87,233 matches
-
Sibiu, renunțând în scurt timp și la acest post. În același an, Ana Blandiana, în calitate de câștigătoare a Premiului Herder, oferă bursa redacției "Echinox", iar aceasta îl nominalizează pe Hurezeanu. Pentru a putea primi pașaport, este nevoit să se angajeze ca avocat la Mediaș. Reușește să obțină pașaportul și, la 1 noiembrie 1982, pleacă la Viena. După terminarea celor două semestre ale bursei Herder ajunge la München unde se angajează ca redactor la Radio Europa Liberă, post pe care îl va ocupa
Emil Hurezeanu () [Corola-website/Science/302749_a_304078]
-
se afla chiar în casa acestuia. Luându-și licența în Drept, Constantin Titel Petrescu audiază prelegerile Universității Sorbona de la Paris, specializându-se în domeniul penal, după care revine la București și se înscrie, în 1911, în Baroul de Ilfov, ca avocat pledant. Dar maturizat, reia viața politică, devenind colaborator al ziarului „România Muncitoare” editat inițial de Uniunea Socialistă din România, apoi de Partidul Social Democrat începând din februarie 1910. Ziarul publica articole inflamante, unele semnate de Constantin Titel Petrescu, în care
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
de ajutor pentru boală, invaliditate, lipsă de lucru și bătrânețe, organizarea unui credit agricol, reforma agrară. Constantin Titel Petrescu debutează ca apărător în procesele intentate de-a lungul anilor militanților social-democrați în anul 1911. Primul pe care la apărat, ca avocat, a fost Alexandru Nicolau, coleg de breaslă și facultate. Nicolau publica în paginile ziarului o rubrică intitulată „Scrisori pentru recruți”, în care deplângea condițiile inumane pe care tinerii militari le îndurau în armată. Ministrul de Război a socotit că Nicolau
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
a diferitelor cazuri flagrante de abuzuri din armată. Toma Dragu, M. Gh. Bujor, Constantin Mille, Constantin Bacalbașa și alți mari gazetari ai timpului s-au întrecut în a semna pamflete și comentarii acide, toate confirmând că Nicolau era nevinovat. Tânărul avocat Constantin Titel Petrescu a avut o pledoarie excelentă în fața Completului de Judecată care l-a achitat pe inculpat. În același an Constantin Titel Petrescu face o superbă pledoarie în alt proces, intentat social-democratului Grigore Dorobanțu, acuzat ca instigator al țărănimii
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
Completului de Judecată care l-a achitat pe inculpat. În același an Constantin Titel Petrescu face o superbă pledoarie în alt proces, intentat social-democratului Grigore Dorobanțu, acuzat ca instigator al țărănimii de Guvernul Conservator a lui Petre P. Carp. Tânărul avocat nu a pierdut ocazia să persifleze acuzatorii, ca și guvernanții încă speriați de răscoalele țărănești din 1907, reușind achitarea lui Dorobanțu. De altfel Constantin Titel Petrescu el însăși se va implica în dezvoltarea cooperației, fondând în 1914 „Casa Poporului” o
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
în decenbrie 1918, pe Fluieraș și Jumanca, punându-i într-o situație penibilă în fața regelui. De altfel, la începutul anului 1925 sosise un bun prilej spre a-i riposta gazetarului social-democrat într-o manieră brutală. Constantin Titel Petrescu, pe atunci avocat și redactor la ziarul “Socialismul” tocmai publicase un pamflet, sub pseudonimul de Stockman, în care ironiza moravurile cazone din Armată. Ministrul de Război se simte ofensat și-l aduce pe autor în fața Curții Marțiale sub acuzația de „ultraj adus armatei
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
petrecut mai mult timp „bând bere și practicând scrima”, Weber a început să ia din ce în ce mai mult partea mamei în certurile din familie și a început să se înstrăineze de tatăl său. În același timp cu studiile, el a lucrat ca avocat stagiar. În 1886, Weber a trecut examenul de "Referendar", comparabilă cu cel de admitere în barou în sistemul britanic și american. De-a lungul anilor 1880, Weber și-a continuat studiul dreptului și istoriei. A obținut doctoratul în drept în
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
la fondarea ei. Aceste relații sunt extinse și altor foști membri ai imperiilor coloniale britanic și francez, ca urmare a calității de membru pe care Canada o are în Commonwealth și La Francophonie. În ultimul secol, Canada a fost un avocat pentru conceptul de multilateralism, făcând eforturi susținute pentru a participa pe scena mondială. Aceată tendință a fost demonstată fără echivoc în timpul Crizei Canalului Suez, când primul-ministru de atunci al Canadei, Lester B. Pearson a reușit să detensioneze situația, propunând primele
Politica Canadei () [Corola-website/Science/303258_a_304587]
-
(n. 18 noiembrie 1904, comuna Nucet, județul Dâmbovița - d. 1 iunie 1946, Închisoarea Jilava) a fost avocat, politician român de extremă dreaptă și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri condus de Ion Antonescu. După război, a fost judecat, găsit vinovat de crime de război, condamnat la moarte și executat. După primii ani de școală din comuna natală, a
Mihai Antonescu () [Corola-website/Science/303301_a_304630]
-
anul 2003 Octavian Iliescu a fost decorat cu Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Ofițer. Octavian Iliescu a urmat cursurile Colegiului Național "Carol I" din Craiova (seria 1930-1938). Este licențiat în Drept al Universității din București (1942) și înscris ca avocat în Baroul de Ilfov (1942-1948) și apoi în Colegiul Avocaților București (1948-1950). Este cercetător la Institutul de Istorie al Academiei Române din București (1951-1954), apoi pe rând șef al Cabinetului Numismatic din Biblioteca Academiei Române (1954-1978) și cercetător principal la Muzeul Național
Octavian Iliescu () [Corola-website/Science/303401_a_304730]
-
Cultural" în grad de Ofițer. Octavian Iliescu a urmat cursurile Colegiului Național "Carol I" din Craiova (seria 1930-1938). Este licențiat în Drept al Universității din București (1942) și înscris ca avocat în Baroul de Ilfov (1942-1948) și apoi în Colegiul Avocaților București (1948-1950). Este cercetător la Institutul de Istorie al Academiei Române din București (1951-1954), apoi pe rând șef al Cabinetului Numismatic din Biblioteca Academiei Române (1954-1978) și cercetător principal la Muzeul Național de Istorie a României (1978-1982). Este colecționar de monede din
Octavian Iliescu () [Corola-website/Science/303401_a_304730]
-
absolvit colegiul. După ce a frecventat pentru scurt timp un colegiu de afaceri, între 1923-25 a studiat dreptul la seral la Kansas City Law School (astăzi, Facultatea de Drept de la ), dar a renunțat după ce a pierdut alegerile pentru postul de judecător districtual. Avocații săi din zona Kansas City îl informaseră că educația și experiența îi erau probabil suficiente pentru a primi o licență de a practica dreptul, dar nu a mai încercat să o obțină deoarece a fost ales ca președinte de instanță de
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
practica dreptul, dar nu a mai încercat să o obțină deoarece a fost ales ca președinte de instanță de judecată. În 1947, în timp ce era președinte, Truman a depus cerere pentru a obține o licență de a practica dreptul. Un prieten avocat începuse să facă aranjamentele, și l-a informat pe Truman că cererea trebuie autentificată la un notar. Când a primit această informație, Truman deja se răzgândise, așa că nu a mai făcut nimic. După redescoperirea cererii lui Truman, în 1996, a
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
avea douăzeci de ani, Tom Lefroy, un nepot al vecinilor, a vizitat orasul Steventon și a stat acolo din decembrie 1795 pînă la ianuarie 1796. Acesta obținuse recent o diplomă universitară și se mută la Londra pentru a practica în calitate de avocat. Lui Lefroy și Austen li s-ar fi facut cunoștință la un bal sau la o petrecere de acest gen organizate prin vecinătate, și este clar din scrisorile lui Austen adresate Cassandrei că au petrecut mult timp împreună: " Mă tem
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
Bewley din Whittier, lucrând la litigii comerciale pentru companii locale de petrol și pe alte probleme de drept comercial, dar și cu testamente. În anii următori, Nixon declara cu mândrie că este singurul președinte modern care a lucrat anterior ca avocat practicant. Nixon se ferea să lucreze la divorțuri, întrucât nu-i plăcea să asiste la momente în care femeile discutau deschis despre sex. În 1938, și-a deschis propria filială a firmei Wingert and Bewley în , California, și a devenit
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
producția Whittier Community Players a piesei "", împreună cu o profesoară de liceu pe nume . Nixon a descris-o în memoriile sale ca „un caz de dragoste la prima vedere”—doar pentru Nixon însă, întrucât Pat Ryan l-a refuzat pe tânărul avocat de mai multe ori înainte de a accepta să se întâlnească cu el. Odată începută curtea, Ryan ezita să se mărite cu Nixon; cei doi s-au întâlnit timp de doi ani înainte ca ea să-i accepte cererea în căsătorie
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
special pentru Watergate ; Nixon a furnizat stenogramele conversațiilor, dar nu și benzile, invocând . Cum Casa Albă și Cox se aflau la cuțite, Nixon a obținut concedierea lui Cox în octombrie în așa-numitul „”; el a fost înlocuit cu . În noiembrie, avocații lui Nixon au dezvăluit că o bandă audio cu conversații, înregistrată la Casa Albă la 20 iunie 1972, avea un spațiu gol de 18½ minute. , secretara personală a președintelui, și-a asumat răspunderea pentru aceasta, susținând că a șters accidental
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
biografului său: „Niciun sfat, nicio aprobare, nicio încurajare, nicio consolare, niciun sprijin din partea nimănui de care să-mi amintesc, așa că, ajută-mă, Doamne!”. Din 1827 a început să lucreze ca funcționar într-un birou de avocatură, având șansa să ajungă avocat. Nu i-a plăcut însă această profesie și după o scurtă perioadă de timp, în care a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatând dezbaterile parlamentare și călătorind prin Anglia cu poștalionul, ca să scrie despre campaniile electorale. Reportajele
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
cu visul de a deveni gentleman. Averea, care îl ajută să acceadă în înalta societate, îi este dăruită lui Pip, fără ca acesta să știe adevărul, de către un fost ocnaș, pe care tânărul îl ajutase odată. Banii îi parvin printr-un avocat, Jaggers, care îi comunica faptul ca dorința protectorului bogat este ca “băiatul (Pip) să fie scos din viața pe care o duce și să fie educat pentru a deveni un gentleman. Într-un cuvânt, să fie educat ca un tânăr
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
italiene. Opera sa capitală "Il principe" ("Principele") este considerată primul tratat modern de politică. Născut în micul sat "San Casciano in Val di Pesa", la aproximativ cincisprezece kilometri de Florența, la 3 mai 1469, Niccolò era fiul lui Bernardo Machiavelli (avocat aparținând unei ramure sărăcite a unei influente familii florentine) și al Bartolomeii di Stefano Nelli, ambii de familii culte și de origini nobiliare, dar cu puține resurse din cauza unor datorii ale tatălui. Intrat în serviciul guvernului între 1494 și 1512
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
calitatea lor de delegați ai Congresului Continental din partea celor treisprezece colonii originare, care au devenit cele 13 state originare ale Statelor Unite ale Americii. Este demn de remarcat că toți erau oameni educați și avuți (printre ei se găseau 24 de juriști și avocați, 11 erau comercianți, iar 9 erau fermieri și deținători de plantații), absolut toți fiind cetățeni britanici. Când au afirmat solemn că "jurau cu viața, averea și onoarea lor", acești oameni erau pe deplin conștienți că riscau arestarea, confiscarea totală a
Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302887_a_304216]
-
proprietarul unor întinse suprafețe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o șosea pentru o mai bună circulație în Vestul încă sălbatic. In anul 1860 apare in recensamantul american pentru Decatur, Iowa, ca avocat de 40 ani, nascut in Ungaria, cu o avere imobiliara de 1000 dolari si o avere personala de 200 dolari. În anul 1861 Pomuț explica necesitatea ca Ungaria să demonstreze un tratament mai bun față de minoritățile sale etnice, precum și nevoia
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
franceză guvernamentală. Franța a fost astfel primul guvern care a fost de acord să împartă suveranitatea și să crească într-o Comunitate supranaționala. Această decizie a fost bazată pe un text, scris și editat de prietenul și colegul lui Schuman, avocatul Ministrului de Externe, Paul Reuter și cu ajutorul lui Jean Monnet și directorul de cabinet al lui Schuman sau de cabinet, Bernard Clappier. Este stabilit un plan pentru o Comunitate Europeană pentru adună membrii într-o piață comună. Schuman a propus
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
în care" scris despre rege și instituțiile regale, afirmând că monarhia trebuie să fie legitimă și că atunci când un rege își asuprește poporul, ar putea fi ucis, justificând asasinarea lui Henric al IV-lea al Franței. Thomas Morus (1478-1535), un avocat, scriitor și om de stat englez, a scris "Istoria regelui Richard al III-lea", influențându-l pe Shakespeare. În lucrare, el critica tirania Casei de York în Războiul celor două Roze, dar nu era favorabil nici Casei de Tudor (din cauză că
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1913 și își mută familia ce avea în componență trei fete și doi băieți la București pe strada "10 Mese" într-o casă care există și astăzi. După moartea lui Sarchis Agopian, familia se mută pe strada Călușei în atenansele avocatului Gioroceanu. Starea financiară precară a familiei îl determină pe Ștefan Arșag să se angajeze ca ucenic la un atelier de cizmărie. În data de 16 iunie 1947 se naște scriitorul Ștefan Agopian care a fost botezat sub numele de Gheorghe
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]