11,672 matches
-
lîngă mine, Al. Grigorescu mi-a împins în față o bucată de hîrtie pe care scrisese: „Tămîie, tămîie, tămîie!” Apoi, după scena tămîierii „organului de partid”, în această „comedie a nesincerității”, a urmat scena conducătorului mușcat de îndoială, dar care supraviețuiește mușcăturii, „personajul”, adică G., „mărturisind” că în urmă cu 2-3 ani și-a pus întrebarea: „Nu cumva duc dracului corabia asta?”, revista. Ei bine - se vede - n-a dus-o! De aci a început autoelogiul: Pristanda redivivus! Aproape inevitabil, ședințele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un bărbat și-a ucis soția și pe cei trei copii, apoi s-a sinucis lîngă ei). Imediat după predare, cei mai mulți dintre acești ofițeri au fost împușcați, iar restul împrăștiați în lagăre de muncă, unde, probabil, doar cîțiva vor fi supraviețuit. Întîlnindu-l pe stradă, l-am întrebat ca de obicei: „Ce mai faceți, domnule doctor?”. Zîmbind, mi-a răspuns: „Nici nu mă laud, nici nu mă ocărăsc”. „Adică?”, m-am arătat eu curios. „Nu mă laud - mi-a precizat el -, căci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Fericirea e urarea pe care o primim periodic prin cuvîntările Tovarășului”, dar am tăcut. A discuta, azi, despre fericire e similar cu a discuta despre lux. Căci, aproape pentru toți, chestiunea nu e de a fi fericit, ci de a supraviețui decent. *Acasă, am găsit, în fișe, acestă definiție dată de Shelley: „Ce-i fericirea în lume? / Un fulger ce rîde de noapte / și-o clipă durează” (Traducere: I. Boniface-Hétrat). *Inscripție pe un ștergar: „Unde-i pace și iubire / E noroc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se întîmplă, unul dintre ei mi-a zis: „Individul trebuie dat pe mîna miliției!” „Lăsați-l în pace, are ceva pe suflet!”, l-am liniștit. *Am atins acel prag al singurătății de la care numai angajamentele și datoriile te obligă să supraviețuiești. Sau, ca să mă exprim liric: Mă roade pîn’ la os dezamăgirea... * Fiecare „buletin de analiză” din cele care se adună la Direcția Apelor și la Direcția Sanitară poartă apostila, pusă de delegatul Ministerului de Interne: „Strict secret”. Populației i se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în comunism. Sîntem obosiți, bolnavi de-atîtea amînări. Și lucrul cel mai grav, ni s-a atrofiat capacitatea de a ne mai iluziona. Uneori mă rușinez de naivitatea pe care am avut-o, alteori admit că fără ea n-aș fi supraviețuit. Impasul îl resimt dureros doar cei ce gîndesc la trecutul lor. Cîți, oare, o fac? Citesc în căutarea Atlantidei de Traian Chelariu (Ed. Dacia, 1989), carte a cărei dactilogramă am parcurs-o în urmă cu două decenii, și-mi dau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îmbîrligat! *Apropo de arta „prafului în ochi”! Constantin Azoiței mi-a zis că a intrat în Complexul „Unirea” din Capitală „la trei ore după șef ”, pe la amiază. „Nu mai era nimic. Ca și cum n-ar fi trecut!” *„Cîtă vreme va mai supraviețui imobilismul politic în România?”, întreabă, retoric, Nestor Rateș, într-o „ediție specială”, alcătuită după demisia lui Erich Honneker. „Mult și bine”, ar putea ricana „toarășii”, care se prefac a nu băga în seamă „semnele” și „semnalele” apărute sau venite din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
30 de ani și care a fost În mod criminal falimentată de un patron inconștient, după ce un ministru al Culturii la fel de inconștient, d-l Caramitru, a decretat obligativitatea de privatizare a unei instituții care se știa sigur că nu poate supraviețui În regim privat. Cei câțiva oameni care mai eram acolo am fost preluați de Institutul de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu”, În vara trecută, după luni de zile de salarii neplătite la „patronul” În cauză). Nu vă pot trimite
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Copleșită de haosul și multitudinea problemelor cu care viața ne confruntă În ultimul timp, aproape Îmi uitasem obârșia. Cartea dumneavoastră m-a transpus În anii copilăriei și adolescenței, când priveam fascinată la lumea selectă În care au trăit (și au supraviețuit) părinții mei. Multe din personajele din carte ne-au trecut (sau le-am trecut) pragul casei cu discreția și frica pe care le impuneau timpurile. Adolescentă fiind, bineînțeles că m-au fascinat În special poveștile lor de viață uluitoare, Îmbibate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
au avut la dispoziție cele 2 ½ milioane (să fie adevărat?), cum a avut liceul „N. Gane”, care a scos un „Anuar festiv” foarte controversat și la Serbarea Centenarului căruia n-a vorbit nici un fost profesor, din rari nantes, care mai supraviețuiesc. La Pitești, după cum se vede din ziar, am vorbit (N-am citit). și totuși trăim În aceeași... țară. Să mă ții la curent, te rog, cu evoluția Muzeului pentru literatură și artă din Flt.! Dacă se sărbătorește semicentenarul, ne vedem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
foarte bine în politica internă. Oamenii rabdă un program de muncă de zece ore și salarii proaste în comparație cu scumpirile. Cei care au protestat la Petroșani sunt fie în spitale de boli nervoase, fie în închisori, sau morți. Oamenii din România supraviețuiesc ca animalele din junglă, alergând la vânătoarea de alimente. Dvs. treceți doar pe Calea Victoriei și nu e de mirare că din viteza limuzinelor Renault 18 nu puteți sesiza oamenii desfigurați de oboseală și de cele mai multe ori cu plasele goale. Când
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
răzleți), sfârșitul tot îl va ajunge. Și, mai ales, degeaba își închipuie că-l vom accepta pe Nicușor. Primii care-l vor elimina (poate chiar definitiv) vor fi tocmai slugile de astăzi: Dăscălescu și Pană, Dincă și Bobu, dacă vor supraviețui stăpânului lor. Domnilor, poate or să vă supere rândurile mele, dar, credeți-mă, ceea ce se întâmplă în țară este de neînchipuit. Oamenii sunt dați afară din slujbe și justiția închide ochii, alții sunt obligați să-și ceară concedii neplătite, pentru că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aduce a grâu sau cu diferite ierburi acum, vara pe care le mai aduc din când în când țăranii. Ca în orice perioadă de criză, specula a ajuns la culme, corupția așijderea și noi de mult nu mai trăim, ci supraviețuim. Pe străzi, poliția ( Securitatea în civil) te urmărește zi și noapte. Telefoanele sunt înregistrate (chiar interne), scrisorile cenzurate și noi supravegheați îndeaproape. Suntem toți deținuți ambulatorii și fără haine vărgate. Tineretul este debusolat, o prostituție clandestină își face tot mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aservită, în fond, Moscovei și cu regimul intern cel mai pe placul Kremlinului. Nici sovieticii nu sunt atât de catolici cât este Ceaușescu. Teroarea, mizeria au atins limita cea mai de jos. V ați gândit în ce condiții trăim, adică supraviețuim? Țara piere, oamenii se duc de râpă, ființa națională dispare. Dvs., chiar români fiind, dar plecați de mai demult, nu ne mai puteți înțelege. Nu se poate povesti, este de necrezut, îmi dau seama. Trebuie să trăiești în România, la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Pentru ceea ce a făcut regimul lui Ceaușescu românilor în această iarnă stau martore cimitirele: practic, în niciun cimitir nu mai există alei, toate sunt ocupate cu mormintele acestei ierni. De exemplu, dintr-un azil cu 24 de bătrâne nu a supraviețuit decât una. La crematoriul uman, incinerările s-au făcut pe ascuns, în sensul că rudelor li s-a dat o urnă, dar cine poate ști ce conținea aceasta, deoarece presiunea gazelor nu a asigurat incinerarea, iar despre decedați au fost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
bunuri individuale, iar românii aveau copii destui, familia era familie și traiul-trai. M-am întors. Cred în viitor. Așa să ne ajute Dumnezeu. Un ascultător, [începutul lui] 1985, difuzată la 10 iulie, 17 iulie, 24 iulie și 31 iulie 1985 Supraviețui-va Bucureștiul? București, 2 decembrie 1984. Nicolae Ceaușescu își alege personal următoarea victimă: mânăstirea Văcărești. Spre surprinderea tuturor, chiar și a mercenarilor săi, aceasta nu se află în zona Dealului Spirii, ci are o poziție excentrică, în aparență ferită de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Majoritatea caselor, construcții solide din a doua jumătate a veacului trecut și din prima parte a veacului nostru, ridicate de prospera burghezie bucureșteană, fără economie de materiale, cu grijă pentru detaliu, prevăzute cu toate facilitățile, trecute din generație în generație, supraviețuind bombardamentelor, cutremurelor și incendiilor, părea menită să sfideze trecerea timpului. Dar, odată cu lansarea grandiosului proiect, clădirile vor fi sortite, în ciuda trăiniciei și valorii lor, nimicirii. Cheltuielile pentru distrugerea acestui fond imobiliar, fără a socoti dispariția monumentelor istorice care sunt de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vor fi strămutați la periferie. Unii dintre ei, în clădiri în curs de construcție, îngrămădiți în apartamente comune, pradă înfometării, frigului și întunericului, vor fi sortiți acum unei agonii anonime. Mulți dintre ei nu vor îndura silnicia și nu vor supraviețui deposedării abuzive. Alții, împinși de disperare, își pierd mințile sau își curmă zilele. Numai pe strada Cazărmii s-au înregistrat cinci sinucideri, pe Bateriilor alte cinci, iar pe bulevardul Coșbuc, fiica pictorului Vermont, confruntată cu demolarea casei memoriale a tatălui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
o dată, Împotriva mea Însumi. Mi se părea un „eveniment literar neobișnuit al ultimelor trei decenii”, nu doar prin „superba stilizare”, ci și prin „pedagogia unui destin”. Faptul că și În perioade istorice atât de tulburi ca aceea În care trăiam supraviețuise un astfel de „dur bonapartist al creației” rămânea, scriam, „motiv de adâncă bucurie, de Îndreptățire; speranță și În cei ce vin după noi”. Un „dur bonapartist al creației”?!... Mai ales această expresie exasperase, se pare, artistul. Radu Petrescu ar fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vorbe celebre, repetând, mai mult sau mai puțin, același gând. Nietzsche, mai Întâi: „Arta este ceea ce ne este dat pentru ca să nu murim de adevăr”. Apoi, Halldór Laxness, islandezul Încununat cu Nobelul pentru literatură: „Cine nu trăiește În literatură, nu poate supraviețui pe acest pământ”. Nu erau deloc, acestea, argumente care să-mi valideze plecarea, părăsirea limbii și a proiectelor, dar nici nu erau singurele vorbe Înțelepte pe care le tot adăugasem propriilor mele evaluări potrivnice, când m-am decis, târziu, prea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înțeleg, probabil, fără dificultate, despre ce și cine ar fi vorba, care ar fi natura actualei „dispute necruțătoare”. Pentru cei de departe, este mai greu de deslușit fie și o mult mai simplă chestiune: de ce din proiectul numărului 750 a supraviețuit doar ancheta, de ce rubrica „utopică” nici măcar nu și-a Încercat experimentul? * Textul Gabrielei Adameșteanu din nr. 750 se intitulează „Corespondență cu mâna stângă”. Nu este vorba de o metaforă vizând Îndeletnicirea jurnalistică a prozatoarei. Motivația este, deloc surprinzător pentru scrisul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Aerul intră În tine... Trupul devine al tău, are greutate și dă. Ești În lume... Mâna femeii Întâlnind bărbatul... Ziua Începe așa: el la capătul degetelor ei. Atât.” Ziua este, nu Întâmplător, 21 decembrie, În calendarul unei cărți care, iată, supraviețuiește, la fel de seducătoare, deși au trecut, de la nașterea ei, trei decenii de cețuri, miasme și vijelii „istorice”. Ca o glumă, s-ar zice, și nu una de bun-simț, a trecut vremea și ne trec zilele acestei lumi. Baia, Înecul gândacului, micul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Uniforme și urale, mizerie și palavre, teroare și promisiuni, Înarmare și declarații de pace, Întuneric și carnaval. „Cultul” dictatorilor de tristă celebritate ai epocii prolifera și prin Înmulțirea a tot felul de „șefi” cu depline puteri peste tot unde mai supraviețuia o comunitate care trebuia aliniată, disciplinată, transformată Într-o simplă unitate În subordine. Un vitalism primar mobiliza simboluri „ancestrale” sau universalismul vag și naiv al „viitorului luminos”, pervertite de sistematica mașinărie propagandistică. Isteria nazistă și fascistă afișa deja embleme tenebroase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Lumea noastră Nouă și Încă mai greu să-l vedem În rolul bufon de promotor telegenic al propriei OPERE, cum o cere Întreprinderea computerizată de distracții a Circului Planetar. Felul cum solitarul Franz Kafka a depășit, fără a depăși, imposibilitățile, supraviețuind nu doar În limba germană a Înstrăinării sale, reamintește Însă epocii noastre fără memorie speranța fără speranță a modelului său irepetabil. Ne-am putea Întreba de ce și cum tocmai Franz Kafka, exilatul esențial, și termenul „kafkaesc”, esențial pentru limba Înstrăinării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aflate sub tipar. Miracol!... trebuia să admit. Sceptic, cum mă obișnuisem să fiu față de trofeele sociale, energetizat, mai curând, de pesimism și, uneori, de panică, suspectam succesul, refuzam euforia, deși știam că fără aceste Încurajări ale destinului nu aș fi supraviețuit, la o vârstă nu prea juvenilă, șocului derutant al libertății, adică exilului. Contorsionatul metabolism al dubiilor, specific unei structuri „agorafobe și introvertite”, cum mă descria recent un prieten... Surpriza nu fusese doar a mea. Contrarierea Patriei s-a dovedit mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
uluit al tânărului și să murmure: „Cum adică, cum, chiar credeai că aș putea să...?”. În neașteptata comportare „irațională” și „inexplicabilă” a Profesorului, care și-a anulat șansa dublă, naratorul vede „singura șansă genuină”, de fapt, a acestuia de a supraviețui, cu adevărat. Lepădarea de „principiul interior” al adevăratei supraviețuiri nu ar fi fost de fapt o șansă. „Profesorul nu dorea să trăiască astfel și, probabil, nu ar fi putut trăi.” Conceptul interior la care se referă naratorul este definit, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]