăind un om sub numele Nicolae Eminovici, scriitor la avocatul Emmerich Christian. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
coerența și devenise așa cum W. H. Auden caracteriza lumea modernă între cele două războaie mondiale, "Era Anxietății"52. Convertirile de la păgânismul roman la noul creștinism erau frecvente; familiile erau sfâșiate de aceasta. Omul nu se simțea doar neprietenos dar și rătăcit în univers. Acesta era mediul social în care Hadrian și cei doi succesori ai lui, Lucius Verus și Marcus Aurelius, s-au pomenit guvernând. Yourcenar însăși nu era o clasicistă profesionistă, dar era pe deplin conștientă de multe dintre aceste
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
multă autobiografie în conceperea acestui homo universalis renascentist neliniștit. Chiar și așa, vremurile se schimbaseră. Nu mai erau anii '20 când ea ca și eroul ei fictiv căutase să-și descopere identitatea prin călătorie, chiar dacă pământul de-a latul căruia rătăcea era o închisoare, sau anii '50 când întreaga lume occidentală părea să se liniștească după cataclismul global. Atmosfera din anii '60 ștersese mult din ceea ce fusese luat drept bun înainte, pe ambele maluri ale Atlanticului. S-ar putea afirma că
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
stare într-atât de profundă de nefericire și de revoltă, încât ar vrea să „distrugă întreg universul”. Trezirea la realitate a conștiinței lui nu este însă ușoară: va trebui ca în furtuna nopții, în care crunta dezamăgire îl face să rătăcească, să întâlnească un om și mai nefericit decât el (pe Edgar, fiul năpăstuit al lui Gloster), pentru ca întreaga lui viziune / perspectivă asupra suferinței pe care o trăiește să se schimbe fundamental. El va descoperi în Edgar, — observă cu finețe Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
metaforice), ci o tentativă de a re-impregna realitatea cu simbolistica originară. De aici, utilizarea deocamdată nu foarte frecventă și nu întotdeauna inspirată a marilor simboluri sau scheme mitologice: "Darurile se găsesc/ în cadouri// În spate armate cuceritoare/ minciuni sfruntate/ Iluzii rătăcite de la/ un om la altul// Calul troian nechează/ spre ceruri/ Oamenii ascultă chemarea// Departe zăngănitul de arme/ umple văzduhul de/ Pacea precară" (Calul troian). Începând cu Pe malul Aheronului (Editura Cronica, Iași, 1999), accesul poeziei la mitologic devine pentru autor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sensurile adânci ale lumii esențelor, încă ocultate în oglinzile înșelătoare ale lumii: În rest/ ard ca o flacără răstignită între două poezii nescrise,/ numai Dumnezeu există/ simt mâna lui pe ceafa mea acoperită cu hârtie albă nescrisă/ degetele mele se rătăcesc în pădurile din inima Lui/. Un creion bont cu vârf din coarne de cerb mă desenează pe Carte. Sunt". În acest proces de relevare a unicului adevăr al ființei, iubirea (tema de recurență în Femei, Editura Junimea, Iași, 1997; Alt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]