9,252 matches
-
supune datinei, care cerea ca poetul dramatic să joace în propriile piese. A apărut numai o dată pe scenă, în rolul lui Tamiris orbul. Sofocle a manifestat din tinerețe o puternică pasiune pentru literatură, căutând cu nesaț în operele homerice, în tragediile lui Eschil și în folclor răspuns la numeroasele probleme ale timpului său. Tragedia l-a atras nespus, încă de copil participând în corul ce susținea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintașilor săi. În anul 468 i.Hr. s-a prezentat la
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
apărut numai o dată pe scenă, în rolul lui Tamiris orbul. Sofocle a manifestat din tinerețe o puternică pasiune pentru literatură, căutând cu nesaț în operele homerice, în tragediile lui Eschil și în folclor răspuns la numeroasele probleme ale timpului său. Tragedia l-a atras nespus, încă de copil participând în corul ce susținea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintașilor săi. În anul 468 i.Hr. s-a prezentat la un concurs la Atena și a obținut pentru prima dată premiul I, cucerind
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
Eschil cu piese distincte pe diverse subiecte, stabilind norma, preluată ulterior în teatrul occidental, care prevedea deplasarea accentului pe intensitatea și unitatea acțiunii dramatice. Dacă lui Eschil i se atribuie meritul de a fi descoperit resursele poetice și emoționale ale tragediei, rafinamentul și măiestria tehnica ale lui Sofocle au reprezentat standardele după care a fost judecată această formă literară începând din secolul al V-lea î. Hr. Dacă Pericle a ridicat democrația sclavagistă pe culmile ei cele mai înalte pe plan politic
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
chip fidel năzuințele politice, concepțiile morale, juridice, religioase etc. ale democrației sclavagiste. Ca un omagiu adus însemnătății operei lui Sofocle, cetățenii Atenei l-au ales strateg (conducător militar), în acestă calitate participând la o expediție împotriva insulei Lemnos. În crearea tragediilor, Sofocle se inspiră din aceleași izvoare ca și Eschil; ca și înaintașul său, el face apel la cunoscutele legende și eroi mitologici, tematica unora dintre tragediile sale fiind asemănătoare cu a pieselor lui Eschil, sau continuă pur și simplu tema
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
conducător militar), în acestă calitate participând la o expediție împotriva insulei Lemnos. În crearea tragediilor, Sofocle se inspiră din aceleași izvoare ca și Eschil; ca și înaintașul său, el face apel la cunoscutele legende și eroi mitologici, tematica unora dintre tragediile sale fiind asemănătoare cu a pieselor lui Eschil, sau continuă pur și simplu tema abordată de acesta (de pildă, în „"Antigona"”, Sofocle pornește de la momentul final al tragediei „"Cei șapte contra Tebei"”). În creația lui Sofocle, un moment de mare
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
el face apel la cunoscutele legende și eroi mitologici, tematica unora dintre tragediile sale fiind asemănătoare cu a pieselor lui Eschil, sau continuă pur și simplu tema abordată de acesta (de pildă, în „"Antigona"”, Sofocle pornește de la momentul final al tragediei „"Cei șapte contra Tebei"”). În creația lui Sofocle, un moment de mare însemnătate îl reprezintă tragedia „"Oedip rege"”, pusă în scenă, pentru prima dată, în 429 i.Hr. Destinul lui Oedip și al neamului său ne este prezentat în tragediile „"Oedip
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
cu a pieselor lui Eschil, sau continuă pur și simplu tema abordată de acesta (de pildă, în „"Antigona"”, Sofocle pornește de la momentul final al tragediei „"Cei șapte contra Tebei"”). În creația lui Sofocle, un moment de mare însemnătate îl reprezintă tragedia „"Oedip rege"”, pusă în scenă, pentru prima dată, în 429 i.Hr. Destinul lui Oedip și al neamului său ne este prezentat în tragediile „"Oedip Rege"”, „"Oedip la Colonos"” și „"Antigona"”, care, în totalitatea lor, alcătuiesc o unitate. Subiectele tragediilor lui
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
al tragediei „"Cei șapte contra Tebei"”). În creația lui Sofocle, un moment de mare însemnătate îl reprezintă tragedia „"Oedip rege"”, pusă în scenă, pentru prima dată, în 429 i.Hr. Destinul lui Oedip și al neamului său ne este prezentat în tragediile „"Oedip Rege"”, „"Oedip la Colonos"” și „"Antigona"”, care, în totalitatea lor, alcătuiesc o unitate. Subiectele tragediilor lui Sofocle sunt de sine stătătoare; în cadrul trilogiei, fiecare piesă are o temă proprie, în timp ce la Eschil subiectul se desfășura de-a lungul întregii
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
reprezintă tragedia „"Oedip rege"”, pusă în scenă, pentru prima dată, în 429 i.Hr. Destinul lui Oedip și al neamului său ne este prezentat în tragediile „"Oedip Rege"”, „"Oedip la Colonos"” și „"Antigona"”, care, în totalitatea lor, alcătuiesc o unitate. Subiectele tragediilor lui Sofocle sunt de sine stătătoare; în cadrul trilogiei, fiecare piesă are o temă proprie, în timp ce la Eschil subiectul se desfășura de-a lungul întregii trilogii. Această inovație pe care Sofocle a adus-o dramaturgiei i-a dat posibilitatea să prezinte
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
mama sa, Iocasta. Deznodământul tragic survine numai atunci când, din inițiativă proprie, el caută cu înfrigurare să afle adevărul cu privire la viața sa, prin urmare, el însuși își alege drumul care-l va duce la o serie întreagă de nenorociri. Într-o tragedie scrisă spre sfârșitul vieții, „"Oedip în Colonos"”, Sofocle preamărește moartea eroului. Bătrân și orb, Oedip vine la Atena, se stabilește în Colonos, locul natal al autorului, și moare în deplină împăcare cu zeii, devenind un geniu păzitor al cetății în
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
Oedip vine la Atena, se stabilește în Colonos, locul natal al autorului, și moare în deplină împăcare cu zeii, devenind un geniu păzitor al cetății în care a găsit caldă ospitalitate. Nu putem să nu observăm în această încheiere a tragediei lui Oedip un omagiu pe care Sofocle îl aduce orașului său, locuitorilor lui primitori și, în genere, spiritului de ordine și dreptate ce domnea în acest stat democratic, în contrast cu normele aspre și rigide din Sparta aristocratică cu care se înfruntase
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
rege legendar. În „"Cei șapte contra Tebei"”, Eschil descrie soarta celor doi fii ai lui Oedip: Polinike și Etéocle; Sofocle continuă povestirea neamului urmărit de blestemul zeilor; plasând în centrul acțiunii imaginea fiicei lui Oedip - Antigona. Așa s-a născut tragedia cu același nume, reprezentată pentru prima oară în jurul anului 442 î.Hr. Desigur, piesa lui Sofocle are influențe mitice conforme spiritului predominant al epocii sale, dar în același timp ea condamnă despotismul. Creon (în „"Antigona"”), cu vederile sale înguste, prin porniri
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
nu greși, arată Sofocle, omul, asemenea Antigonei, trebuie să respecte obiceiurile tradiționale, să-și adapteze faptele și actiunile normelor încetățenite în viața colectivității. Cel ce se împotrivește va fi înfrânt, după cum a fost înfrânt Creon. Observăm deci nota specifică pentru tragediile lui Sofocle - soarta depinde în mare masură de faptele (conștiente sau inconștiente) ale fiecărui om. În tragediile lui Sofocle, deznodământul tragic al vieții eroilor se datorează în primul rând greșelilor lor, faptelor necugetate pe care le săvârșesc. Dacă în „"Antigona
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
actiunile normelor încetățenite în viața colectivității. Cel ce se împotrivește va fi înfrânt, după cum a fost înfrânt Creon. Observăm deci nota specifică pentru tragediile lui Sofocle - soarta depinde în mare masură de faptele (conștiente sau inconștiente) ale fiecărui om. În tragediile lui Sofocle, deznodământul tragic al vieții eroilor se datorează în primul rând greșelilor lor, faptelor necugetate pe care le săvârșesc. Dacă în „"Antigona"” avem cazuri tipice de atitudine nefirească adoptată cu bună știință (Creon), în tragedia „"Trahinienele"”, dimpotrivă, eroii greșesc
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
ale fiecărui om. În tragediile lui Sofocle, deznodământul tragic al vieții eroilor se datorează în primul rând greșelilor lor, faptelor necugetate pe care le săvârșesc. Dacă în „"Antigona"” avem cazuri tipice de atitudine nefirească adoptată cu bună știință (Creon), în tragedia „"Trahinienele"”, dimpotrivă, eroii greșesc involuntar; ceea ce le atrage sfârșitul fatal. Tema sinuciderii ca rezultat al unor grave greșeli, comise fără știință, este reluată și în tragedia „"Aiax"”, creată de Sofocle încă din tinerețe. În tragedia „"Filoctet"”, scrisă spre sfârșitul vieții
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
în „"Antigona"” avem cazuri tipice de atitudine nefirească adoptată cu bună știință (Creon), în tragedia „"Trahinienele"”, dimpotrivă, eroii greșesc involuntar; ceea ce le atrage sfârșitul fatal. Tema sinuciderii ca rezultat al unor grave greșeli, comise fără știință, este reluată și în tragedia „"Aiax"”, creată de Sofocle încă din tinerețe. În tragedia „"Filoctet"”, scrisă spre sfârșitul vieții (în 409 î.Hr.), Sofocle pune din nou probleme de ordin etic; el accentuează marea însemnătate a bunelor însușiri înnăscute, capabile să înfrângă slăbiciunile temporare și ispitele
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
cu bună știință (Creon), în tragedia „"Trahinienele"”, dimpotrivă, eroii greșesc involuntar; ceea ce le atrage sfârșitul fatal. Tema sinuciderii ca rezultat al unor grave greșeli, comise fără știință, este reluată și în tragedia „"Aiax"”, creată de Sofocle încă din tinerețe. În tragedia „"Filoctet"”, scrisă spre sfârșitul vieții (în 409 î.Hr.), Sofocle pune din nou probleme de ordin etic; el accentuează marea însemnătate a bunelor însușiri înnăscute, capabile să înfrângă slăbiciunile temporare și ispitele nedemne ce-i pasc pe oameni. Eroii lui Sofocle
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
reunesc în acțiunile pe care le întreprind înalte însușiri sufletești. Ei manifestă hotărâre și consecvență în rezolvarea deplină a situațiilor în care sunt angajați. Sofocle a dezvăluit particularitățile firii umane cu o deosebită maiestrie artistică și o perfectă tehnica dramatică. Tragedia „Oedip Rege” (Greacă veche: Oἰδίπoυς τύραννoς) începe cu freamătul cetății Teba, care se afla în fața unui chin: plantele, animalele și femeile erau sterile iar ciuma făcea nenumărate victime. Tebanii vin să ceară ajutorul lui Oedip, regele Tebei, care i-a
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
spune că el nu putea să-l fi omorât pe Laios, deoarece acestuia i-a fost prezis, de către oracol, că va muri de mâna fiului său. „"Oedip rege"” a fost considerat de contemporani și de Aristotel drept cea mai desăvârșită tragedie din întreaga Antichitate. Subiectul tragediei este cunoscut, căci și azi „Oedip rege” este tragedia cea mai jucată din tot teatrul grec. În final, pentru a-și ispăși îngrozitoarea-i crimă, Oedip se pedepsește singur scoțându-și ochii, apoi, orb și
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
să-l fi omorât pe Laios, deoarece acestuia i-a fost prezis, de către oracol, că va muri de mâna fiului său. „"Oedip rege"” a fost considerat de contemporani și de Aristotel drept cea mai desăvârșită tragedie din întreaga Antichitate. Subiectul tragediei este cunoscut, căci și azi „Oedip rege” este tragedia cea mai jucată din tot teatrul grec. În final, pentru a-și ispăși îngrozitoarea-i crimă, Oedip se pedepsește singur scoțându-și ochii, apoi, orb și nenorocit, părăsește Teba, după ce își
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
a fost prezis, de către oracol, că va muri de mâna fiului său. „"Oedip rege"” a fost considerat de contemporani și de Aristotel drept cea mai desăvârșită tragedie din întreaga Antichitate. Subiectul tragediei este cunoscut, căci și azi „Oedip rege” este tragedia cea mai jucată din tot teatrul grec. În final, pentru a-și ispăși îngrozitoarea-i crimă, Oedip se pedepsește singur scoțându-și ochii, apoi, orb și nenorocit, părăsește Teba, după ce își ia rămas bun de la fiicele sale: Cea de-a
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
mai jucată din tot teatrul grec. În final, pentru a-și ispăși îngrozitoarea-i crimă, Oedip se pedepsește singur scoțându-și ochii, apoi, orb și nenorocit, părăsește Teba, după ce își ia rămas bun de la fiicele sale: Cea de-a doua tragedie din trilogia lui Sofocle este „Oedip la Colonos” (Greacă veche: Οἰδίπους ἐπὶ Κολωνῷ). Bătrân și orb, Oedip sosește la Colonos, fiind condus de fiica sa Antigona. Aflându-se într-o dumbravă sfințită, le este cerut să părăsească Colonos-ul. Dar Oedip
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
a deschis pentru a-l primi și a-l elibera de toate suferințele. Teseu promite Antigonei și Ismenei că va fi alături de ele pentru totdeauna după care cele două surori se întorc la Teba pentru a împiedica moartea fraților. Ultima tragedie din această trilogie este „Antigona” (Greacă veche: Ἀντιγόνη). Acțiunea începe dimineața, după lupta pentru Teba. Trupele din Argos au fugit după ce au fost înfrânte. Polinike și Etéocle s-au omorât unul pe celălalt în luptă. Antigona află că Creon, care
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
pentru Teba. Trupele din Argos au fugit după ce au fost înfrânte. Polinike și Etéocle s-au omorât unul pe celălalt în luptă. Antigona află că Creon, care conduce în prezent Teba, a interzis înmormântarea lui Polinike. Ca și „"Oedip rege"”, tragedia „"Antigona"” reprezintă una din cele mai prețioase creații literare ale antichității. Antigona, cutezătoarea fiică a lui Oedip, asistă la dezastrul provocat de lupta dintre frații ei, Etéocle și Polinike. Amândoi au căzut în luptă, iar tronul Tebei este ocupat de
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
pierzându-și fiul, pe Hemon (logodnicul Antigonei), și soția, care se sinucide aruncând blesteme asupra trufașului și nechibzuitului ei soț. Între 415 și 411 î.Hr. Sofocle a scris capodopera Electra (Greacă veche: Ἠλέκτρα), reluând vechea legendă tratată de Eschil în tragedia „"Orestia"”. Sofocle creează o nouă Electra, dotată cu însușiri asemănătoare profilului Antigonei: curaj, hotărâre etc. Viteazul ostaș Aiax (Greacă veche: Αἴας), a cărui onoare de luptător a fost știrbită de compatrioți, a hotărât să se răzbune. Orbit de această dorință
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]