10,353 matches
-
pește, mai bine îi dai undița și îl înveți să-și asigure hrana zilnică. Partea lor de vină constă în aceea că s-au prezentat lumii de după Cortină ca un tărâm al fericirii veșnice, în care nu trebuie decât să respiri. Care a fost reacția Președintelui nostru în fața amenințărilor Marii Britanii? Ne-am obișnuit cu gafele Președintelui, care, în acest domeniu, îl urmează pe Bush, dar de aici până la a croi una să se usuce de râs și curcile este cale lungă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dom’le, și la ăia, săracii, că sunt frații noștri!”. Nu s-a ținut seama de ce-a spus poetul Grigore Vieru: „Nu suntem săraci de-avere Ci săraci de mângâiere.” N-am știut să stăm suflet lângă suflet, să respirăm împreună parfumul teiului lui Eminescu și împreună să ascultăm clopotele de la Putna. Săraci fiind, am trezit reacții adverse, acordând cu destulă ușurință burse unor basarabeni care nu le meritau, când studenții locului rămâneau fără cămin. Nici cărțile românești n-au
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Boc e și ministru al Învățământului, producând vestea asta atâta bucurie, încât sindicatele au pus de-o grevă generală, de are să se bâțâie țara din țâțâni. Avem însă și o garanție consolatoare: doamna Udrea e ministru și la mediu; vom respira un aer pur, pajiștile se vor curăța de la sine, n-o să mai vedem peturi și bălării. Așa să fie! Guvernul acesta mic ne va arăta că treburile țării vor merge ca înainte, adică rău, numai că nu vom mai plăti
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fost o mișcare calculată, menită să-mi Îmbunătățească imaginea la EDS. Aveam nevoie să dovedesc că eram mai mult decât un tehnician care stă cu ochii pe ecran și voiam să demonstrez că pot să concurez cu greii și să respir aerul lor rarefiat. Știam că pentru a avea acces la slujbele de vârf trebuia să ai o activitate științifică, să publici, să propui un brevet, să lucrezi la proiecte globale importante“. În prezent, Marcia lucrează Într-un post din a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
fi În regulă, nu-i așa?“. „Păi...“., răspundeam, „nu neapărat“. De ce nu neapărat? Pur și simplu pentru că nu există formule magice. Într-un moment ca acesta, mi se pare că ar fi bine să fac un pas În spate, să respir adânc și să Întreb: dacă strategiile detaliate În capitolul anterior chiar vor fi modul optim În care indivizii pot obține și păstra slujbele din noua clasă de mijloc, atunci, În general vorbind, care este tipul optim de Învățământ care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
numărul de oameni care locuiesc pe planeta Pământ, cât mai ales impactul stilului lor specific de viață asupra mediului Înconjurător. Dacă majoritatea celor șase miliarde de oameni care populează astăzi planeta ar fi păstrați la rece, fără să mănânce, să respire sau să metabolizeze, susține Diamond, atunci impactul lor asupra mediului ar fi minim. Problema cu care ne confruntăm astăzi, dacă vreți, se trage din faptul că omenirea nu este pusă la congelator. Consumăm resurse și producem deșeuri - și Încă În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ani... șMiracolul PIB-ului chinezescț va lua sfârșit În curând deoarece mediul Înconjurător nu mai poate ține pasul... Jumătate din debitul a șapte dintre cele mai mari râuri din China nu prezintă absolut nici un folos... O treime din populația urbană respiră un aer poluat... Suntem convinși că o economie prosperă nu poate exista decât În tandem cu stabilitatea politică. Și cred că aici comitem cea mai mare gafă... Dacă decalajul Între săraci și bogați se adâncește, atunci regiunile care alcătuiesc China
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ușa s-a deschis și s-a închis cu repeziciune. L-am observat prin semiîntunericul dormitorului (era camuflaj și numai un beculeț albastru lumina confuz) pe Marin. Grăbit, se dezbrăcă și se chirci în pat, trăgându-și plapuma peste cap. Respira ca în urma unei goane. După câteva clipe am auzit zgomot și în alte dormitoare. Veniseră și ceilalți. Ce s-a întâmplat, Marine, l-am întrebat în șoaptă. Măi Virgile, era să fim prinși. Ne-a descoperit poliția. Abia intraserăm în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Tineta era deșertată pe coridor într-un hârdău mai mare care, când se umplea, era dus afară și răsturnat într-o gură de canal. Celularul era îmbâcsit de miros pestilențial. Deși se deschideau ferestrele luminatoarelor ore în șir, până la amiază respirai aerul împuțit și infectat. Metoda o introdusese căpitanul magistrat Aurel Munteanu, comandantul militar al Penitenciarului principal Aiud. Antonescu militarizase toate instituțiile, pe lângă directorii civili pusese conducători militari, de obicei magistrați, care să știe să acopere, să eludeze sau chiar să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ruină, din care altădată străjerii de pază sunaseră din goarnă, anunțând sosirea dușmanului. Dar domnul și cetatea benchetuiau și dormitau, iar dușmanul prefăcuse totul în ruină. Încrustarea numelor pe ușă Toamna se apropia. În cameră uneori nu se mai putea respira din cauza aglomerației. Se ajungea la 70-80 de locatari, se dormea doar pe dungă, pe interval și pe sub prici, împănați cap-picioare, ca sardelele în cutie. Cel de la capătul priciului avea un bocanc în mână, când oboseau în poziția în care dormeau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe pragul morții, îmi dau seama că Dumnezeu, peste păcatele și prostia mea, mi-a făcut parte de un dar mântuitor. Nu-mi venea să cred ce auzeam, dar simțeam că domnul Puiu Teodorescu avusese o revelație în suferința sa. Respirând adânc, a continuat: Acum mi se luminează toată înșelăciunea în care au fost aruncați chiar marii bărbați de stat, de către formula iudeo-masoneriei. Aceasta a compromis nu numai pe cei direct implicați, Duca, Călinescu, ci și pe alții, compromițându-i în fața
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
necunoștinței și a necunoașterii operată de satan asupra celor ce nu știu sau nu vor să asculte de Dumnezeu, mai mult decât de oameni. Când credeam că vom fi lăsați să ne stingem în această cameră a iadului, fiindcă toți respiram greu și tușeam încontinuu, am auzit zăvoarele grele. Mai mulți gardieni și deținuți de drept comun, cu tărgi de lemn, s-au profilat în semiîntunericul din ușa deschisă. Mirarea și groaza le mărea chipurile aproape înlemnite. Veniseră să ne ducă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
văd. Nu stătea nimeni pe piept. Cei cinci frați de suferință erau în aceeași poziție ca și mine, dar nu mai aveau capete de hipopotami, ci aveau de la gât spre piept o umflătură ca o centură groasă și vânătă și respirau în același ritm șuierat, greoi, ca atunci când cineva e în comă și trage să moară. Mi-am dat seama că și eu trebuia să fiu în aceeași stare și am căzut iar în inconștiență. Cât a trecut până m-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cuminți. * Cămașa de forță este lungă ca o cămașă de noapte, cu poală și manșete cusute; pedepsitul e înfășurat strâns, cruciș peste piept. Apoi urmează supliciul. Doi milițieni trag de capătul sforii cu care e legat, să nu mai poată respira normal. După 15-20 de minute, schingiuitul leșină. Dacă nu e dezlegat, sângele poate țâșni pe nas, pe gură și sucombarea este iminentă. Ca măsură de siguranță, un medic ia pulsul, tensiunea, cercetează starea inimii și plămânilor; în funcție de diagnostic, se scurtează
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apoi a intrat în casă, s-a așezat pe pat și ne-a făcut semn să ne apropiem. Abia a șoptit: O să mai aveți necazuri! Nouă Dumnezeu ne-a dat răbdare. Voi să cereți să vă dea îndurare. Apoi a respirat greu de câteva ori, a intrat într-o comă scurtă și a murit. Nici eu, nici soția nu puteam să plângem. Mi se părea că trebuie să mai spună ceva, să se scoale și să-și mai facă de lucru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
depuși mama și tata pentru priveghi. Acolo să mă pui și pe mine. Am reparat și am văruit. A venit să vadă: Va veni lume la priveghi și nu vreau să aibă femeile prilej de bârfă. Apoi a tăcut. După-amiaza respira cu greu și am întrebat-o dacă nu vrea să meargă la spital. A dat din cap, uitându-se cu compătimire, ca și cum eu eram cel în suferință. Am telefonat la Ploiești și Tatiana a venit cu nepotul Bogdan, cu mașina
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
capul de perete, și abia o jumătate de oră mai târziu m-am simțit în stare să scriu ceea ce apare aici ca paragraful al doilea al notelor. În tot acel răstimp, cât m-am susținut de unul singur, și am respirat adânc și am tremurat, am reușit treptat să mă gândesc la cele întâmplate. Gândirea, gândirea rațională, care-mi fusese total răvășită, îmi venea încetul cu încetul în ajutor. Se întâmplase ceva, dar întâmplările au explicații. Mi-au venit în minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
m-am culcat și am dormit buștean. Prinseseră deja contur în mintea mea unul sau două gânduri, sau mai curând întrebări elementare. „O fi văduvă?“ un gând atotpătrunzător, încât nu putea fi socotit întrebare, ci însăși atmosfera pe care o respiram. Mă întrebam dacă mă văzuse prin sat și, în cazul ăsta, dacă mă recunoscuse. Eu o zărisem de câteva ori de la distanță. Oh, Dumnezeule, ce grozăvie! Am văzut-o și nu am recunoscut-o. Dar de bună seamă că eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
seama că nu mă îndoisem nici o clipă că emoția ei era la fel de copleșitoare ca și a mea; deși s-ar fi putut să nu fie. Când mi-am ridicat capul, am văzut-o tamponându-și fața cu o batistă și respirând cu gura deschisă, tremurând înfiorată, dar fără să se uite la mine. — Hartley, eu... oh, Hartley... o, scumpa mea... unde locuiești, locuiești în sat? Nu știu de ce aceasta a fost prima întrebare pe care i-am pus-o, poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe băiat din priviri. Am traversat podul de peste Cazanul lui Minn. Urcușul final, dintr-o depresiune pe suprafața stâncii care o domina, mi-a solicitat toate forțele, așa încât, când am aterizat pe iarbă, îmi pierdusem răsuflarea, și am rămas locului, respirând adânc, și împotrivindu-mă impulsului de a mă așeza pe jos. Băiatul înaintase puțin și stătea acum cu spatele spre mare, lângă locul unde se termina iarba. Eu am vorbit primul: — Nu cumva... din întâmplare... te numești Titus? — Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un medic, numai că eram prea înspăimântat ca s-o părăsesc în clipele acelea și prea vlăguit ca să pot lua vreo hotărâre. M-am întins pe jos alături de ea și am strâns-o în brațe, murmurându-i numele. Începu să respire adânc, regulat, de parcă ar fi adormit. Am privit-o și am văzut că ochii îi erau larg deschiși. Se uita din nou la mine cu privirea aceea ciudată, ușor vicleană, de parcă ar fi cântărit efectul „accesului“. Și când, puțin mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deschid ochii și am văzut o stea. Avusesem un ciudat vis familiar, deși niciodată nu mai visasem asemenea vis. Am visat că vărul James mă săruta pe gură. Eram conștient de steaua pe care o vedeam și de un miracol: respiram. Îmi urmăream cu grijă respirația ca pe un fenomen grandios, o mișcare cosmică, naturală și totuși miraculoasă. Încet, rar, adânc, decisiv, respiram. Undeva, dedesubtul meu, se auzea un vuiet ferm, uniform, iar eu zăceam în potirul acelei zvârcoliri și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vărul James mă săruta pe gură. Eram conștient de steaua pe care o vedeam și de un miracol: respiram. Îmi urmăream cu grijă respirația ca pe un fenomen grandios, o mișcare cosmică, naturală și totuși miraculoasă. Încet, rar, adânc, decisiv, respiram. Undeva, dedesubtul meu, se auzea un vuiet ferm, uniform, iar eu zăceam în potirul acelei zvârcoliri și mă uitam la stea. Mă împungeau dureri și totuși mă simțeam bine, detașat de ele. Eram relaxat de parcă mă deșteptasem dintr-un somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zvârcoliri și mă uitam la stea. Mă împungeau dureri și totuși mă simțeam bine, detașat de ele. Eram relaxat de parcă mă deșteptasem dintr-un somn de aur și poate că acum aveam să adorm din nou. Mi-am închis ochii. Respiram. Amestecate cu vuietul, apoi separate de el, auzeam alte sunete, deslușeam glasuri, și știam unde mă aflu. Zăceam întins pe stânca plată care ducea la pod. Și de asemenea eram conștient, dar într-un mod cu totul detașat, de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi se întâmplase. Am auzit pe cineva gemând, poate că era Perry, pe cineva sughițând de plâns, poate că Titus sau Lizzie. Vocea lui James rosti: — Țineți-vă la distanță, nu-l îngrămădiți! Un alt glas rosti: — Am impresia că respiră. M-am gândit că ar trebui să le comunic că mă simt bine. Dar mă simțeam bine? Mi-am compus în gând o frază pe care intenționam s-o rostesc în curând: „Mă simt foarte bine, ce faceți atâta caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]