85,350 matches
-
Amalfi a fost considerat multă vreme inventatorul busolei (1302), dar s-a revenit după ce s-a aflat că învățatul italian Brunetto Latini susținea că a văzut-o în Anglia încă din 1260. Într-o lucrare arabă din 1242, scrisă de scriitorul Bailak-al Rabdjak, se spune că marinarii iau un vas cu apă, pun două bețișoare în cruce și o piatră de magnet cât palma. În 1269, Pierre de Maricourt, supranumit Peregrinus, scria că busola este formată dintr un ac magnetic fixat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ziarul „Lupta Ardealului”, continuând să publice în „Almanahul literar”, din al cărui colegiu redacțional a și făcut parte în 1950-1951. Este trimis la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1951-1952), devenind apoi redactor la revistele „Viața militară” (1952-1954), „Tânărul scriitor” (1954-1957), „Luceafărul” (1960-1962). Între 1952 și 1954 a funcționat și ca preparator la Institutul de Istorie Literară și Folclor, iar între 1954 și 1958 a fost cadru didactic la Institutul Pedagogic din București. În decembrie 1958, sub motivul că ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
măsură, la stilul telegrafic, sincopat, oarecum bizar, pe care îl adoptase în perioada anterioară. Ultima lucrare este mai mult decât un „periplu estetic prin universul epic” al lui Mihail Sebastian, izbutind să realizeze armonizarea interpretării cu investigația documentară. Exegetul definește scriitorul prin două înrâuriri esențiale care s-au întrepătruns: cea franceză, de la Stendhal până la Proust și Gide, și cea românească, prin Nae Ionescu, doctrinarul „trăirismului”, și prin Camil Petrescu, ca atitudine estetică. Se pune în relief că, departe de a deveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
adjunct la „Luceafărul”, face parte din redacția „Cotidianului” (1991-1992) și a revistei „Alianța civică”. Se numără între membrii fondatori ai Alianței Civice, în 1995 ajungând vicepreședinte al acesteia. Poetul nu refuză funcțiile cu caracter managerial sau politic: secretar al Uniunii Scriitorilor (1991-1992), consilier-șef al Inspectoratului pentru Cultură București (1992- 1993), director de programe la Societatea pentru o Televiziune Independentă (1996-1997), consilier de stat pentru mass-media și imagine al prim-ministrului Victor Ciorbea (1996-1997). Fire greu adaptabilă la rigorile vieții oficiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Societatea pentru o Televiziune Independentă (1996-1997), consilier de stat pentru mass-media și imagine al prim-ministrului Victor Ciorbea (1996-1997). Fire greu adaptabilă la rigorile vieții oficiale, își dă aproape de fiecare dată demisia (chiar și din postul de secretar al Uniunii Scriitorilor) și revine ca șef al secției de cultură la cotidianul „România liberă”, unde mai lucrase și în 1994. P. debutează cu poezie în 1962, la revista „Contemporanul”, dar se impune atenției cu un ciclu de poezii publicat în revista „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Prima lui carte, Turnul înclinat, apare în 1966 și se bucură de o primire de excepție, cum de altfel i-au fost primite aproape toate cărțile, P. fiind unul dintre cei mai „bogați” posesori de premii literare. Obține Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj pentru volumul de versuri 13 iluzii (1971) și pentru romanul Tunelul norvegian (1978), iar pentru volumul de interviuri Dialoguri fără Platon (1976) i se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor, ca și pentru Vine istoria (1972), carte de reportaje scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
cei mai „bogați” posesori de premii literare. Obține Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj pentru volumul de versuri 13 iluzii (1971) și pentru romanul Tunelul norvegian (1978), iar pentru volumul de interviuri Dialoguri fără Platon (1976) i se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor, ca și pentru Vine istoria (1972), carte de reportaje scrisă în colaborare cu Radu Mareș și Vasile Sălăjan. Obține, de asemenea, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie cu De neatins, de neatins (1978), Fericit prin corespondență (1982) și Binemuritorul (1996). Opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
norvegian (1978), iar pentru volumul de interviuri Dialoguri fără Platon (1976) i se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor, ca și pentru Vine istoria (1972), carte de reportaje scrisă în colaborare cu Radu Mareș și Vasile Sălăjan. Obține, de asemenea, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie cu De neatins, de neatins (1978), Fericit prin corespondență (1982) și Binemuritorul (1996). Opera poetică i-a fost antologată de mai multe ori: Degetul de gheață (1984), Ce-ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu? (1999), Versuri (2000). Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
O, 1977, 43; Alex. Ștefănescu, Publicistica, RL, 1977, 48; Alexiu, Ideografii, 126-128; Felea, Aspecte, I, 163-167, II, 204-206; Vlad, Lectura, 195-197; Victor Felea, „Ieri, azi și mai ales mâine”, TR, 1978, 1; Laurențiu Ulici, Gustul parabolei, CNT, 1978, 50; Iorgulescu, Scriitori, 133-134; Poantă, Radiografii, I, 245-247, II, 22-27; Raicu, Practica scrisului, 372-375; Horia Bădescu, Un mare timid, TR, 1979, 2; Ion Cocora, Personaj și mască, TR, 1979, 2; Lucian Alexiu, „De neatins, de neatins”, O, 1979, 9; Nicolae Manolescu, Delicata ironie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
15; Liviu Petrescu, Insul de hârtie, ST, 1988, 4; Alex. Ștefănescu, Posibil roman al formării, RL, 1988, 51; Munteanu, Jurnal, IV, 175-177; Mircea Mihăieș, Casandra, fin de siècle, O, 1992, 2; Cornel Ungureanu, Poetul în septembrie, O, 1992, 17; Poantă, Scriitori, 84-87; Ulici, Lit. rom., I, 112-116; Alex. Ștefănescu, Exegeza tristeții, RL, 1996, 21; Dicț. analitic, I,274-276; Milea, Sub semnul, 106-109; Grigurcu, Poezie, II, 313-319; Mircea A. Diaconu, Nicolae Prelipceanu, „binemuritorul”, CL, 2000, 1; Alex. Ștefănescu, Frumusețea ideilor, RL, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; În condițiile relaxării produse de acțiunile lui Mihail Gorbaciov românii din Basarabia și- au reafirmat identitatea națională prin cultură; în acest sens s- au remarcat activitatea unor scriitori ca Grigore Vieru și muzicieni ca George Enescu și Ciprian Porumbescu. 19) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; În anul 1977 scriitorul Paul Goma inițiază o mișcare de solidaritate cu mișcarea din Cehoslovacia “Charta 77”; reacția autorităților comuniste din România a fost îngăduitoare. 20) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
Dacoromania”, „Cultura poporului”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”; la „Ramuri” susține o rubrică de recenzii. Scoate, în 1923, gazeta „Conștiința românească”, unde e sprijinit de N. Iorga și Sextil Pușcariu, ține în cadrul Astrei numeroase conferințe: Valoarea culturii naționale, Sufletul latin, Scriitori și public în lumea veche ș.a. Inițiază extensiunea universitară în Transilvania. Este între ctitorii Muzeului Limbii Române (nucleul viitoarei școli lingvistice clujene) și ai Societății Etnografice. În 1920, la recomandarea lui V. Pârvan, fusese ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
Socialiste (1972-1974). Din 1974 e desemnat director al Editurii Albatros, funcție din care este demis în 1985, motivele invocate de oficialități referindu-se la „superficialitate, lipsă de fermitate față de conținutul politic al cărților editate”. A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor, în Comitetul Asociației Scriitorilor din București și președinte de onoare al Târgului Internațional de Carte Gaudeamus (1994-1998). Debutează editorial în 1956, cu volumul de proză Cu și fără ghiozdan, tradus prompt în limbile maghiară, sârbă și germană. I s-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
e desemnat director al Editurii Albatros, funcție din care este demis în 1985, motivele invocate de oficialități referindu-se la „superficialitate, lipsă de fermitate față de conținutul politic al cărților editate”. A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor, în Comitetul Asociației Scriitorilor din București și președinte de onoare al Târgului Internațional de Carte Gaudeamus (1994-1998). Debutează editorial în 1956, cu volumul de proză Cu și fără ghiozdan, tradus prompt în limbile maghiară, sârbă și germană. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
Scriitorilor din București și președinte de onoare al Târgului Internațional de Carte Gaudeamus (1994-1998). Debutează editorial în 1956, cu volumul de proză Cu și fără ghiozdan, tradus prompt în limbile maghiară, sârbă și germană. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Recreația mare (la ediția a doua, 1973), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mama mamuților mahmuri (1980). Consacrat ca scriitor în literatura pentru copii, S. poate fi socotit autorul unei singure cărți, Recreația mare (1965), în care a reunit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
1994-1998). Debutează editorial în 1956, cu volumul de proză Cu și fără ghiozdan, tradus prompt în limbile maghiară, sârbă și germană. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Recreația mare (la ediția a doua, 1973), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mama mamuților mahmuri (1980). Consacrat ca scriitor în literatura pentru copii, S. poate fi socotit autorul unei singure cărți, Recreația mare (1965), în care a reunit multe din povestirile sale anterioare. Revizuirile succesive țin de însăși maniera în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
proză Cu și fără ghiozdan, tradus prompt în limbile maghiară, sârbă și germană. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Recreația mare (la ediția a doua, 1973), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mama mamuților mahmuri (1980). Consacrat ca scriitor în literatura pentru copii, S. poate fi socotit autorul unei singure cărți, Recreația mare (1965), în care a reunit multe din povestirile sale anterioare. Revizuirile succesive țin de însăși maniera în care este înțeles actul scrisului, ca modalitate permanentă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
pe unele și le introduce pe altele, face numeroase modificări (schimbări de titlu, stilizări). S. a intuit că literatura pentru copii nu trebuie echivalată nici cu evadarea factice în fabulos sau în fantastic, nici cu scenariul moralizator. Într-un interviu scriitorul afirma că mărcile prozei sale ar fi „culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic”, în altul propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
2002 (în colaborare). Repere bibliografice: Barbu, O ist., 352-354; Caraion, Pălărierul, 121-127; Cornel Moraru, „Miraria”, FLC, 1977, 26; Eugen Simion, „Miraria”, LCF, 1977, 26; Manu, Eseu, 129-132; Regman, Explorări, 295-302; Grigurcu, Poeți, 415-417; Raicu, Contemporani, 96-99; Doinaș, Lectura, 171-174; Simion, Scriitori, III, 121-128; Grigurcu, Existența, 72-79; Liviu Papadima, „Șaizeci poeme”, TBR, 1986, 319; Munteanu, Jurnal, IV, 151-154; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 447-451; Lucian Alexiu, Sunetul poeziei, O, 1990, 16; Negoițescu, Scriitori contemporani, 183-186; Ierunca, Semnul, 183-187; Dicț. scriit. rom., II, 318-320; Popa, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
Explorări, 295-302; Grigurcu, Poeți, 415-417; Raicu, Contemporani, 96-99; Doinaș, Lectura, 171-174; Simion, Scriitori, III, 121-128; Grigurcu, Existența, 72-79; Liviu Papadima, „Șaizeci poeme”, TBR, 1986, 319; Munteanu, Jurnal, IV, 151-154; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 447-451; Lucian Alexiu, Sunetul poeziei, O, 1990, 16; Negoițescu, Scriitori contemporani, 183-186; Ierunca, Semnul, 183-187; Dicț. scriit. rom., II, 318-320; Popa, Ist. lit., 387-388. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
extrem de eficiente. Viața spectaculosă a metreselor a fost marcată și de modul în care au părăsit scena vieții. Unele au părăsit scena vieții de curtezane și favorite zeificate (în antichitate), ca modele pentru urmașele lor, iubite, admirate, eternizate de artiști (scriitori, pictori, muzicieni). Altele au sfârșit disprețuite, uitate, retrase, pocăite în mânăstiri. Cu puține excepții, cele mai multe au fost nefericite, chiar și după ce au triumfat, au fost și sunt etichetate, indiferent pe calitățile și meritele lor, tot femei de categorie inferioară soțiilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lor, expunându-se riscurilor de viol, boală, dispreț, prigonire, pedeapsă, crimă. Pentru a aprofunda și nuanța înțelegerea psihologică a comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane, am conturat câteva personaje din literatura universală și din literatura română pe care scriitorii le înconjoară cu înțelegere, admirație, compasiune, dar și cu ironie și dispreț. Hetairismul grec și roman l-am exemplificat prin opera lui Ovidius, Amores, prin opera lui Lucian din Samosata, Dialogurile curtezanelor. Ca personaje literare inspirate de ființe reale- istorice
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
curtezane de lux: ganika, în India, hua fetele-flori, în China, hetairele în Grecia, meretrices în Roma antică și în Italia, gheișele în Japonia, practicantele sexului plătit din bordeluri și amatoarele străzii. Au fost selectate câteva personaje literare din operele marilor scriitori: Ovidius, Lucian din Samosata, Lanling Xiaoxiao Sheng, Daniel Defoe, Abatele Prévost, Honoré de Balzac, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Alfred de Musset, Debra Finerman, Emile Zola, Pierre La Mure, Gustave Flaubert, Anatole France, F.M. Dostoievski, Alexandr Kuprin, Nicolae Filimon, Panait Istrati
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rugându-se pentru iertare și pentru mântuire. Trei ani mai târziu, Pafnutie a vizitat-o, cerându-i să renunțe la modul dur de viață, să părăsească chilia zidită. Ea a refuzat, plângându-și păcatele, iar după cincisprezece zile a murit. Scriitorul francez, Anatole France, impresionat de destinul acesteia, a scris un microroman, Thaisia. Paisia este o fată orfană care, pentru a supraviețui, și-a făcut din casă loc de întâlnire cu bărbații capabili să plătească pentru a o întreține. Auzind de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]