8,609 matches
-
fig. 30). Toate celulele din cadrul acestuia sunt capabile de desărcare spontană, dar nodulul sinoatrial deține controlul, deoarece are cea mai mare rată de descărcare. In diverse condiții patologice leziunea miocardică poate fi însoțită de depolarizare, cu creșterea probabilității de descărcare spontană de potențiale de acțiune, eventual cu frecvență mai mare decât cea sino atrială. Datorită constituției conjunctive a peretelui atrioventricular, comunicarea electrică dintre atrii și ventricule are loc numai prin nodul atrio-ventricular, unde propagarea lentă asigură o întârziere a sistolei ventriculare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
a peretelui atrioventricular, comunicarea electrică dintre atrii și ventricule are loc numai prin nodul atrio-ventricular, unde propagarea lentă asigură o întârziere a sistolei ventriculare, care este necesară pentru ca sistola atrială să ajute la umplerea ventriculară. 12.3.1. Automatismul: generarea spontană și ritmică de potențiale de acțiune în celulele pacemaker din nodulul sino-atrial Automatismul este capacitatea inimii de a se autoexcita. Contracția ritmică a miocardului este determinată de activitatea electrică a nodulului sino atrial. Acesta este constituit dintr-un grup elipsoidal
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ms, prezintă o fază de depolarizare (d) și una de repolarizare (e) și apare la un prag de potențial (c; pragul de deschidere a canalelor de calciu de tip L, de cca. -55 mV), care este atins printr-o depolarizare spontană treptată (b; depolarizarea diastolică lentă, cu durata de ~600 ms), pornind de la un maxim de polarizare membranară (a; potențialul maxim diastolic, de cca.65 mV). In cadrul potențialului de acțiune propriu-zis depolarizarea (d) este mai lentă decât în fibrele ventriculare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
T reprezintă depolarizarea ventriculară. Unda U este prezentă inconstant și corespunde repolarizării fibrelor Purkinje. Analiza ECG cuprinde următoarele elemente (preferabil în această ordine): ritm, frecvență, axă electrică, aspect (morfologie). Ritmul normal al cordului este ritmul sinusal, adică generat de descărcarea spontană și ritmică de potențiale de acțiune în nodulul sino-atrial. In acest caz pe electrocardiogramă toate complexele QRS sunt precedate de o undă P unică și de aspect normal (aspecte patologice : ascuțit P "pulmonar", platprelungit - P "mitral"). Un singur complex QRS
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
reticulul sarcoplasmic. Creșterea adrenergică a frecvenței de descărcare a impulsurilor la nivelul nodului sinoatrial (efect cronotrop pozitiv) este de asemeni mediată de către β1 adrenoceptori și implică o mai rapidă scădere a permeabilității pentru K în cursul fazei de depolarizare diastolică spontană. Tot stimularea simpatică produce și creșterea excitabilității și vitezei de conducere în miocard (batmotrop/dromotrop pozitiv). Acetilcolina eliberată din terminațiile nervoase vagale scade frecvența de descărcare (fig. 42) la nivel sinoatrial (efect cronotrop negativ), prin creșterea permeabilității pentru potasiu a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
efect cronotrop negativ), prin creșterea permeabilității pentru potasiu a sarcolemei, mediată de activarea receptorilor muscarinici, care determină și o scădere a permeabilității pentru calciu. Creșterea efluxului de potasiu duce la hiperpolarizare, cu amplificarea polarizării maxime diastolice și scăderea pantei depolarizării spontane diastolice, ambele conducând la o întârziere în atingerea pragului de declanșare a potențialului de acțiune. Stimularea muscarinică determină și scăderea excitabilității fibrelor joncționale din nodul AV, crescând și mai mult întârzierea la acest nivel. Centrii nervoși și reflexele implicate în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de Oradea. Specia este o rămășiță a unei vegetații de climă caldă din perioada terțiară care a supraviețuit răcirii climei din timpul glaciațiunilor din cuaternar, datorită apei calde a pârâului. Este unicul caz când o specie tropicală trăiește în mod spontan într-o climă temperată. Nufărul termal a fost descries pentru prima dată în anul 1798 de către botanistul Paul Kitaibel. Ruda cea mai apropiată a nufărului termal trăiește în Nil (Nymphaea lotus aegyptia). Frunzele rotunde ale nufărului termal, în permanentă reînnoire
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
funcții culturale, mai ales din sfera socială. Desigur, este diferit cazul jertfei umane sau al mesei canibalice Înțeleasă drept o ceremonie de cult. Reiese de aici că dimensiunea religioasă este mai accentuată În cazul manipulării corpului uman mort În mod spontan. Se cunosc În acest sens acte precum descărnarea cadavrelor, practicată cu unelte, pentru expunerea sau Îngroparea lor, consumarea rituală a cărnii defunctului, păstrarea și folosirea unor părți ale scheletului (craniul, oase craniene transformate În cupe pentru băut, dinții Înșirați pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și imaginile mitice. După Gimbutas, societatea Europei arhaice era caracterizată de dominația femeii și de venerarea unei zeițe principale și universale, care Întrupa principiul creator, izvor și ritm pentru tot: viață, fertilitate, naștere. Elementul masculin, uman și animal, reprezenta puterile spontane și stimulante, dar nu și generative ale vieții. În acest caz, este clar că economia agrară a legat oamenii și satele de pământ, de ritmurile biologice ale plantelor și ale animalelor de care depindea În Întregime existența lor. Mișcarea ciclică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În pământ sau menhir. Fenomenul s-a născut din aculturația neolitică a populațiilor epipaleolitice, numeroase din zona accidentată (incluzând și insulele) din marea câmpie europeană, Într-una din cele mai fertile hibridizări sociale și conceptuale ale istoriei umane. Sacralitatea paleolitică spontană a locurilor fuzionează acum cu „construirea” culturală a locurilor sub forma unor monumente (Bradley, 1990; Garwood et al., 1991). Aici, mai mult decât În alte părți, religia se bazează nu numai pe strămoși și pe lumea de dincolo, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de puteri pozitive care lucrează Împreună și eficient În favoarea credinciosului; acesta le reprezintă Împodobite cu spice și roade, care simbolizează o rodnicie perenă. Aceasta este funcția lor „maternă”: ele oferă, salvează, iartă, ajută; și totul are loc Într-o formă spontană și gratuită, și nu ca un răspuns măsurat proporțional cu jertfa și rugăciunea. În aceasta constă diferența profundă Între ele și zeii din panteonul „oficial”. Astfel se intuiește un mod cu totul nou de a concepe relația dintre oameni și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care străvechile istorii, ca niște basme doldora de tâlcuri, le oferă. Accentuate cu mistică fervoare, unduindu-se ca sub line adieri sau înăsprindu-se și congestionându-se în mânii viforoase, aceste cuvântări ar putea fi luate drept o emanație spontană a inspirației unui arhiereu cu improvizația fecundă. Aproape nimic rigid și trudnic în discursul viu, cu suavități curate și descărcări fulminante, al lui A.I. În tipare care îi îngrădesc, dar nu-i reprimă imaginația, el toarnă o materie abundentă, pulsatilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
neverbală: atât ritmul respirator cât și raportul inspirație/expirație sunt normale. Respirația verbală: expirația este prea scurtă și încă este prezentă încordarea. Vocea este normală, melodioasa, specifică copilului mic auzitor. Apelează la mai multe forme de comunicare: gestuala, prin semne spontane (Hai! Ada!), specifice copilului mic, insă modul preferat de comunicare este cel verbal. Este interesat de conținutul informației vehiculate pe cale orală; capacitatea de înțelegere a mesajului este foarte bună pentru vârsta pe care o are. 2.1. Comunicarea verbală - nivelul
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
animalele domestice, corpul uman, unele alimente, membrii familiei, numerația până la zece, numele și vârsta proprie, exprimă ceea ce dorește și o interesează. 3. Achiziții fonematice În mai 2010 emite corect vocalele și majoritatea consoanelor cu exceptia consoanelor: “r”, “z”, “j”. În vorbirea spontană existând unele substituiri între “m”-“b”, “s”-“s”, omisiuni (“f”, “v”), unele foneme consonantice nefiind automatizate. V. Intervenția psihopedagogica: - dezvoltarea psihomotricității generale și însușirea unor elemente noi de orientării spațiale (sus, jos, pe, sub, aproape, departe); - creșterea capacității percepție și
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
sunt ai mei. Tot ce este „al meu“ este cel mai aproape de mine și de aceea acordul cu tot ce-mi aparține în chip intim este îndeobște total. Identificarea cu setul de limite al fondului intim-străin se face în mod spontan și tocmai această identificare este temeiul agresivității. Pare curios, la prima vedere, faptul că acordul cu hotarele proprii poate lua forma agresivă a excluderii: excluderea a tot ce cade în afara determinațiilor mele. Pentru că tot ce cade în afara acestor determinații continuă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Disprețul nemărturisit al contemporanilor față de oamenii altor vremi („sărmanii oameni din Evul Mediu!“), stupoarea în fața altor zei, contrarierea pe care o provoacă în noi obiceiurile altei nații, perplexitatea în fața cuvintelor altei limbi, exaltarea în fața peisajului autohton - vin toate din identificarea spontană cu sistemul meu de limite. Pentru că acest sistem captează tot ce e particular în noi, eu nu mă mai pot identifica cu calitatea integratoare de om. Există de aceea în mod latent un terorism al limitei proprii, o formă spontană
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spontană cu sistemul meu de limite. Pentru că acest sistem captează tot ce e particular în noi, eu nu mă mai pot identifica cu calitatea integratoare de om. Există de aceea în mod latent un terorism al limitei proprii, o formă spontană de expansiune și de impunere a ei. Logica propriei mele clase tinde să devină universală, logica nației mele la fel, zeii mei se cuvine să devină ai tuturor, forma minții, ba chiar și a capului cu care gândesc tind să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mă aflu instalat din capul locului fără nici un efort. Orice mare conflict are la bază dificultatea de a accede la abstracția „om“ și de a stăpâni exaltarea diferențelor care mi-au fost conferite și cu care mă identific în chip spontan și irațional. Identitatea (OM) și diferența (cele douăsprezece determinații) nu stau niciodată în cumpănă. Ar fi nevoie de o uriașă îmbrățișare, de ștergerea a tot ce este diferit, de topirea tuturor hotarelor pe o cale afectivă, pentru ca elementele fondului intim
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertatea este condiționarea care nu are același grad de realitate cu faptul de a fi, cu conștiința lui, cu finitudinea mea. Dimpotrivă, în primă instanță, ea nu are defel realitate. Ea nu este o condiționare care se manifestă în chip spontan ca necondiționare, așa cum celelalte condiționări se manifestă în chip spontan drept condiționări. Ea poate foarte bine să nu se manifeste. În acest sens, omul nu este liber „de la natură“; libertatea este în el simplă posibilitate, ca libertate reală ea trebuind
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu faptul de a fi, cu conștiința lui, cu finitudinea mea. Dimpotrivă, în primă instanță, ea nu are defel realitate. Ea nu este o condiționare care se manifestă în chip spontan ca necondiționare, așa cum celelalte condiționări se manifestă în chip spontan drept condiționări. Ea poate foarte bine să nu se manifeste. În acest sens, omul nu este liber „de la natură“; libertatea este în el simplă posibilitate, ca libertate reală ea trebuind mai întâi să fie cucerită. De-abia când e cucerită
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
depășit-de atins“. Ca și destinul, maladiile de destin sunt răspunsuri posibile ale libertății la trăirea anticipată a morții în viață; dar, spre deosebire de destin, ele trebuie definite ca rezolvare negativă a dialogului dintre finitudine și libertate. * Rezultă de aici că situările spontane sub limita interioară nu sunt echivalente cu o maladie de destin, așa după cum hărnicia oarbă a depășirii nu creează un destin. Sunt semnificativi din punct de vedere uman, deci din punctul de vedere al ființelor conștiente finite confruntate cu propria
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un simulacru al infinitului, al infinitului ca indefinit, tocmai pentru că în sine ea nu conține un principiu al limitației. Limita privirii este întotdeauna exterioară privirii, e pusă din afară, și dacă această stavilă nu există, văzul se unește în mod spontan cu emblema fizică a infinitului, care este orizontul. Ca să te bucuri cu adevărat de corporalitate, trebuie să o supui tactil; dintre arte, sculptura este singura care sustrage tactilul din sfera pragmaticului, îi dă o demnitate estetică și îl revalidează în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
națiune al lui Renan derivă "ideea", trăsătura permanentă a națiunii a lui Iorga. Prin idee oamenii își exprimă modul de viață, gîndurile și sentimentele; este un comportament instinctiv izvorît din adîncul solului și rasei. Lucrurile acestea sînt organice, constituie manifestări spontane, aflate dincolo de rațiune și care nu pot fi modificate de către acestea. Ideile acestea ies la iveală și devin sentimente rezistente la schimbări, iar după o vreme se transformă în mentalitatea națiunii, alcătuindu-i cultura. Tot ele determină și opțiunile în privința
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cel de politician. Afirmațiile lui categorice, patosul contrazicerilor sale, tunîndu-și incomparabilele anateme, toate acestea aveau răsunet. Iorga a fost rareori sceptic sau conciliant, atitudini a căror absență este stranie pentru un istoric. Își scria articolele cu o emoție atît de spontană, încît și astăzi sînt citite ca niște strigăte de durere. Indiferent dacă avea sau nu dreptate. Sinceritatea și lipsa totală de artificialitate a lui Iorga conferă jurnalisticii sale un ton uman. Sute din articolele sale par încă de o actualitate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o vreme să apară cu acest titlu: nu putea apărea ca "Națiunea română", ci doar sub numele de "Neamul". În privința editorialelor lui Iorga, el era același "luptător" politic de zi cu zi, manifestînd mai curînd o reacție decît o reflecție spontană. Una dintre trăsăturile permanente ale "Neamului românesc" fuseseră atacurile violente ale lui Iorga la adresa corupției dominante, într-un amestec ciudat cu mîna nonviolentă a unui tată care vede că odraslele lui nu trăiesc conform normelor sămănătorismului și ale revoluției culturale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]