85,646 matches
-
conducător, în timp ce Anthon Ulrich a plecat în Saxa-Gotha. În aprilie 1702, Rudolf Augustu a semnat un tratat cu Hanovra și Lüneburg la care mai târziu Anthon Ulrich a aderat și el. După moartea fratelui său în 1704, Anthon Ulrich a preluat din nou guvernarea. El a continuat să stabilească diferite dispute cu Hanovra, până s-a ajuns la un acord final între cele două principate surori în 1706. În 1709, Anthon Ulrich s-a convertit la romano-catolicism însă a garantat supușilor
Anthon Ulrich, Duce de Brunswick-Lüneburg () [Corola-website/Science/335322_a_336651]
-
de Saxonia, fiica lui Augustus de Saxonia, cu care s-a căsătorit la 16 ianuarie 1586 la Dresda. Numai după moartea Electorului Augustus de Saxonia la 11 februarie 1586, Ducele Johann Casimir la vârsta de 22 de ani a putut prelua, împreună cu fratele său, guvernarea principatului. În 1596 frații au divizat principatul în două. Johann Ernest a primit principatul de Saxa-Eisenach și Casimir a continuat să domnească singur în Coburg. Dominioanele sale erau compuse din districtele Coburg cu subdiviziunile Lauter, Rodach
Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/335328_a_336657]
-
dat numele Miles - a fost capturat. Fără o monitorizare atentă, fetusul urmează să sucombe în șase zile, dar Aral refuză să încerce o operațiune de salvare într-o problemă personală când miza pusă în joc este mult mai mare. Cordelia preia frâiele și, însoțită de Bothari, garda ei personală - Droushnakovi și unul dintre ofițerii lui Aral - Koudelka, pleacă într-o misiune sub acoperire pentru a salva replicatorul și pe mama lui Gregor, Prințesa Kareen. Grupul reușește să ajungă până în palat, dar
Barrayar () [Corola-website/Science/335329_a_336658]
-
picturilor murale de la Satulung, nu este foarte greu de remarcat sursele de inspirație ale lui Mișu Popp, picturi de Michelangelo, Leonardo Da Vinci, Rafael, Rembrandt, Peter Paul Rubens, Johann Michael Rothmayr, Jan van Luyken la Gustave Doré. Mișu Popp a preluat de la Rafael atitudinile elegante ale personajelor și frumusețea pură, de la Michelangelo forța și vitalitatea. Se poate spune chiar că, pictorul a fost impresionat de maniera lui Tintoretto prin modul cum acesta din urmă a realizat semnificația gesturilor sau îndrăzneala miscărilor
Lista picturilor murale din Satulung () [Corola-website/Science/335315_a_336644]
-
enzimelor ribonucleoproteice. Această ipoteză este susținută de faptul că proteinele suficient de mari pentru a se auto-plia au apărut numai după apariția ARN-ului, care a putut astfel cataliza legarea peptidelor și polimelizarea aminoacizilor. Se pare că ADN-ul a preluat rolul de stocare a datelor al ARN-ului, deoarece este mult mai stabil, în timp ce proteinele, mai variate prin natura aminoacizilor, au preluat rolul ARN-ului în biocataliză. este susținută de mai multe surse independente, cum ar fi faptul că ARN
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
ARN-ului, care a putut astfel cataliza legarea peptidelor și polimelizarea aminoacizilor. Se pare că ADN-ul a preluat rolul de stocare a datelor al ARN-ului, deoarece este mult mai stabil, în timp ce proteinele, mai variate prin natura aminoacizilor, au preluat rolul ARN-ului în biocataliză. este susținută de mai multe surse independente, cum ar fi faptul că ARN-ul este esențial în procesul de translație și de faptul că sARN-ul (small ARN) poate cataliza toate procesele în care se
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
baladele „Gheorghe, Gheorghe”, „La nuntă la Vijulan” sau „Cântecul lui Zbângă”. La venirea în Gorj a primului ministru Gheorghe Tătărăscu, acesta a ascultat-o cu admirație cântând la Poiana-Rovinari. Din cântecele și stilul interpretativ al Ioanei Piper a învățat și preluat lăutăreasa Marița Lătărețu, pe care a rugat-o să o prezinte prin intermediul lui Dumitru Petcu muzicologului Constantin Brăiloiu. În perioada anilor 1939-1940, timp de 10 luni, Ioana Piper a cântat cu Maria Lătărețu la București, în spatele Gării de Nord, la cârciuma „La
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
mai mult timp. Ulterior, avioanele Nieuport 11 au fost utilizate la antrenamentul piloților. Biplan de vânătoare monoloc. Cunoscut și ca Nieuport "Scout" sau Nieuport "Bébé". Variantă îmbunătățită, cu un motor rotativ "Le Rhône 9J" de 110 CP (92 kW). "Date preluate din "The Worlds Greatest Aircraft"" O mitralieră Hotchkiss sau Lewis
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
Anișoara Țambu și vioriștii Constantin, Ion și Victor Țambu. Ioniță Țambu a cântat și cu vocea balade, iar la vioară jocuri și dansuri ca "Ofițereasca", "Hora-n două părți" și "Sârba lui Ioniță". După moartea sa, conducerea bandei a fost preluată de fiul său, vioristul Constantin zis Tăin. Celălalt fiu al lui Ioniță, vioristul Ion Țambu, s-a căsătorit la Brădiceni cu Maria. Aici și-a format propria formație, foarte vestită și apreciată în zonă. Aurelia Țambu zisă Rela (n. 1938
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
ales membru al consiliului exectutiv la al 18lea congres sindical. În 1987 este închis la Rjim Maatoug (Sudul Tunisiei ) sub regimul președintelui Habib Bourguiba, din cauza activismului său politic în cadrul universității, dar este eliberat după câteva luni când Ben Ali a preluat puterea. A devenit avocat, apărător al drepturilor omului și inevitabil o figură nouă și proeminentă în lumea politică tunisiană, opozant al guvernului și al influenței islamiste, susținând și în nenumărate rânduri faptul că țara ar trebui să funcționeze după un
Chokri Belaïd () [Corola-website/Science/335369_a_336698]
-
cântă pe aceeași melodie, în timp ce toate celelalte, cu excepția "adusului apei" (la care se poate cânta orice melodie de joc), au melodii proprii. De unele din aceste momente se leagă și câte un joc, dar melodiile nu sunt proprii, ci sunt preluate din repertoriul obișnuit de jocuri. Melodia pe care lăutarii din zonă o cântă la "bărbieritul ginerelui" este instrumentală și se întâlnește, ca variantă, pe o arie întinsă, începând din Oltenia, trecând prin Muntenia și Dobrogea, ajungând până în Moldova. Constantin Brăiloiu
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Participarea lor la acest ceremonial este, bineînțeles, mult mai neînsemnată decât la nuntă, reducându-se la un marș (cel mai adesea un cântec trist, pe care îl cântă în drum spre cimitir) și, uneori, la alte câteva cântece și jocuri preluate din repertoriul obișnuit, executate după acoperirea coșciugului cu pământ. Obiceiul de a cânta muzicanți profesioniști la înmormântare este vechi, aflându-l și la romani. Astăzi obiceiul cântării la înmormântare a dispărut din rândul românilor, el mai existând, în mare măsură
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Sadoveanu (tatăl scriitorului) devine inginerul Manole Dumitraș, intelectual luminat și cu convingeri socialiste; bădița Vasile (fratele Profirei Ursachi, mama scriitorului) este numit în roman uncheșul Haralambie; cucoana Leona (prima soție a cuconului Alecu) își transmite caracterul țâțacăi Leona, care mai preia mofturi și fumuri ale unor surori ale tatălui său, întrezărite în copilărie de viitorul scriitor; apriga și inimoasa bunică din Verșeni a împrumutat multe elemente din firea ei dădacei Anghelina, precum o făcuse și mai demult dădacei din "Zodia Cancerului
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Te bizui pe nimic”; ochii tatălui nu mai sunt severi, ci ageri). Romanul a fost publicat în 1950 de către Editura Tineretului din București, cu titlul "Nada-Florilor". A fost reeditat în anul următor cu titlul schimbat "Nada Florilor", care a fost preluat și de edițiile ulterioare. Romanul "Nada Florilor" rescrie povestirile din volumul "Împărăția apelor" dintr-o perspectivă socială, integrând mediul acvatic vechi într-un cadru social mai bine precizat și adăugând un subiect politic. Biografia scriitorului se substituie ficțiunii epice, fiind
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
în vedere separarea lor de către puterea imperială prin lanțul muntos Zagros. Șeicii arabi locali erau în mare măsură independenți, iar regiunea se diferenția etnic de restul Persiei. Emiratul Arabestan autonom a existat până în anul 1924, când Shahul Reza Pahlavi a preluat conducerea, beneficiind de sprijin britanic. Acesta a început o politică de sedentarizare a triburilor arabe din regiune, fapt ce a dus la izbucnirea unui conflict între acestea și conducere întrucât grupurile de arabi erau prin tradiție seminomade. Teheranul a început
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
1937. Locașul este construit din calcar alb și mozaic albastru, iar în curte se află câteva medalioane din mozaic cu semnătura aurie a președintelui irakian. După căderea lui Sadam Hussein în urma invaziei din Irak din anul 2003, moscheea a fost preluată de o organizație sunnită numită "Asociația Învățaților Musulmani" ("Association of Muslim Scholars"). Curând, locașul a devenit un centru de propagandă și de recrutare al insurgenților irakieni, asociația fiind un aliat de facto al organizației teroriste al-Qaida. În anul 2007, asociația
Moscheea Umm al-Qura () [Corola-website/Science/335388_a_336717]
-
fondatorul sistemului de asigurări pentru românii din Transilvania. După publicarea în 1902 la Brașov a lucrării „Teoria asigurărilor asupra vieții”, prima de acest gen din literatura ardeleană românească de specialitate, și în calitatea sa de secretar al Solidarității, el a preluat ideea lansată la Conferințele directorilor institutelor românești de credit și a lansat un apel la conferința din 27 septembrie 1909 pentru înființarea unei bănci românești de asigurări. El a elaborat studiul de viabilitate, a obținut suportul necesar atât din partea potențialilor
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
necesar la sud de Brusio pentru a limita gradul de înclinare a caii ferate la maximul admisibil de 7%, astfel încât trenul să nu alunece la vale, sau să fie de necontrolat în coborâre. În 1943, întreaga Linie Bernina a fost preluată de compania Rhaetian Railway, care deține viaductul până în prezent. Viaductul spiralat are o lungime de 115,8 m, înălțimea de 17 m și constă din 9 arcuri a câte 10,8 m. Rază orizontală de curbatură este de 70 m
Viaductul din Brusio () [Corola-website/Science/331556_a_332885]
-
1156, Privilegium Minus a ridicat Marca Austriei la rangul de ducat, independent de Ducatul Bavariei. După moartea lui Frederick, succesiunea Ducatului a fost disputată între diverși pretendenți: În 1278, Rudolf I, regele Germaniei l-a învins pe Ottokar și a preluat controlul Austriei. În 1282 el i-a investit pe fii săi cu Ducatele Austriei și Styriei, asigurând astfel Casa de Habsburg. "Privilegium Maius", format de Rudolf în 1359, a încercat să investească Ducii de Austria cu poziții speciale ca "Arhiduci
Listă de monarhi ai Austriei () [Corola-website/Science/331551_a_332880]
-
sau Des Loges (n. 1 aprilie 1431 pe stil vechi/19 aprilie 1432 pe stil nou, Paris - dispărut în ianuarie 1463) a fost unul dintre marii poeți ai Franței evului mediu. Născut ca François de Montcorbier, François Villon și-a preluat pseudonimul, cu care a devenit celebru, după susținătorul și tutorele său, Guillaume de Villon, profesor de drept canonic la Sorbona și capelan la biserica Saint-Benoît-le-Bétourné. A absolvit Sorbona (la vremea respectivă, academie catolică-ecleziastică), ca Licențiat (B.A.) și Maestru în
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
dacă era conștient de evenimentele politice și sociale care aveau loc în Boemia în 1791. Libretul lui Metastasio a fost deja transpus pe muzică de aproape 40 de compozitori; povestea este bazată pe viața împăratului roman Titus, cu câteva idei preluate din "Viața celor 12 cezari" scrisă de Suetoniu și a fost elaborată de Metastasio în 1734 pentru compozitorul italian Antonio Caldara. Printre alte adaptări se numără cea a lui Gluck din 1752 și a lui Josef Mysliveček din 1774; după
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
Timiș. Ziarul, cu subtitlul ziarul spiritului timișorean, este o publicație independentă de opinie și informație care luptă consecvent pentru instaurarea unui stat de drept în România și care a continuat neîntrerupt ediția tipărită a ziarului. Din 1995, de când l-a preluat, ziarul Timișoara a fost proprietatea omului de afaceri Oscar Berger, până la decesul său, petrecut la 23 august 2013, și a apărut într-un tiraj limitat, de trei ori pe săptămână.
Timișoara (ziar) () [Corola-website/Science/331600_a_332929]
-
primar la „Filantropia”, între anii 1901-1906 funcționează la Spitalul din Urziceni. Cu ajutorul prietenului sau Thoma Ionescu (fratele omului politic Take Ionescu), intră în Partidul Conservator, fiind ales senator de Muscel în anii 1905—1907, 1911. Medic în timpul războiului, din 1919 preia conducerea clinicii de la Colțea, de unde a ieșit la pensie în 1936. Conferențiarul Ion Pavel (1897-1992) înființa în anul 1934, în Clinica de Medicină Internă condusă de , primul centru antidiabetic din Europa. În amintirile lor, prietenii colaboratorii spuneau că acesta "cu
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
spaniolă, a elaborat un proiect ce prevedea restaurarea casei și construirea unui imobil modern, din sticlă, în spatele acesteia. Înălțimea clădirii de sticlă este egală cu cea a amfiteatrelor din strada Cihoschi. Proiectul nu a mai avut finanțare și a fost preluat de ASE odată cu achiziționarea imobilului. Construcția urmează să înceapă la sfârșitul lunii iulie 2015, conform proiectului elaborat de compania spaniolă. Imobilul de sticlă nu va depăși cornișa clădirii ASE-ului. Intrarea e protejată de o copertina de fier forjat, cu
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
castelul Marcoussis și în cele din urmă la Le Havre. În 1651, Cardinalul Mazarin este obligat de Fronda să plece în exil iar Conți este eliberat la 7 februarie. În iunie 1654 este obligat să-și părăsească soția pentru a prelua comandă armatei care a invadat Catalonia. Se va întoarce la 30 noiembrie 1656. La 28 martie 1657 a fost numit Mare Maestru al Franței, a renunțat la viața libertina, suferind fiind de o boală venerica. Armând a primit comandă armatei
Armand de Bourbon, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/331631_a_332960]