8,649 matches
-
aulică a Transilvaniei, recent reînființată, al cărei sediu se afla la Cluj. În noiembrie 1861 a fost numit vicepreședinte pentru probleme juridice al Guberniului condus de Ludovic Folliot de Crenneville. El deținea astfel, în Transilvania, un post echivalent aceluia de viceprim-ministru din zilele noastre. El a fost singurul român transilvănean care a ocupat o demnitate atât de înaltă în istoria modernă a Transilvaniei. Între 1861-1865 a fost, simultan, președinte al Curții de Casație, iar din 1865 a devenit, prin numire imperială
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
în film (colonelul Alexandru Rioșanu, colonelul Ștefan Zăvoianu, prefectul Radu Mironovici, directorul Alexandru Ghica, colonelul german Kurt Geissler, maiorul german Helmuth Döring, agentul grec Demetrios Sarantopoulos, comunistul Constantin David), în timp ce principalilor doi actori ai evenimentelor (prim-ministrul Ion Antonescu și viceprim-ministrul Horia Sima) li se aud doar vocile prin telefon, ei transmițându-și ordinele către subordonați. Printre elementele inedite ale filmului este apariția pentru prima dată într-un film din perioada comunistă a portretului lui Corneliu Zelea Codreanu. Scenariul filmului "Revanșa
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
intrat în Bratislava și a ocupat întreaga Slovacie. Pe 5 aprilie, Beneš a călătorit din Londra spre Moscova și de aici la Košice, unde a format un guvern de coaliție prezidat de Zdeněk Fierlinger, cu Klement Gottwald în funcția de viceprim-ministru. „Programul de la Košice” promitea o republică democratică, în cadrul căreia cehii și slovacii trebuiau să fie egali De îndată ce Armata Roșie a reușit să traverseze Carpații în octombrie 1944, au apărut primele unități de partizani care gata să lupte pentru eliberarea țării
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Kotovsk al Partidului Comunist al Moldovei (1966-1970). La Congresele IX și XII ale PCM a fost ales membru al Comisiei de Revizie a PCM, apoi la Congresul XIII - membru al CC al PCM. În perioada 1970-1980, a îndeplinit funcțiile de viceprim-ministru și prim-viceprim-ministru al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească. Îndeplinește apoi funcții în mișcarea sindicală ca președinte al Consiliului Sindicatelor din RSSM (1980-1990) și președinte al Federației Sindicatelor Independente din Moldova (din 1990). A fost ales ca deputat al poporului
Grigore Eremei () [Corola-website/Science/311968_a_313297]
-
a discuta despre modalitățile de a realiza independența Kosovo. De asemenea un nou guvern sârb a fost format în acest moment, condus de către Partidul Socialist din Șerbia și Partidul Radical Sârb. Președintele ultranaționalist al Partidului Radical Vojislav Šešelj a devenit viceprim-ministru. Această a crescut nemulțumirea cu poziția Șerbiei între diplomații occidentali și purtători de cuvânt. La începutul lunii aprilie, Șerbia a amenajat un referendum cu privire la problema de interferență străină în Kosovo.Alegătorii sârbi au respins decisiv interferență străină în această criză
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
represalii, cât și masacrele care au urmat nu au fost o reacție emoțională, sau punitivă la pierderile suferite, ci aplicarea deliberată a deciziei de purificare etnică planificată de Consiliul de Miniștri înainte de intrarea României în război, după cum reiese din directivele viceprim-ministrului Mihai Antonescu din ședința din 8 iulie 1941 a cabinetului antonescian. Cristian Bândea susține că atentatul partizanilor putea fi prevenit: "„O rusoaică l-a prevenit din timp pe primarul de atunci al orașului Odessa, Gherman Pântea, că clădirea comandamentului trupelor
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
de Informații Militare (AMAN), apoi între anii 1998-2000, a fost comandant al Armatei de Centru a Israelului. După trecerea în rezervă a început să activeze în cadrul partidului Likud, fiind între anii 2009-2016 deputat în Knesset. În anii 2009-2013 a fost viceprim-ministru și ministru pentru probleme strategice într-un guvern condus de Binyamin Netanyahu. Moshe Yaalon s-a născut și a crescut la Kiriat Hâim lângă Haifa, sub numele Moshe Smolinski, ca al doilea dintre cei trei copii ai unei familii de
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
Angelo Romeo Constantin Miculescu (născut "Romeo Constantin", n.4 decembrie 1929, Constanța -- d. 9 februarie 1999, București) a fost un om politic comunist român, care a îndeplinit funcția de ministru al agriculturii în perioada 1969 - 1981, fiind de asemenea și viceprim-ministru între 1975 și 1981. La data de 19 martie 1990, a fost rechemat din calitatea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Populară Chineză. Fiica sa, Dana, este căsătorită cu politicianul Adrian Năstase. a fost căsătorit cu Irina
Angelo Miculescu () [Corola-website/Science/308864_a_310193]
-
adaptare în diferite situații, Răutu a reușit să-și asigure o longevitate politică de invidiat. Începând din anul 1965, Leonte Răutu accede în postura de membru al Secretariatului Comitetului Central, membru al Comitetului Executiv și va deține și funcția de viceprim-ministru cu probleme de educație. În perioada 1974 - 1981, deține funcția de rector al Academiei de partid "Ștefan Gheorghiu". În momentul în care una dintre fiicele sale decide să emigreze în Statele Unite ale Americii, Leonte Răutu este forțat să demisioneze și
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
anul 1985 este numit în funcția de ministru al Comerțului. Din 1992 și până în 1994, Valeriu Bobuțac activează ca director al Institutului de Cercetări în domeniul pieței și marketingului și ca președinte al Companiei "Renașterea". În anul 1994 este numit viceprim-ministru și ministru al Economiei în guvernul lui Andrei Sangheli. Apoi, la data de 18 martie 1997 este numit prin decret al președintelui Petru Lucinschi în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă și prin cumul de
Valeriu Bobuțac () [Corola-website/Science/305052_a_306381]
-
a decis să participe la alegerile pentru conducerea partidului său,Partidul Muncii. A fost unicul președinte al Israelului care s-a întors la viața politică dupa ce a funcționat ca șef al statului. Ales din nou în Knesset, a devenit viceprim-ministru (1984 - 1988) și ministru al învățământului în guvernul de uniune națională , între anii 1984 - 1990. În 1992 și-a încheiat activitatea parlamentară și a părăsit definitiv viața politică . În anul 1992 Itzhak Navon a condus consiliul însărcinat cu organizarea manifestărilor
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
Avigdor (Victor) Lieberman (în ) (n. 5 iunie 1958, Chișinău, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, URSS, astăzi Republica Moldova) este un politician israelian de dreapta, originar din Basarabia, din mai 2016 ministrul apărării al Israelului. În trecut a fost ministrul de externe și viceprim-ministru al Israelului, între 31 martie 2009-2012, apoi din nou ministru de externe între noiembrie 2013 - mai 2015. El a fost deputat în Knesset și lider al partidului "Israel Beytenu" („Israelul - Casa Noastră”) care în anii 2012-2015 a fost unit temporar
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
cu partidul "Likud" condus de premierul Beniamin Netaniahu, creând blocul "Halikud - Beytenu". În trecut, Lieberman a mai fost ministru al transporturilor și al infrastructurii, iar între noiembrie 2006 - 2008, în guvernul Ehud Olmert a fost ministru al afacerilor strategice și viceprim-ministru al statului Israel. Avigdor Liberman s-a născut la data de 5 iunie 1958 în orașul Chișinău (astăzi în Republica Moldova) ca fiu al lui Esther Markovna și al lui Lev Iankelevici Liberman. La naștere a primit numele de Evik în
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
atribuit afirmația că arabii israelieni ar trebui ""să-și facă bagajele și să se ducă dracului"" . În octombrie 2006, Liberman și prim-ministrul israelian Ehud Olmert au semnat un acord de coaliție. Ca urmare a acestui acord, Liberman a devenit viceprim-ministru și ministru al afacerilor strategice, o nouă funcție creată cu scopul de a analiza amenințarea strategică din partea Iranului . În mai 2004, Liberman a propus un plan, prin care "Triunghiul" populat de arabi din regiunea Wadi 'Ara — transferată Israelului de către Iordania
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
aparatului de partid pe care s-a bizuit Nicolae Ceaușescu pentru acapararea totală a puterii. Ca urmare a politicii de "rotație a cadrelor" promovată de Ceaușescu, Paul Niculescu-Mizil este transferat din aparatul politic de partid în sfera executivă, fiind numit viceprim-ministru al guvernului (1972-1981), ministru al Educației și Învățământului (1972-1976), ministru al Finanțelor (1978-1981), președinte al Centrocoop (1981-1989). Ca demnitar și membru deplin al C.P.Ex., Niculescu-Mizil și-a pus semnătura pe toate actele de represiune săvârșite de regimul Ceaușescu după 1965
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
14 iunie 1924, comuna Mătăsaru, județul Dâmbovița - d. 27 iulie 1987, București) a fost un general de armată, comunist român. El a îndeplinit funcția de ministru al forțelor armate (29 august 1966 - 16 iunie 1976) și apoi pe cea de viceprim-ministru al Guvernului (16 iunie 1976 - 20 mai 1982). Ion Ioniță s-a născut la data de 14 iunie 1924, în comuna Mătăsaru (județul Dâmbovița), într-o familie de țărani săraci. A lucrat ca mecanic la Atelierele CFR - București Triaj. În
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
mai înalt grad din Armata Română din acea perioadă. După ce în perioada decembrie 1962 - august 1966 a îndeplinit funcția de adjunct al ministrului apărării naționale, generalul Ioniță devine ministru al forțelor armate (29 august 1966 - 16 iunie 1976) și apoi viceprim-ministru al Guvernului (16 iunie 1976 - 20 mai 1982). În iunie 1982, generalul Ioniță a fost trecut în rezervă. Generalul Ion Ioniță a fost decorat cu mai multe ordine și medalii cum ar fi: Medalia "A 40-a aniversare de la înființarea
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
Gelu Voican-Voiculescu (n. 8 februarie 1941, București) este un om politic român, care a deținut funcția de viceprim-ministru în Guvernul provizoriu Petre Roman (1989-1990). De asemenea, a fost senator de Buzău în legislatura 1990-1992, ales pe listele partidului FSN, precum și ambasador în Tunisia și Maroc. Gelu Voican-Voiculescu s-a născut la data de 8 februarie 1941 în orașul
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
și de prof. Virgil Măgureanu, la procesul intentat lui Nicolae Ceaușescu din 25 decembrie 1989 și la execuția liderului comunist. Tot el s-a ocupat și de înhumarea soților Ceaușescu. După Revoluția din decembrie 1989, el a deținut funcția de viceprim-ministru în primul guvern provizoriu și responsabil cu controlul serviciilor secrete (28 decembrie 1989 - 28 iunie 1990). Printr-un decret semnat în 26 decembrie 1989 de către Ion Iliescu, Direcția Securității Statului era trecută în componența Ministerului Apărării Naționale. În data de
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
Direcția Securității Statului era trecută în componența Ministerului Apărării Naționale. În data de 31 decembrie 1989, imediat după arestarea gen. Iulian Vlad și a apropiaților acestuia, președintele CFSN, Ion Iliescu, l-a numit pe Gelu Voican Voiculescu, la acea dată viceprim-ministru în Guvernul provizoriu, în funcția de comandant al structurilor fostului "Departamentul al Securității Statului" . Începând din 2 ianuarie 1990, generalul Nicolae Militaru, împreună cu Gelu Voican Voiculescu, a coordonat preluarea de către MApN a Securității, trecându-se la analizarea organigramei acesteia și
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
ianuarie 1990, generalul Nicolae Militaru, împreună cu Gelu Voican Voiculescu, a coordonat preluarea de către MApN a Securității, trecându-se la analizarea organigramei acesteia și la creionarea viitoarelor structuri informative ale României. Ele au avut ca bază personalul și logistica Securității. "Ca viceprim-ministru, dormea în Palatul Victoria, fără să se despartă de un pistol automat, de dosarele de la Securitatea Municipiului București (făcute cadou de securiștii pe care îi angajase) și de carnețelele sale". Până în martie 1990 (când a fost înființat Serviciul Român de
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
(n. 28 decembrie 1951, satul Mălăiești, raionul Orhei) este un politician al Republicii Moldova, care a îndeplinit funcția de Viceprim-ministru, Ministru al Economiei al Republicii Moldova în cabinetul lui Dumitru Braghiș. s-a născut la data de 28 decembrie 1951 în satul Mălăiești (raionul Orhei). A absolvit Institutul Politehnic din Chișinău, specialitatea - economist. După absolvirea Institutului a activat în calitate de colaborator științific
Eugeniu Șlopac () [Corola-website/Science/305317_a_306646]
-
stat pe lângă Ministerul Finanțelor. Din anii 1991 este președinte al Societății Internaționale de Asigurări QBE Asito S.A. În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, la 21 decembrie 1999, Eugeniu Șlopac este numit în funcția de viceprim-ministru, ministrul economiei și reformelor. A demisionat din funcțiile deținut în guvern la data de 65 martie 2000. El și-a explicat demisia prin "insistența" cu care compania australiană de asigurări QBE Asito S.A. l-a rugat să revină la conducerea
Eugeniu Șlopac () [Corola-website/Science/305317_a_306646]
-
Ministru, după demisia lui Victor Ponta din funcția de șef al Executivului. În cele din urmă, prim ministru a devenit Dacian Cioloș, iar a fost numit ministru al dezvoltării regionale și administrației publice în guvernul acestuia, deținând și portofoliul de viceprim-ministru. Activitatea științifică este centrată pe dezvoltarea unor analize și a unor teme de cercetare empirică privind realitatea românească din multiple unghiuri, dar mai ales pe mutațiile din zona realității simbolice și a infrastructurilor mentalitare (care este, de altfel, și subiectul
Vasile Dîncu () [Corola-website/Science/305349_a_306678]
-
vitale - frontierele de nord-est și plecarea trupelor rusești din țară - nu au fost atinse. Despre aceasta, generalul Constantin Sănătescu spunea că „Nu se poate ca Gheorghe Tătărescu să nu răspundă de aceste abuzuri”. La 10 februarie 1947, Gheorghe Tătărescu, în calitate de viceprim-ministru, ministru de Externe și conducător al delegației române, își va pune semnătura pe Tratatul de Pace. Conștient de istorica răspundere, Tătărescu simte nevoia unei justificări prin declarații care le face în preajma plecării la Paris. El afirma că Tratatul de Pace
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]