85,350 matches
-
folosindu-le în egală măsură, dar prima lui grijă este să-și ajute cititorul să înțeleagă. Egal, viguros ca vână narativă, subtil în analiza psihologică mereu prezentă, Graham Swift este un romancier total, în această epocă Desperado, în care majoritatea scriitorilor sunt fanaticii propriei descoperiri narative. LIDIA VIANU: Printre altele, un autor Desperado amestecă genurile literare într-o singură carte. În Waterland îmbini proză, poezie, istorie, eseu, jurnal, chiar și predarea istoriei, într-un amestec Faulknerian. Ai impresia că această trăsătură
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un "amestec", dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâia. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că nu se simte. Nu mă văd ca făcând parte din vreun grup de scriitori contemporani și nici nu simt că aș participa la vreun efort colectiv. Criticilor le place să facă aceste legături, însă eu cred că adesea se subestimează cât de singular e actul de a scrie. Când scrii un roman e ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îndoieli. Mulți consideră că dețin răspunsurile, că știu tot, că ne pot spune ce și cum, încotro s-o luăm, dar romanul nu e făcut pentru asta, și nici menirea mea de romancier nu e de a ști tot. Un scriitor american spunea odată că toți ducem vieți pline de o disperare mută. Poate că așa e, dar mie mi se pare că trăim mai degrabă o derută mută. Romanul e o formă de artă în care poți reda exact deruta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
după modelarea și ritmul emoției. Văd aici o legătură cu muzica, întrucât muzica are o logică irațională, afectivă, în ultimă instanță. E de asemeni binecunoscut că muzica e un limbaj fără cuvinte și, oricât ar fi de ciudat pentru un scriitor, am un mare respect pentru tot ce e fără cuvinte. Lucrurile nepuse în vorbe sunt adesea cele mai însemnate. Nu mi se pare că stăpânesc cuvintele, ci că trebuie să le aflu, și e sarcina scriitorului să încerce să exprime
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de ciudat pentru un scriitor, am un mare respect pentru tot ce e fără cuvinte. Lucrurile nepuse în vorbe sunt adesea cele mai însemnate. Nu mi se pare că stăpânesc cuvintele, ci că trebuie să le aflu, și e sarcina scriitorului să încerce să exprime lucruri care pot fi în esență mult dincolo de cuvinte, sau greu de exprimat cu claritate. Deși iubesc cuvintele, nu cred nicio clipă că ele sunt un scop în sine. Ele sunt doar o fereastră. Drept care deseori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
importantă, însă eu cred că ea stă în unicitatea inteligenței, a viziunii unui autor, nu doar în inovație. Simt clar că aparțin epocii mele (în moduri de care poate nici nu-mi dau bine seama), dar am tot respectul pentru scriitorii dinaintea mea și "tehnicile" lor. Important e conținutul, tehnicile vin abia pe locul doi. Iar conținutul natura umană nu se prea schimbă. Îmi doresc să scriu despre ceea ce avem cu toții în comun, despre ceea ce e întotdeauna mai presus de rest
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost fericită și liniștită, iar relațiile cu părinții au fost bune. Iată deci că explicația autobiografică nu se portivește cu multele situații de familie nefericite ori amare din romanele mele și, în treacăt fie spus, se pare că în general scriitorii se nasc din copilării nefericite! Tot în legătură cu relațiile dintre generații, aș adăuga că romanul le tratează, fiindcă e suficient de amplu pentru a o face. Un roman poate trata, prin definiție, perioade lungi de timp, poate crea o perspectivă istorică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Ishiguro, iar ultimul mă fascinează. Cred că ceea ce scrie W.G. Sebald e oarecum mai aproape de ce scriu eu. (Unul din poemele lungi din cartea care urmează să-mi apară îi e dedicat). Recunosc că astfel de categorisiri ale scriitorilor sunt o etapă necesară, dar nu mă simt în largul meu când sunt categorisit. N-am încercat niciodată să fiu scriitor străin. Mi-am dorit să fiu scriitor englez. S-ar putea ca reușita mea să se bazeze tocmai pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din poemele lungi din cartea care urmează să-mi apară îi e dedicat). Recunosc că astfel de categorisiri ale scriitorilor sunt o etapă necesară, dar nu mă simt în largul meu când sunt categorisit. N-am încercat niciodată să fiu scriitor străin. Mi-am dorit să fiu scriitor englez. S-ar putea ca reușita mea să se bazeze tocmai pe faptul că n-am izbutit ce mi-am pus în gând. LV. Poezia ta se clădește pe sensiblitate. Privești și notezi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să-mi apară îi e dedicat). Recunosc că astfel de categorisiri ale scriitorilor sunt o etapă necesară, dar nu mă simt în largul meu când sunt categorisit. N-am încercat niciodată să fiu scriitor străin. Mi-am dorit să fiu scriitor englez. S-ar putea ca reușita mea să se bazeze tocmai pe faptul că n-am izbutit ce mi-am pus în gând. LV. Poezia ta se clădește pe sensiblitate. Privești și notezi. Nu te confesezi. Îți manevrezi cititorul, îl
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
publice”, „Euresis-Cahiers roumains d’études littéraires”, „Manuscriptum”. Susține apreciate rubrici de cultivare a limbii: „Povestea vorbei” în „Luceafărul”(1990-1993), „Păcatele limbii” în „România literară” (din 1993), „Subversiuni lingvistice” în „Vineri”, supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a. Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
apreciate rubrici de cultivare a limbii: „Povestea vorbei” în „Luceafărul”(1990-1993), „Păcatele limbii” în „România literară” (din 1993), „Subversiuni lingvistice” în „Vineri”, supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a. Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale ramificări în spațiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
și ceva mai spre Apus, un alt popor intră în istoria lumii, urmând să intre și în cea a medicinei, victorios ca nimeni altul. De unde venea această lume inteligentă a Helladei care se pregătea să dea geniali constructori, sculptori, înțelepți, scriitori, savanți, oratori, șefi militari și pe cel mai mare medic al antichității? Mister, legende, ipoteze. Dintre toate acestea una pare mai credibilă, susținând prezența lor continuă pe țărmul asiatic al cetăților Ephes, Pergam, Halicarnas, Milet, Cnidos ca și în insulele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
structurală tuturor triburilor dacice și integrativ tracice. Ceea ce la eleni și romani rosteau înțelepții, dacii aveau în simțirea lor, conectată la voința divină prin credința nelimitată că spiritul este nemuritor. Ei aveau deja în convingerea și practica vieții lor ceea ce scriitorul latin Juvernal va afirma în Satire (X) Dacii, precum creștinii, mai târziu, considerau trupul drept casă a spiritului, iar atenția medicală era acordată preventiv și curativ, ambelor componente ale întregului uman. Această grijă sanitară complexă era o datorie de conștiință
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
magia, chiar dacă medicul lui Traian, Criton îi acuza pe discipolii lui Deceneu, respectiv pe preoți, că vrăjesc poporul. Mai degrabă credem că ecouri orfeice intraseră în practica sugestionării, care dubla sau însoțea terapeutica empirică a dacilor și despre care amintește scriitorul Euripide în Hecuba și în Alceste. Nicolae Iorga afirmă că aceste rostiri orfeice erau pozitive, cum le considera și Clemens din Alexandria. În terapeutică aceste sugestionări aveau latura lor calmantă, contribuind la eficientizarea tratamentelor pe bază de plante, minerale, produse
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Al Mutahhat Ibn Tahir (sfârșitul primului mileniu creștin). Credincios lui Allah ca și Rhazi, acest savant unește rațiunea cu reflexivitatea și amândouă cu Dumnezeu. Similar și tot hippocratic este, în recomandările sale, și medicul Ahmed Ibn Umar Ibn Ali, scriitor și astronom în Samarkand (în sec. XII d.Chr.). Al Abulkasim (Zahrawi, m.1022), precursor în oftalmologie, otorinolaringologie, urologie, obstetrică și ortopedie, chirurg născut la Cordoba, a scris între alte tratate medicale o carte de anatomie-chirurgie, după Paul din Egina
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de mijloc. De asemenea, limbile latină și greacă au fost și ele factori de continuitate între cele două epoci. Prin ele spiritul universalist medieval, capătă în Renaștere o mai mare posibilitate de difuzare. Umanismul acestei epoci, exprimat prin filosofi, artiști, scriitori și medici dorea să cucerească lumea. în acest efort, spre desăvârșirea ființei umane, un rol important l a avut spiritul caritabil bizantin dar și cunoașterea corpului uman prin aprobarea disecțiilor, prin inventarea tiparului care a favorizat răspândirea rapidă a informațiilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și contra în toate țările occidentale. Harvey își explică descoperirea epocală, rațional, obiectiv, pe bază de observații și experimente anatomice cu o interpretare fără reproș. Fiind și literat cu pasiune pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu-se de inerția obtuză a unor mari anatomiști. în Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
poziția distinctă și laborioasă a Medicinei. Este un secol plin de tratate și de premiere medicale. Un veac de idei, teorii, doctrine, o epocă în care filosofarea devine un mod intelectual de manifestare și în mrejele ei intră și medicii, scriitorii, politicienii etc. Medicina, legată prin finalități și sensibilitate de filosofie, sprijină, după caz, mișcarea de idei novatoare, explicând raporturile dintre fenomenele umane și cele fizice, dintre starea de sănătate și condițiile de viață, și, filosofează eclectic, uneori original, doar, în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
observații se înscriu și cele referitoare la evoluția speciilor, înmulțirea viețuitoarelor. Considerând că exprimarea definește persoana, el afirmă sentențios „Le style est l’homme“. O altă categorie de filosofi — prieteni ai medicilor și cu idei medicale este cea a unor scriitori luminiști celebri: Diderot, Rousseau, Voltaire, Montesquieu. Toți raționaliști, critici, moraliști, ajunși universali, în viață fiind. Denis Diderot (1713 - 1784), pasionat de medicină, consideră senzația și automișcarea, atribute ale materiei, iar conștiința, manifestarea acesteia în stadiul superior organizat. Gloria lui Diderot
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și ideea că toxinele gastro-intestinale au repercusiune perturbatorie în creier. Cu Philosophie de la folie (1791) a lui Joseph Daquin și Nosographie philosophique, tratatul lui Pinel, un nou orizont se deschide Psihiatriei a cărei importanță va crește în fiecare secol. Ecoul scriitorilor filosofi se resimte și-n organizarea învățământului pentru handicapați. G. Cardano înființează un învățământ pentru surdo- muți; spaniolul Pedro Pouce proiectează un învățământ propriu-zis pentru această categorie de handicapați fizici; în Franța Rodrigues Pereire se ocupă de școlile pentru handicapați
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Iași, continuându-le până în 1925 la Institutul de Anatomie și Embriologie din București. își continuă cercetările și studiile la Chicago, Woob- Hale și Londra până în 1936. Se întoarce în laborator și la catedră, la Iași, unde se afirmă și ca scriitor, fondând revista însemnări ieșene (1936). Între descoperirile sale cităm: sistemul porthipofizar (1932), raporturile dintre aparatul endocrin și diencefal, structura pericardului și durei-mater, dubla inervare a fibrei musculare, descoperirea unui complex de substanțe excitante pentru creier „cerebrostimulina“, în lichidul cefalorahidian ș.a.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Iarna e o altă țară (1980) este un roman robust, cu o tăietură modernă și o construcție suplă, cu ușurință de alăturat, prin caracteristici și construcție tehnică, prozei optzeciste. Se întrețes aici temele și motivele predilecte ale acestei promoții de scriitori: repartiția la țară, odiseea contactelor cu mediul redacțional, restricțiile de diverse tipuri, presiunea cenzurii, absurdul și burlescul anumitor situații, privite cu ironie și adesea cu umor negru - toate sugerate, evident, cu discreție, dar mai ales sesizabile în subtext. Deși în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
Repere bibliografice: Felea, Secțiuni, 381-386; Valeriu Cristea, Un tânăr romancier, RL, 1975, 23; Lucian Hanu, Un moralist discret, LCF, 1975, 27; Val Condurache, „Lumină pentru cei singuri”, CL, 1975, 7; Victor Atanasiu, Realismul în proza tinerilor, LCF, 1976, 44; Iorgulescu, Scriitori, 204-205; Dana Dumitriu, Un tânăr al zilelor noastre, RL, 1980, 17; Valentin F. Mihăescu, „Iarna e o altă țară”, LCF, 1980, 19; Ioan Holban, „Lumină pentru cei singuri”, CRC, 1980, 25; Popa, Clasici, 89-92; Cosma, Romanul, I, 218-219; Radu, Pagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
critică”. Director este Gh. Matei, iar redactor, Valeriu Olăniuc. În Cuvânt înainte se afirmă: „Nu vom reprezenta nici o «școală» cu direcții noi și nici nu vom lupta contra adevărului, care e mai presus de toate.” Publicația își propune promovarea tinerilor scriitori și susținerea unui curent cultural local. Rubricile obișnuite sunt „Cronica artistică”, „Cronica dramatică”, „Note, însemnări”. Colaborează cu versuri George Lesnea, Valeriu Olăniuc, Emil Botez, C. Nica ș.a. Proză semnează Gh. Matei. Revista mai cuprinde articole pe teme teatrale, plastice, istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288995_a_290324]