9,812 matches
-
țigări pe zi, adoarme. Treaz, povestește ce mult a lucrat la zăpadă, În curte și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea, din partea mea, dar ai văzut cum Îi tremură mâna? De la o vreme refuză să mai scrie. Face literele strâmbe, chircite, inegale. Stiloul se Împiedică În hârtie așa cum și el se Împiedică mergând pe loc drept. Nu se mai desparte de umbrelă. Îmi trebuie un punct de sprijin, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E nebun, exclamă oficianta. Chipul i se destinse, brusc eliberată de spaime și presimțiri negre. La o adică știa ce are de făcut. Sabina, mă auzi? Ușa tremura În mâinile neașteptat de puternice ale bătrânului. Domnule profesor, șopti Șușu, ce bine că sunteți aici, v-am văzut de când ați intrat, dar vedeți cât am de lucru, faceți ceva cu omul ăsta, că ne lasă pe drumuri. Nebun? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nedumerire, mai bine zis. De ce nu mai găsesc eu drumul spre casă? Eu, Sebastian Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc. Până Îți fumezi țigara mă Îmbrac și mergem Împreună. Am văzut lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spre casă când mi-am zis că ce-ar fi să iau un coniac la „Minerul”. Acolo, cald, liniște, lume selectă. Ștabi de la primărie. Mi-au trebuit trei sute de coniac să le spun tot ce aveam pe suflet: cum ne tremură farfuriile pe masă când trec camioanele cu piatră, cum ne strică fațada, cum crapă pereții, cum ne Îneacă În amoniac ’știa de la combinat, cum vin scrisorile gata citite și multe altele... Le-am spus și de presiunea de la gaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și grei ca niște dovleci ai Anitei lângă tufele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
talciocul de vineri de lângă Turnul Măcelarilor. Sunt șase, zise domnul Moduna, după ce Îi numărase de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Antena Geton, un pic mai bine pentru insomniile dumneavoastră! Hi! Hi! Își freca mâinile Înghețate În timp ce corpul Îi tremura oricum din pricina bolii, mai vizibil În momentele de emoție, cum se arăta și cel pe care Îl trăia la vederea parabolicelor care Împodobeau destule case din oraș, și chiar din cartierul lor, mai puțin avut, mai proletar, dacă se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să-i Întâlnească de atunci, cum s-a Întâmplat cu cei trei, pomeniți mereu de tovarășii lectori la Învățământul de partid și la diferite instructaje la Sinaia, Posada sau Zalău, În anii de după război. În fața geamului era un mesteacăn care tremura mereu de frig. L-a tăiat chiar el În '56, la porunca doamnei Koblicska. Era bolnavă și dorea să vadă cometa din pat prin binoclu și dacă se putea și Budapesta. Nu i-a fost prea greu să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi zicea Violeta. Domnul Arpi a adus coniacul pe care l-a așezat În fața lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un ochi vânăt și o zgârietură superficială pe frunte, poate urma unui blacheu prost pus. Arta cere sacrificii, domnu' Grațian, zise bătrânul Arpi Înainte de a se Întoarce la locul său În spatele barului. Am văzut totul de aici. Atâta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteva ori din tot trupul, apoi se liniști... Începu să cânte Încetișor: Trei culori cunosc pe lume... În colțul ochilor avea lacrimi pe care Macavei nu le putea Înțelege. Își scoase Însă șuba și acoperi trupul femeii care Începuse să tremure de frig. Sub ei, zăpada se topise și se vedeau primii ghiocei. La Primărie, un steag rebegit și el de frig anunța, fără pic de entuziasm, Ziua Republicii. 3. Terminase imnul, spusese Tatăl Nostru și se pregătea să spună Ave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
abia dacă m-a atins. Atâta doar că mi-a dat căciula peste ochi și am căzut În gol peste domnul cu ochelari, care nu prea participă la discuția noastră. 5. Coriolan nu-l mai asculta. Lângă el, un străin tremura de frig așa cum tremura el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atins. Atâta doar că mi-a dat căciula peste ochi și am căzut În gol peste domnul cu ochelari, care nu prea participă la discuția noastră. 5. Coriolan nu-l mai asculta. Lângă el, un străin tremura de frig așa cum tremura el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai punea la socoteală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
i-am înapoiat ziarul inspectorului Stensland. El vru să spună ceva, dar Thad Green îl opri, punându-i o mână pe umăr. — Spune-ne cum ți s-a părut, domnule polițist. Fii sincer. Am înghițit în sec, ca să nu-mi tremure vocea. — E subtil. Stensland se înroși. Green și Malloy rânjiră. Blanchard mă huidui de-a binelea. Ellis Loew spuse: — Propunerea B o să cadă în mod cert, dar avem șanse să o reintroducem în anul neelectoral, în primăvara următoare. Ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tras de câteva ori adânc aer în piept, ceea ce a făcut să-mi treacă și năuceala. Arbitrul a revenit lângă mine și a început să mă numere, iar atunci când a ajuns la șase, am încercat să mă ridic. Genunchii îmi tremurau ușor, dar am reușit să rămân în picioare. Blanchard le trimitea bezele suporterilor. Am început să respir atât de sacadat, de era să-mi sară proteza din gură. La opt arbitrul mi-a controlat garda, ca să vadă dacă pot continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că-l văd pe bătrânu’, ca să strâng în mine suficientă ură cât să pot rezista următoarele nouă minute. Gongul bătu. Am pornit spre mijlocul ringului, abia ținându-mă pe picioare. Blanchard mă atacă, revenind la poziția lui ghemuită. Picioarele îi tremurau, ca și mie, și am văzut că rănile i se închiseseră. I-am expediat o directă slabă. Blanchard a încasat-o în timp ce se apropia și și-a continuat înaintarea, încercând să pareze lovitura, în timp ce picioarele mele amorțite refuzau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o să-l dau mai întâi pe mâinile lui Vogel și Koenig. M-am apropiat de pat și m-am uitat la animalele de jucărie: toate aveau zulufi de păr moale, de copil, lipiți între picioare. M-am uitat la Lee, tremurând. Era palid, cu trăsăturile contorsionate de ticuri faciale. Privirile ni s-au întâlnit și am plecat în tăcere din cameră. Am coborât cu liftul, iar când am ajuns pe trotuar, l-am întrebat: — Și-acum ce facem? Lee îmi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
jaf pe la sfârșitul anilor ’20. De vreme ce toți patru erau înarmați și aveau asupra lor marijuana, ne-au asigurat că nu va exista nici o audiere în fața Marelui Juriu. În timpul interogatoriului am fost calm. Lee însă nu s-a comportat prea bine. Tremura din toate încheieturile și mormăia că pe Baxter l-a arestat Fitch de câteva ori pentru vagabondaj pe când lucra în Highland Park și că începuse să-i placă de individ. M-am ținut scai de el la secție, apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cămăruță răcoroasă, în care totul era de un alb și antiseptic, iar în mijloc se afla o masă lungă de metal. Pe masă erau două obiecte acoperite cu cearșafuri. Am luat loc pe banchetă, cu fața spre masa de autopsie, tremurând la gândul că voi vedea din nou zâmbetul fetei moarte. Peste câteva secunde ușile duble se deschiseră. Alături de o călugăriță cu un carnețel de notițe, apăru un bărbat înalt și vârstnic, care fuma un trabuc. Russ Millard, Harry Sears și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spun ce știu eu sigur: când ați găsit-o, era moartă de șase-opt ore și a fost ucisă într-un loc izolat, unde există apă curentă. Harry, avem un nume pentru fata asta? Sears încercă să răspundă, dar gura îi tremura incontrolabil. Millard îi puse o mână pe umăr și răspunse în locul lui: — Elizabeth Short. — Dumnezeu să te aibă în pază, Elizabeth! spuse doctorul, parcă salutând cerurile cu trabucul. Russell, când pui mâna pe nenorocitul care i-a făcut asta, trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
te-a făcut... — Nu! Nu! Voiam s-o fut, nu s-o rănesc! — Șșșt. Șșșt. Hai să ne întoarcem la Crăciun. Ai avut acea primă întâlnire cu Betty. Ai sărutat-o la despărțire? Manley apucă scrumiera cu ambele mâini. Îi tremurară și pe masă se împrăștiară mucuri de țigară. — Pe obraz. — Ei, haide, Roșcatule! Nu te-ai dat la ea? — Nu. — Ai avut o a doua întâlnire cu Betty cu două zile înainte de Crăciun, așa-i? Așa-i. Ați dansat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aruncă ea, după care trecu la o abilă imitație de accent scoțian graseiat: Maddy, fetițo, n-ar trebui să te vânturi prin locuri atât de nepotrivite. Nu se face să fii văzută în compania unor persoane indezirabile, fătuco. Picioarele îmi tremurau ca pe vremuri, când așteptam gongul primei reprize. Sunt polițist, am îngăimat. Madeleine Sprague reveni la vocea ei normală. — Ooo? Deci mai nou tati cumpără și polițiști. — Nu m-a cumpărat. Îmi întinse banii și mă măsură din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau mai puțin rafinate decât cele ale Daliei și doar vag asemănătoare. I-am studiat chipul: avea ochi căprui, cu o privire panicată, vizibilă în lumina de pe stradă, și fruntea încruntată, de parcă creierul i-ar fi lucrat ore suplimentare. Îi tremurau mâinile, așa că i-am luat cheile de la mașină și banii și am îndesat totul în poșetă, pe care am trântit-o apoi pe capota Packardului. Știind că s-ar putea să am în fața mea o pistă importantă, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
depășit un rahat de șapteșpe, iar nordul a primit un as și o regină, ca pentru un pocher adevărat. Am dedicat toată tărășenia trioului nostru și m-am întors în cameră. Johnny Vogel, roșu la față, lac de sudoare și tremurând din toate încheieturile, semna declarația lui Russ. Am citit-o peste umărul lui: conținea referiri la Biltmore, la Betty și la bătaia luată de Sally Stinson de la Fritzie, adică nici mai mult nici mai puțin de patru infracțiuni și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când am ajuns în America, am început să respect viteza legală. Și tot atunci m-a ajuns și jalea pentru moartea lui Lee. • • • Când am bătut la ușa lui Kay, peste dealurile din Hollywood se iveau zorile. Stăteam pe verandă, tremuram, iar norii de furtună și fâșiile de cer senin îmi păreau niște chestii ciudate, pe care nu voiam să le văd. Am auzit dinăuntru „Dwight?“, urmat de sunetul zăvoarelor trase. Apoi celălalt partener în viață al trioului Blanchard / Bleichert / Lake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Sunt polițistul Bleichert de la Departamentul de Poliție din Los Angeles. Dați-mi voie să vă transmit condoleanțele mele, doamnă... Ray Pinker nu-mi dăduse și un nume. — Mulțumesc spuse femeia. Eu sunt Jane Chambers. Dumneata ești omul trimis de laborator? Tremura toată, în ciuda durității afișate. Am îndrăgit-o imediat. — Da. Dacă-mi arătați locul, o să-mi fac treaba și-o să vă las în pace. Jane Chambers mă conduse într-un foaier lambrisat și plăcut. — Biroul din capătul sufrageriei. O să vezi banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să te urmărească, Dwight. Seamănă cu nenorocita aia de moartă, așa că n-ai decât să rămâi cu ea, nu cu mine! Ochii ei uscați și vocea calmă erau mai insuportabile decât ceea ce-mi spunea. Am simțit că încep să tremur tot, că mă lasă picioarele. — Iubi, la naiba... Kay se trase înapoi, ca să n-o ating. — Curvarule! Lașule! Necrofilule! Tremuratul mi s-a accentuat. Kay îmi întoarse spatele și se îndreptă spre mașină: o mică piruetă abilă și, gata, dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]