8,991 matches
-
-l omoare? — Oricare dintre noi, desigur. — Ce gogomănie! spuse Thomas. Cum ar fi putut oricare dintre noi s-o facă, de vreme toți eram aici jos și luam cina? — Nimeni nu l-a văzut pe Henry după ce s-a citit testamentul, sublinie Michael. Între atunci și cină, fiecare a fost singur, la un moment dat sau altul. Nu exclud pe nimeni. — Vorbești prostii, spuse Mark. Nu putea fi ucis decât acum câteva minute. Uiți că m-am uitat un timp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Phoebe și Hilary schimbară priviri îngrijorate. Hilary îngenunchie lângă mătușa ei și începu să vorbească foarte rar și deslușit. — Mătușică, Mortimer nu mai e printre noi. A murit, alaltăieri. De aceea suntem aici, îți amintești? Am venit să auzim citirea testamentului lui. Tabitha se încruntă. — Ba nu, cred că te înșeli, draga mea. Sunt sigură că era Morty. Dar recunosc că nu arăta prea bine - era foarte obosit, răsufla greu și dacă stau să mă gândesc, avea sânge peste tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pic. Pic. — Ne aflăm sub camera de zi, în caz că te întrebi unde suntem, spuse Mortimer. Dacă e cineva acolo sus, îi auzim. Am stat aici acum câteva ore și am ascultat ce scandal au făcut când le-a citit Sloane testamentul și și-au dat seama că nu vor scoate un ban de la mine. Un plan ingenios, presupun. Făcu o grimasă. Prostesc. Ca orice altceva. Pic. Mortimer închise ochii, ca și cum îl durea ceva. — Am dus o viață inutilă, domnule Owen. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
orice comunicare”, azi îl urmărește și îl „agresează”. Numai cât își amintește, și o simte căzând ca o ghilotină. Este adevărat, a ajuns și el la o vârstă când prietenii încep să te întrebe în glumă dacă „ți ai făcut testamentul”. Da, Teodora este mai „realistă” decât el și prevede (în mod corect, de acord!) că „relația” lor va avea un sfârșit „natural”. Și dacă e să fie așa, de ce finalul să nu capete consistența unui „nou început”, „în carne și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spulberat orice speranță de mai bine. La judecătorul literar Alo? Da! Bună ziua! Ghiță vă deranjează. Salut! Ce e? Știți, domnul, aș vrea și eu, dacă e cu putință, să mi scrieți și mie câteva cuvinte. Aa, vrei să-ți faci testamentul? Te simți slab? Te dai cumva danie? Aa, nu mă simt slăbit. Ce danie? Nu cumva mă vedeți deja mort? Ți-ar surâde agoniseala mea de o viață? Băi, Ghiță, eu tot nu înțeleg ce vrei? Păi, să-mi faceți
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
clișeu și nu reclamă decît mîhnirea inactivității, din ce în ce mai accentuată. Principele e scris la începutul acestei perioade, într-un fel de frenezie (furor), de inspirație genială, fulgerătoare. Atunci Machiavelli își scria, avar cu propriile idei, ca sub dicteul unei spaime ascunse, testamentul experiențelor culturale și politice, esența frămîntărilor spirituale ale unei ființe care și-a ratat vocația de principe. Vom examina cu prudență ipoteza proiecției sinelui în figura ideală, ajutați chiar de textele lui Machiavelli. Își recupera vocația la nivelul trăirii scriind
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
chiar În alcătuirea frazelor, nu numai că respect față de cel cu care vorbea, dar mai ales În prețuirea, pe care o dorea publică, a persoanei sale, ca „funcționar al justiției”) că la orele unsprezece, urmează să ne ducem „pentru un testament, la domiciliu”. Asta Însemna că trebuia să „autentific” un testament aparținînd unei persoane bolnave, de obicei pe patul de moarte. Un avocat Întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o Întreba dacă voința exprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu care vorbea, dar mai ales În prețuirea, pe care o dorea publică, a persoanei sale, ca „funcționar al justiției”) că la orele unsprezece, urmează să ne ducem „pentru un testament, la domiciliu”. Asta Însemna că trebuia să „autentific” un testament aparținînd unei persoane bolnave, de obicei pe patul de moarte. Un avocat Întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o Întreba dacă voința exprimată În testamentul dactilografiat Îi aparține sau nu, asta de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
persoanei sale, ca „funcționar al justiției”) că la orele unsprezece, urmează să ne ducem „pentru un testament, la domiciliu”. Asta Însemna că trebuia să „autentific” un testament aparținînd unei persoane bolnave, de obicei pe patul de moarte. Un avocat Întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o Întreba dacă voința exprimată În testamentul dactilografiat Îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se Înmîna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
domiciliu”. Asta Însemna că trebuia să „autentific” un testament aparținînd unei persoane bolnave, de obicei pe patul de moarte. Un avocat Întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o Întreba dacă voința exprimată În testamentul dactilografiat Îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se Înmîna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau În limbaj juridic), Încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să fie citit persoanei respective de către judecător, care o Întreba dacă voința exprimată În testamentul dactilografiat Îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se Înmîna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau În limbaj juridic), Încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvîrșindu-se În afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor În cauză. Prin intermediul acestor acte se Înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
destinele, neprevăzute Încă, ale atîtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai Într-un ritual sumar de procedură, ce trecea, tocmai de aceasta neobservat. Datorită funcției ce o dețineam, am prezidat la timpul acela o sumedenie de acte, testamente În special, destine vreau să spun. CÎteodată, În somn, mai mi-aduc aminte de oamenii acelui timp, de-a valma, nedeslușiți, sau ici-colo cîte unul, răzlețit, pe care memoria Îl aduce la țărm, cum se Întîmplă cu scoicile pe plajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înfundați În orbite, era trist s-o privești, și vizibilă suferința ce ne chemase acolo. Prezența noastră ne era stînjenitoare fiecăruia din noi, ca-n atîtea asemenea Împrejurări, și poate: mie În primul rînd, cel care avea să-i citească testamentul Întocmit de avocat la cererea ei, s-o Întreb dacă aceasta Îi era ultima voință, totul sub apăsătoarea prezență a sorții care era vizibil aproape, apoi să i-l Înmînez pentru a-l semna. Pentru noi stînjenitoare, pentru ea definitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cea adusă de prezența, mult anterioară, a medicului care i-a stabilit diagnosticul, vizibil de altfel pentru oricine; a avut tăria să i-l confirme, ea Însăși cunoscîndu-și boala. M-am apropiat de pat. - Doamnă, va trebui să vă citesc testamentul, iar dumneavoastră să spuneți dacă ce e scris aici e voința dumneavoastră sau nu. Ea Îmi răspunse cu o vioiciune pe sfîrșite, o politețe ieșită cu greu din adîncuri: - Da, domnule judecător. Pe mine să mă iertați că deocamdată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimic, o Întrerupsei. Era perfect lucidă, stare de care eram obligat să-mi dau seama În prealabil. Femeia, deși bolnavă, cu puterile pe sfîrșite, păstra, se vedea clar, o frumusețe ce strălucise cîndva. Vă numiți..., Îi citii numele dactilografiat În testament. Avocatul atestă identitatea: - Da, domnule judecător: Evelina Perussi. - Atunci să citim. Și continuai: „Subsemnata... domiciliată În..., las după Încetarea mea din viață toată averea mea mobilă și imobilă (era vorba de imobilul În care ne aflam), În deplină proprietate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iunie, cînd tocmai terminase școala. - Știu. Am cunoscut-o pe cînd eram toți elevi la vremea aceea. Ne vedeam toți, grupuri, pe stradă În centru sau la grădina publica. Ceea ce vă rog, pentru coincidența aceasta teribilă de a-i face testamentul mamei e ca un destin, căci se putea nimeri oricare alt judecător, vă rog să-mi dați telefon - Îi Întinsei un cartonaș cu numerele de telefon de la tribunal și de acasă - cînd va muri doamna, căci vreau să vin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mamei ei, dimineața, c-ați fost coleg cu fiica sa? - Pentru că i-aș fi pricinuit o tulburare imensă, așa cred. Nu e ușor să fi avut o fiică, iar fostul ei coleg, după șapte ani de la moarte să-ți facă testamentul. Vă dați seama ce-ar fi răscolit această coincidență? - Aveți dreptate. - De altfel, doamnă, despre fiica ei, eu n-am știut c-a murit, și nimeni din noi cei de atunci. Școala se terminase; am presupus ca s-a retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - În casa fostei doamne Perussi, al cărui parastas avea loc atunci și pe care mătușa mea o moștenise. Mătușa a murit acum zece zile și printre actele ei, În afară de testamentul de mînă prin care mi-a lăsat casa pe care o moștenise la rîndul ei, am găsit o scrisoare către mine, prin care mă roagă să vă spun că v-a respectat și vă mulțumește pentru tot ce-ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
m-am gîndit la dumneavoastră; de atunci nu v-am mai văzut niciodată și nici nu știam nimic despre legăturile dumneavoastră cu mătușa; nu mi-a vorbit niciodată... De asta am venit, domnule judecător. Îmi ceru apoi unele lămuriri cu privire la testamentul olograf În beneficiul ei, pe care-l scoase din poșetă. În final mă oferii să apeleze la mine ori de cîte ori va avea nevoie. A doua zi, după-amiaza, aprinsei lumînări și așezai flori la mormîntul Iuliei Valșar și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
zi. Se știa că în timpul acestor banchete - care, pentru mulți gladiatori, constituiau o cină funebră - publicul putea să-i ia în râs pe cei care se arătau speriați, se lamentau, se îmbătau ca să uite că urmau să lupte, își făceau testamentul sau încredințau altora mesaje pentru familiile lor. Se știa că aproape toți gladiatorii se îmbuibau, fiindcă aceea putea fi ultima lor masă; doar puțini, siguri de victorie, nu mâncau, ca să fie mai agili și mai rapizi în atac și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pet ru I, cel Mare și învins la Stănilești, pe Prut, în 1711, nu es te n ici într-un caz cel pe care l-am întâlnit descris în manualele de istorie scrise sub patronajul lui Mihai Roller. Vestitul lui „Testament care îi dezvăluie fățărnicia, viclenia dar și cruzimea devin emblematiceʺ pentru „Mama Rusiaʺ, în ce o privește pe Doamna Sa Ecaterina I, cea care l-a însoțit în 1711 ca să-l „îmbrobodeascăʺ pe Dimitrie Cantemir și să-și alipească Moldova
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și alții. «D-l Const. Solomon, scrutând mai de aproape mărturiile și textele, ajunge la concluziuni deos ebite. «D-sa stabilește mai întâiu, întemeindu se pe com parații de texte că Biblia de la 1688 se îndepărtează mult în ceea ce privește versiunea Vechiului Testament de traducerile anterioare românești (Psaltirea de la Belgrad 1651, Psaltirea lui Dosofteiu 1680, Palia de la Oraștie 1582, Parimiile de peste an 1683), dar este identică în textul Noului Testament cu traducerile apărute înaintea ei. «Afirmarea de la pag. 16 că traducerile din Vechiul Testament
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
parații de texte că Biblia de la 1688 se îndepărtează mult în ceea ce privește versiunea Vechiului Testament de traducerile anterioare românești (Psaltirea de la Belgrad 1651, Psaltirea lui Dosofteiu 1680, Palia de la Oraștie 1582, Parimiile de peste an 1683), dar este identică în textul Noului Testament cu traducerile apărute înaintea ei. «Afirmarea de la pag. 16 că traducerile din Vechiul Testament anterioare Bibliei lui Șerban erau făcute de pe texte slavone este o generalizare pripită, căci, du pă c um se știe, Palia de la Oraștie este tradusă după versiunea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la drepturile reale principale, iar a doua la obligațiuni în care intră teoria generală, izvoarele obligațiunilor, contractele speciale și modurile speciale de garanție. Vol. III conține în partea întâia regimurile matrimoniale iar în a doua materia succesiunilor, donațiun i și testamente. Materia este tratată cu dezvoltările necesare scopului urmărit și întrʹo proporție adaptată însemnătății diverselor chestiuni. Cum era și firesc—din cauza principalului izvor al codului nostru — autorii au folosit în prim rând doctrina franceză, în marile ei opere și mai ales
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
distinsului nostru membru onorar și donator C . Ha mangiu. Fie-i țărâna ușoară!” Textul cuvântării fusese depus și la Academie, iar în ședința ordinară din 22 ianuarie 1932, I. Bia nu, președinte, arăta că la Tribunalul Ilfov, practic cele trei testamente deschise, cuprind dispozițiuni în favoarea Academiei și se află și cel al lui Constantin Hamangiu (celelalte două sunt ale lui Iacob C. Negruzzi și Mihai V.Vasilescu, avocat). El arăta că „Mult regretatul coleg onorar Constantin Hamangiu, care se număra printre
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]