85,350 matches
-
avea o unică obsesie, și anume să nu cumva să ajungă vreodată cum e mama ei. E limpede de aici că Doris Lessing nu a fost tocmai un copil fericit, de unde și ideea ei că doar copilăriile nefericite fac marii scriitori. La șapte ani, mama a trimis-o la o școală de călugărițe cu internat, iar mai târziu la școala de fete din Salisbury. La paisprezece ani, scriitoarea s-a dispensat de serviciile școlii și a fost pe rând dădacă, telefonistă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de sfârșit, cred, și îmi tot spun că n-are importanță. Ce contează? Dar când mă gândesc la toată bucuria ei ce tristețe. Cândva toată lumea respecta cărțile și lectura. Acum nu se mai respectă nici literatura, nici educația, ci faima scriitorului. Ce păcat. Pierdută într-o lume a cărei filozofie a disecat-o în multe romane, pe care a prevăzut-o prin tot ce a scris (Doris Lessing este, înainte de toate vizionară), bântuită de spaima că omul se poate spulbera (mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau o bănuiește pe scriitoare de fățărnicie când fuge de comunism după ce s-a întovărășit cu el. Ce nu știe lectorul este că pasiunea pentru inteligența care devoră toate înțelesurile (oricât de contradictorii ar fi ele) e Dumnezeul lui Lessing: Scriitorul se îndrăgostește de o idee și se lasă în voia ei... De-ați putea să vă închipuiți bucuria fantastică de a apuca ideea din zbor! Cea mai mare plăcere a vieții. Sfinte Dumnezeule, ce miracol ideea! Onestitatea ei demontează orice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Intrigile ei ciuntite de lipsa oricărui final sunt coșmaruri de care, odată ce i-am citit romanele, nu mai scăpăm. Visele ei frumoase și urâte, greșite ori lăudabile trec definitiv în subconștientul lecturii. "Mi s-au aplicat toate etichetele posibile, de la scriitor despre omul de culoare, la comunist, feminist mistic". La întrebarea îndreptățită a reporterului, "Dar cine e Doris Lessing în acest moment?", autoarea răspunde exact cu motivul pentru care este în 2007 și laureata Premiului Nobel, "Sunt ca și pâna cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Work e o excepție notabilă). Ne vâră sub un duș de istorii, discută despre sex fără niciun fel de opreliști, e mereu lacom de umor. Se autodescrie drept realist sau autor comic. E ambele și niciuna. După Fluxul conștiinței, toți scriitorii sunt excesiv de preocupați de revelații interioare și nu se mai mulțumesc cu simple fapte. Când Lodge încearcă să ignore Fluxul conștiinței și mai că se îneacă în vârtejuri de incidente, e un Desperado tipic, în căutarea unei abordări originale. O
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
terapie. Ea e cea de la care acest fost preot, lipsit până acum de o viață a lui, primește în finalul romanului ceea ce el numește vești "foarte bune" din Paradis. Iubirea intră în ecuație, cu maximă discreție. Lodge nu e un scriitor romantic. Îl amuză să despice firul în patru și apoi să-l împletească la loc într-o narațiune haotică, amețitoare. În Nice Work și Paradise News își îngăduie să răsufle, să surâdă, să simtă. Și totuși, în ansamblu, e un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a-i folosi. N-a neglijat absolut niciodată ceea ce numește Helen "plăcerea lecturii". Propria lui critică literară e un joc de idei, învelite într-un discurs clar. Nu renunță niciodată la accesibilitate. Este solidar cu universitarii, dar înainte de toate este scriitor. Cuvântul clar îl înfrânge pe cel specializat în ierarhia lui Lodge. Textele lui sunt scrise pentru a fi ușor înțelese; el a conchis din lecția Modernismului că un text care mizează prea mult pe ambiguitate poate ucide un autor, un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de roluri în orașe provinciale. Și-a câstigat uneori existența ca chelner, portar, spălând vase, vânzător de cărți, îngrijitor. Între 1956 și 1980 a fost căsătorit cu actrița Vivien Merchant, cu care a avut un fiu, Daniel, care a devenit scriitor și muzician. Divorțul lui Pinter de Vivien (care a murit, alcoolică, în 1982) l-a îndepărtat și de fiul lui, cu care în prezent nu mai are nici un fel de comunicare. Copilul l-a pus pe Pinter în contact direct
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe scenă. Tot atunci declară că deține cu siguranță 'controlul', că nimic nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul al lipsei de înțeles: Trebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână. Și altundeva: [...] Ca scriitor dispui de o lesă. Ții în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
când îi torturează le spun, "Vă iubim. Credeți în noi, bizuiți-vă pe noi". Și mai spun ceva ce mă îngrozește: "Noi vă apărăm interesele când vă torturăm". Întrebat la un interviu (1966) dacă se simte în competiție cu alți scriitori, Pinter a dat răspunsul generos al unui întemeietor de curent: Scrisul bun mă incită, face ca viața să merite să fie trăită. Nu mă gândesc niciodată la competiție. Pe de altă parte, profund revoltat și protestatar convins ("Știu că sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și cărți savante drept cheie a unor trăiri atât de intens subiective și a unor încercări exacerbat inovatoare. El nu este savant sau rece, iar livrescul inaugurat de The Waste Land nu cere explicații exterioare textului, chiar dacă sunt citați alți scriitori. Dacă încercăm să identificăm contextele citatelor și să prelungim explicația, descoperim o ironie distrugătoare. Eliot își murmură refrene culturale și se amuză să le răsucească cu un umor de care puțin știu că era în stare. Exemplele sunt nenumărate. Autorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a făcut!) e combinația ideală de ironie și seriozitate, de poezie și proză, de emoție cu idee. Computerul marea pacoste, dar și incredibila deschidere ce înlocuiește tocul și hârtia anunță sfârșitul unui mod de viață. Ecranul computerului a luat pentru scriitori locul hârtiei, chiar dacă mulți resping cu încăpățânare textul virtual și se agață de vechea legătură a gândului cu degetele care scriu pe un suport concret. T.S. Eliot declara că scrie direct la mașină și acest lucru face versul mai bun
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lucru face versul mai bun. Alan Brownjohn scrie și el la mașină, dar refuză computerul. Asistăm la nașterea unui nou reflex, și lucrurile se vor schimba drastic pentru cei născuți într-o casă cu computer. Autorii Desperado sunt în parte scriitori care au descoperit computerul ceva mai târziu în viață, așa că hârtia le pare mai sigură. Fleur Adcock descrie forate sugestiv nevoia a autorului de siguranță în actul scrisului: Ajutor! Mi-a ascuns documentul, și când încerc să-l regăsesc îmi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe George Szirtes e un poet al intensității lirice. Poemele lui sunt sfâșiate de înțelegerea că, atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele lui George Szirtes stârnesc și exasperază lectura; în spatele meșteșugului e o intuiție profund neliniștitoare. Muzică pentru pian înșiră rime previzibile, prin care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a manifestat fără opreliști mai ales de la 1950 încoace. Recurgi la ea cu premeditare ori din instinct? PA. Nu mă preocupă foarte tare chestiunea genurilor. Așa cum nu ne așteptăm ca un compozitor să scrie doar simfonii ori doar opere, și scriitorul trebuie să exploreze liber toate modurile de a scrie care există. Menționezi hibridul născut din amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă. M-ar interesa să creez o formă care să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
până acum cu o asemenea sinceritate. E primul interviu tandru (dar și extrem de edificator) al unui romancier de obicei mut în fața oricărei întrebări, sau care oferă cel mult răspunsuri monosilabice. STUDENT: Majoritatea cărților Dvs sunt construite în jurul unor personalități istorice, scriitori (Dickens, Milton, Chatterton), arhitecți (Hawksmoor), filozofi (Platon). Faceți acest lucru din pasiune pentru istorie sau aveți și alte motive? PETER ACKROYD: În parte din pasiune, din interes pentru istorie. E un interes vechi, de pe când eram la universitate, dar abia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ni-l transmiteți? PA: Nu. Doar o stare de spirit, o aspirație, o sensibilitate specială pentru trecut. Nu e corect să impui un mesaj. Ar fi aproape sigur prost înțeles și nu văd ce rost ar avea. Ce poate face scriitorul decât să trezească conștiințe, să le ajute să simtă concret cât de multe forțe există în jur, să-i sensibilizeze pe cititori la ideea de trecut (al țării lor, al locului unde trăiesc), să-i convingă de morala trecutului, de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
găsi o explicație, o fi existând vreo teorie literară... Cert este că nu pot să scriu ca lumea decât dacă între mine și epoca descrisă sunt cel puțin 40-50-60 de ani. Student: Deci vă distanțați? PA: Nu înțeleg deloc de ce. Scriitori mult mai mari ca mine au avut aceeași problemă. Shakespeare, de pildă, n-a putut să scrie despre secolul lui. Nu mă compar cu Shakespeare, dar a avut și el același defect, că nu era în largul lui decât când
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la Observer. După 1986 s-a dedicat în exclusivitate scrisului. Figură marcantă a prozei britanice contemporane, Julian Barnes este ironic înainte de toate, dar sub ironie se ascunde un lirism intens și inconfundabil. LIDIA VIANU: Faci parte dintr-o generație de scriitori care recurg la orice mijloace, fie că e vorba de formă sau conținut (experiment, tehnic și afectiv, cu orice preț), pentru a șoca, năuci lectorul și a-l face neputincios. I-am numit pe acești scriitori Desperado. Ți se pare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dintr-o generație de scriitori care recurg la orice mijloace, fie că e vorba de formă sau conținut (experiment, tehnic și afectiv, cu orice preț), pentru a șoca, năuci lectorul și a-l face neputincios. I-am numit pe acești scriitori Desperado. Ți se pare că ți se potrivește caracterizarea și eticheta? JULIAN BARNES: Faptul că sunt considerat un Desperado mă ia prin surprindere. Da, îmi place grozav caracterizarea (cui nu i-ar place?) dar ne faci să apărem (se pare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
place?) dar ne faci să apărem (se pare că suntem mai mulți) ca o bandă condusă de Clint Eastwood, numai că cine ar putea să fie oare Clint, și suntem oare o bandă? Aș zice că suntem un număr de scriitori singuri și tăcuți, care ne deosebim mult prin ceea ce scriem. În ceea ce mă privește, sunt sigur că nu vreau deloc să șochez și nici să-mi văd lectorii neputincioși. Am o relație foarte strânsă și afectuoasă cu lectorul meu prezumptiv
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mișcarea Julian Barnes"? Îndrăzneață, curioasă să știe tot, flămândă de afecțiunea cititorilor? Sau poate indiferentă, autonomă, disprețuitor ironică sau distantă (lucru de altfel extrem de neadevărat)? JB. Nu m-am văzut niciodată ca o mișcare cu un singur reprezentant, ori un scriitor cu trăsături ca ale nimănui altcuiva. Prefer să văd situația mult mai concret. Scriu o carte așa cum vine, și în acel moment uit tot ce am scris înainte. Cărțile mele nu seamănă deloc între ele, fiecare are soluții tehnice diferite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în general (deși nici Shakespeare nu era altfel). LV. Romanele tale sunt, în parte, distopii afective... JB. Scriu adesea despre partea întunecată a lucrurilor, e drept (deși până acum nu se prea ucide în romanele mele). Și apreciez sfatul dat scriitorului de Cehov, " Dacă vrei să emoționezi, fii distant", adică mânuiește-ți bine tehnica, nu spune cititorului ce și cum să simtă. LV. Poate că timpul cât ai lucrat la Oxford English Dictionary ți-a influențat stilul, care e în același
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Un roman îmi ia doi, trei ani de muncă; un roman polițist era gata în două, trei săptămâni. Cam acesta e gradul de importanță pe care îl acord romanului polițist. LV. Printre altele, ai afirmat odată că te-ai făcut scriitor "din dragoste de cuvânt" și "din ură față de activitatea cu ore fixe". Iubești cuvântul dar nu-l slujești. Vrei comunicare cu cititorii dar îi reduci la tăcere. Îți dorești semnale de la lectori? Te interesează ce cred despre tine criticii și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dorești semnale de la lectori? Te interesează ce cred despre tine criticii și cititorii? Îți fac plăcere / te lasă indiferent / îți displac interviurile? JB. Da, recunosc afirmațiile. Încercam să sugerez că scrisul mi se potrivește temperamental (ceea ce nu e cazul tuturor scriitorilor), și că sunt profund legat de roman ca formă de artă. Nu cred că îmi reduc cititorii la tăcere (nu mai departe cazul tău, nu-i așa?). Primesc multe scrisori de la cititori. Interviuri? Le îngădui, dar nu-mi fac nici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]