9,879 matches
-
vechilor dușmănii și trădări. Preț de o secundă lui Vultur-în-Zbor îi păru rău de ea. Apoi ochii ei îl fixară prin ferestruica vălului. — Aaaaah. A fost o răbufnire uriașă, pornită din adâncul plămânilor. — Bineînțeles, spuse ea. Bineînțeles. Te-ai întors. Spectrul lui Grimus e aici, ca să refacă legătura lui Grimus. Bineînțeles. Așa stau lucrurile. Vultur-în-Zbor își dădu seama că femeia se transformase. Recitarea și întregul ritual o schimbaseră. Acum vorbea rar și detașat ca și cum ar fi fost într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ultramarinii ei au lucit triumfători. — Liv e cea care rupe legământul, a spus ea. Răzbunarea lui Liv asupra lui Grimus, urzită timp de secole întregi de chibzuială pe un scaun, în întuneric. Acum, apucată, vrăjită, o pusese în aplicare împotriva Spectrului. Era o umilință totală, care-l lovea în miezul mândriei lui carnale, singura mândrie care-i mai rămăsese. Bărbatul ridică ochii spre Valkiria impunătoare, care-l fixa cu toată forța urii ei, strânsă de-a lungul secolelor, iar trupul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ești acum, cameleonic, flexibil și dezorientat? Negi faptul că, alegând un om asemănător mie ca înfățișare, am estimat cu precizie efectul unui asemenea om asupra lui Virgil și a orașului K? Negi faptul că, te-am ademenit până aici cu ajutorul Spectrului Prepelicarului? Negi faptul că, am croit o cale prin infinitele timpuri prezente și viitoruri potențiale pentru a face posibilă această întâlnire? îApoi, revenind la vocea lui normală:) De care din binecuvântările Domnului tău te lepezi? Vultur-în-Zbor a fost mișcat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în mod cert, are mâini foarte puternice. Mâini de ucigaș, își aminti Vultur-în-Zbor. — Figura cheie din toată povestea asta este Liv, spuse calm Grimus. Patima ei e cea care le va da avânt. Nu cea a Prepelicarului: ea este un Spectru al lui Grimus. Nici propria lor patimă, pentru că este amestecată cu frică. Liv este cea care îi va impulsiona. Mulțumită ție, înger al Morții. Tu ai pregătit muntele Kâf să se întoarcă împotriva lui Simurg. Și tu vei fi noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
măr al lui Adam atât de activ Încât practic face cidru. Ca de obicei, se vede clar că fetele sunt deja femei mature, pe când bărbații de-abia sunt ceva mai mult decât băieți. Cele două stagiare de la EMF acoperă Întregul spectru al feminității: una este o fătucă de provincie pufoasă, cu o față rotundă și blândă și o bentiță de catifea pe cap, un fel de tiară nepretențioasă a celor din clasa ei socială. Clarissa Nu-știu-cum. Arunc o privire pe foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
capacul uzat al brichetei de alamă, iar Frank privi o vreme la aburul Încins Înainte să tragă din țigară. În strălucirea fugară, chipul lui părea calm și resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui.) Vreau să te aud spunînd asta - tu, tu Însuți, ai incendiat cu mîna ta casa Hollinger? Asta am spus. — Folosind o bombă cu eter și benzină? — Da. Nu cumva să-ncerci. E un amestec surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ale zoroastrismului, la care m-am închinat eu însămi în templul din Chak Chak, sunt în primul rând întruchipări pământene ale „măreției focului ceresc“. Energia radiantă dispersată de zoroastrism prin intermediul divinității supreme Ahura Mazda este asemenea luminii proiectate printr-un spectru, iar Amesha-Spenta sunt cele 7 trăsături umane însumate de Dumnezeu: 1. Ahura Mazda - „Dumnezeu cel Înțelept“ sau „Lumina Veșnică“ 2. Asha - Cunoașterea, Dreptul și Justiția 3. Vohu Manah - Gândul Bun și Mintea Iubitoare 4. Kshatra - Puterea Duhului 5. Armaiti - Pietatea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
te întorci la bucuriile care fac plăcută viața? ― Nu cred că mai pot. Lumea e plină de surprize urâte. ― Erai un om vesel. Un răsfățat. ― Mă întreb uneori, ce anume m-a făcut să văd lumea într-un chip diferit. Spectrul rugului? Sau ce am aflat după? ― Poate și bătrânețea. Mi-ai atras atenția că abjurarea s-a petrecut la șaptezeci de ani. ― Pe lângă multe slăbiciuni pe care le aduce, bătrânețea ne pricopsește cu "darul" de a vedea mai bine unele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Goncourt, care descriu În tușe aproape caricaturale lumea monden rafinată a Parisului, după ce o mai portretizase la fel de acid câțiva ani Înainte. Bărbații care se Înghesuie cu lornioanele lor În balcoanele și avanscena teatrelor, care mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
etern” (estetizare excesivă, efeminare, ostentație, cult de sine etc.) apar predilect În epoci de decadență, la finele unor cicluri istorice, când valorile „tari” se relaxează, pierzându-și din forță. Efectele pe care această criză axiologică generală le produce au un spectru enorm: dispariția Încrederii În virtuțile rațiunii și ale științei, explozia iraționalismelor, a filosofiilor „neliniștii”, aventurii, disperării sau izolării, amoralismul, ruperea esenței de existență, exaltarea individualismului, dispariția entuziasmului moral, cultivarea apatiei, a epuizării nervoase, fascinația pentru stările morbide, pentru toate formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai toți romanticii, a coborî În adâncul din tine: „...dinlăuntrul său trebuie privit În afară. Profunda oglindă sumbră e În străfundul omului. Acolo e clar-obscurul teribil...; el e mai mult decât imaginea, e simulacrul, iar În simulacru există ceva de spectru...” (Hugo). Cât despre literatura postromantică, ea rescrie mitul sub semnul modernității decadente, de la Wilde la Hofmannsthal și Rilke. De la André Gide, care Îl transformă Într-o „autobiografie poetică” În Le Traîté du Narcisse, la Paul Valéry, pentru care „mitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dorea, în limite rezonabile, sau putea chiar încasa în dinari de aur prețul tăcerii sale în privința fraudelor neguțătorilor; nu cred că încercase să se îmbogățească, însă poziția pe care o deținea îndepărta cu totul de el și de rudele lui spectrul foametei. — Erai pe atunci un băiețel atât de dolofan, îmi spunea mama, că nu îndrăzneam să te plimb pe uliță, de teamă să nu atrag deochiul asupra ta; dar și ca să nu trădez relativa noastră opulență. În grija lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Zoran este corectă. În acest punct, cel puțin... - S-ar putea să ai dreptate, nu știu, n-am privit chestiunea din acest unghi... Mergem mai departe. El ar vrea ca asupra Pământului să nu mai atârne sabia lui Damocles, respectiv, spectrul posibilei distrugeri a poligonului experimental care a devenit planeta noastră. Sau, mă rog, care a fost de la bun Început. Eva a intervenit insinuant-tolerantă : - Să admitem că acesta ar fi scopul. - Există Îndoieli În privința asta? am Întrebat puțin derutat. - Să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
morții inițiatice. La unele popoare, candidații sânt îngropați sau culcați în niște gropi proaspăt săpate, sau sânt acoperiți cu crengi și trebuie să stea nemișcați precum morții, ori sânt frecați pe tot trupul cu un praf alb ca să semene cu spectrele. Neofiții imită de altfel comportamentul spectrelor, pentru că nu se slujesc de mâini și de degete ca să mănânce, ci apucă hrana cu dinții, cum se crede că fac sufletele morților. În sfârșit, chinurile pe care le suferă urmăresc să arate, printre
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sânt îngropați sau culcați în niște gropi proaspăt săpate, sau sânt acoperiți cu crengi și trebuie să stea nemișcați precum morții, ori sânt frecați pe tot trupul cu un praf alb ca să semene cu spectrele. Neofiții imită de altfel comportamentul spectrelor, pentru că nu se slujesc de mâini și de degete ca să mănânce, ci apucă hrana cu dinții, cum se crede că fac sufletele morților. În sfârșit, chinurile pe care le suferă urmăresc să arate, printre altele, că neofitul supus torturii și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prezența lusitanismului în capitalele europene se făcea remarcată prin cuplete. O sută de ani s-a zbătut Portugalia să devină o țara europeană, împrumutînd din dreapta și din stânga, imitând îndeosebi modelele pariziene, și mult sânge a curs ca să se pună capăt "spectrului reacțiunii", care însemna tradiție, monarhie, creștinism. Iar când ideile generoase triumfaseră și Portugalia devenise o țară, cel puțin prin Constituție, întocmai ca celelalte țări europene - singura recompensă a fost refrenul Encore une revolution en Portugal!... Europa n-a început să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nici stat. "Generația de la Coimbra" vrea să transforme Portugalia semifranceză într-o țară aidoma Franței. Se simt rușinați că părinții lor imitaseră prost modelele pariziene, sau le imitaseră numai în parte. Prezentul li se pare abominabil iar trecutul plin de "spectre retrograde". Tradiția portugheză, o rușine națională care se cerea batjocorită în văzul lumii. De aceea, în loc să-și găsească îndreptar în Camoens, și-l găsesc în Victor Hugo, idolul tinerei generații. Hugo este francez, este modern, este revoluționar. A vorbit despre
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este că tinerii aceștia își iubesc, în felul lor, țara; o vor însă aidoma modelului lor parizian. Cred, sincer, că Portugalia nu-și va recăpăta locul meritat în Europa decât după o transformare radicală, care să lichideze odată pentru totdeauna "spectrele trecutului". Critica lor necruțătoare a grăbit căderea monarhiei și instaurarea haosului revoluționar. Dar, pe de altă parte, fiecare din ei a contribuit la apropierea revoluției naționaliste și a "Statului Nou" - căci naționaliștii de astăzi văd societatea portugheză din a doua
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
procedeu - de care Băiatul Ambasadorului, un personaj familiar din mica ei lume, se bucurase teribil În toamna precedentă - de a culege de pe jos și de a aranja apoi pe o foaie mare de hârtie frunze de arțar care alcătuiau ulterior spectrul aproape complet al culorilor (minus albastrul - mare deziluzie!), de la verde la citron, de la citron la portocaliu și așa mai departe, trecând prin nuanțe de roșu la purpuriu, maroniu-purpuriu, din nou la roșcat și Înapoi prin citron la verde (care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută obiecte În camera de sus, unde va locui Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar niciodată reprezentat integral de cele dinăuntru. Stăm la o masă rotundă, fratele meu, eu și Miss Robinson, care din când În când se uită la ceas; drumurile trebuie să fie teribile pe zăpada asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
foii de hârtie cu diagramă, observ un timbru ștampilat care Împodobește și alte hârtii și cărți pe care le-am scos din Franța pentru a le duce În America În mai 1940. Este o ștampilă circulară În ultima nuanță a spectrului - violet de bureau. În mijlocul ei sunt două majuscule de mărime cicero, R.F., Însemnând bineînțeles la République Française. Cu alte caractere mai mici, dispuse pe margine, este scris Contrôle des Informations. Cu toate acestea, abia acum, după atâția ani, informația ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
glorie este singura formă de tulburare psihică ovaționată public, în masă, și salutată cu aplauze. Nu vom duce niciodată lipsă de astfel de troglodiți; specia are nevoie de ei pentru a-și echilibra depresia gene tică, aplecarea către comportamentul pocăit, spectru al con fuziei între moarte și pedeapsă, între viață și vino văție. „Regenerarea“ speciei, atunci când nu se produce din cauze de molimă, își alege „eroul“, progenitura detracată a gloriei. Obsesia puterii a prins rădăcini în om nu de la Lucifer (care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
probabil, ne înjură. O colibă pe malul unui lac din pădure va fi, în curând, mai prețuită decât un zgârie-nori. Strănutați mai ușor! Balamalele planetei noastre sunt cam șubrede. Marea purificare ne așteaptă în catedrala pădurilor. Zăpada - un element din spectrul iubirii. Zdrențele naturii în care supraviețuim ar putea fi decorul ultimelor generații de humanoizi. Animalele rare sunt ocrotite de legi, nu și de păduchi. Bucătăria planetei noastre se va afla în strictă corelație cu tandrețea pe care i-o arătăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un preț mai bun decât celebritatea. Don Juan? Doamne, ce cazier sentimental! Puțini se mai pot ridica zdraveni de sub șenilele unei mari iubiri. Iubirea poate topi orice aisberg. În iubire ești ori vioara întâi, ori a cincea roată la căruță. Spectrul iubirii se întinde generos între opaiț și arcul voltaic. Iubirea rămâne versantul fundamental al sublimului. Don Juan - un conchistador al iubirii. Iubirea față de semeni este un superlativ al vieții. Deși nici Prometeu și nici Iisus nu au sfârșit-o prea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se desprindă de ritmurile sacre care au legănat-o până acum. Dacă ești antiamerican, riști să fii considerat terorist. Indolența nu este codificată în genă. Ne-o procurăm singuri. Meseria de psihiatru va fi scutită, se pare, în viitor de spectrul șomajului. Deocamdată, tehnica are morminte, nu și temple. Globalizarea îi oferă omului contemporan sute de țări, dar nu-i poate lua patria. Epoca noastră vrea să ne obișnuiască să trăim fără speranță. Când mă așez la computer, mă înțeapă în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]