85,183 matches
-
1960, 1 vol. - intitulată ediția a 4-a). Toate edițiile publicate până în anul 1953 au fost tipărite în două volume, din motive tehnice tipografice și comerciale, determinându-l pe autor să renunțe la împărțirea inițială în trei cărți (așa cum susținea scriitorul că fusese conceput romanul), ce reprezentau trei perioade și trei faze în evoluția personajelor. Ediția din 1953 a restabilit împărțirea inițială în triptic, fiind operate unele intervenții și ameliorări de ordine stilistică, precum și restabiliri ale unor inadvertențe istorice sau sociale
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
1953 a restabilit împărțirea inițială în triptic, fiind operate unele intervenții și ameliorări de ordine stilistică, precum și restabiliri ale unor inadvertențe istorice sau sociale. Chiar dacă nu a luptat în război, Cezar Petrescu (1892-1961) are multe asemănări cu personajul Radu Comșa. Scriitorul avea o dublă obârșie: atât țărănească (pe linie paternă), cât și moșierească (pe linie maternă). Căsătoria părinților săi seamănă cu unirea conjugală proiectată între Radu Comșa și Luminița Vardaru. Tatăl scriitorului, Dimitrie D. Petrescu (1860-1907), era fiul unui clăcaș oltean
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Petrescu (1892-1961) are multe asemănări cu personajul Radu Comșa. Scriitorul avea o dublă obârșie: atât țărănească (pe linie paternă), cât și moșierească (pe linie maternă). Căsătoria părinților săi seamănă cu unirea conjugală proiectată între Radu Comșa și Luminița Vardaru. Tatăl scriitorului, Dimitrie D. Petrescu (1860-1907), era fiul unui clăcaș oltean ce plecase desculț în lume pentru a învăța carte. Acesta a absolvit Institutul Agronomic din Paris și s-a întors în țară ca inginer și doctor în științe agronomice. El s-
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a absolvit Institutul Agronomic din Paris și s-a întors în țară ca inginer și doctor în științe agronomice. El s-a căsătorit cu o fată de mari proprietari rurali, care aveau moșii întinse în județele Neamț și Iași. Mama scriitorului, Olga Comoniță (1871-1956), provenea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, tatăl ei fiind senator liberal. Dubla obârșie a scriitorului l-a împins pe acesta să caute concilierea celor două clase opuse, reprezentate de părinții săi. „M'a atras și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
s-a căsătorit cu o fată de mari proprietari rurali, care aveau moșii întinse în județele Neamț și Iași. Mama scriitorului, Olga Comoniță (1871-1956), provenea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, tatăl ei fiind senator liberal. Dubla obârșie a scriitorului l-a împins pe acesta să caute concilierea celor două clase opuse, reprezentate de părinții săi. „M'a atras și m'a influențat ideologia sămănătoristă, de pe băncile școlii, fiindcă regăseam conciliată atmosfera de acasă. Spiritul de clasă al tatei, care
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
înrolat la începerea războiului și a ocupat prin examen la 19 septembrie 1916 postul de administrator (girant) de plasă în comuna Mălini din județul Suceava, având îndatorirea de a asigura aprovizionarea cu alimente și furaje a trupelor din garnizoana Fălticeni. Scriitorul era pasionat de jocul de cărți, aspect ce reiese pregnant în romanul "Întunecare". Potrivit unor zvonuri, în mai 1918, pe când era girant de plasă la Mălini, a pierdut o mare sumă de bani în urma unei partide de cărți cu ofițeri
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
sale sunt învinși ai vieții, confruntați cu aspectele brutale ale realității și marcați de o existență banală și cenușie, de stres, de dr-a-m-a ratării și a compromisului. Tuberculoza osoasă contractată în studenție a recidivat într-o formă mai gravă, iar scriitorul a fost internat în spital timp de șase luni, începând din februarie 1922, fiind imobilizat la pat cu corpul pus în ghips. A avut astfel ocazia să cunoască traiul din spital pe care l-a descris apoi în pasajele literare
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
cu talentul romancierului. Criticul Alex. Ștefănescu scria că „este vorba, în fond, despre o combinație de gazetărie de senzație și literatură melodramatică, scrisă cu vervă și cu o eleganță stilistică bine însușită, practicată firesc”. (Alex. Ștefănescu, "Istoria literaturii române contemporane") Scriitorul și-a grupat romanele și volumele de nuvele pe cicluri, vrând să realizeze o variantă românească a "Comediei umane" a lui Balzac, despre care George Călinescu afirma că nu se ridică la înălțimea intențiilor autorului, deși îi recunoștea inventivitatea epică
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
om izolat din cauza faptului că se afla în dezacord cu societatea vremii, și-și mărturisea propria neputință de a-i oferi o soartă favorabilă: „lipsit de orientare ca și acest intelectual, n-am fost in stare să-i găsesc, ca scriitor, soluția salvatoare. N-am știut să-l izbăvesc. M-am mulțumit să-l zugrăvesc și să încerc a-l explica”. Criticul Ioan Stanomir cataloga realismul romanului ca „vizionar și pasional-ideologic”, deoarece autorul încearcă să înfățișeze profunzimea obsesiilor și viselor unei
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Alexandru Vlahuță, creând un cerc vicios: „intelectualul” nu poate învinge deoarece astfel și-ar anula propria sa condiție de „intelectual”. Tânărul savant respingea această resemnare mioritică a intelectualului român, căutând în scrierile sale alte atitudini intelectuale în fața acelorași provocări. Ulterior, scriitorul a folosit unul dintre personajele secundare ale cărții, sublocotenentul Bogdan Cernegură, ca erou central al romanului "Ochii strigoiului" (1939-1941), imaginând revenirea acestuia printre oameni după ce zăcuse 20 de ani în spital în urma unei răni la cap ce-l făcuse să
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
finanțe, dornici să stăpânească și să controleze totul; Zoe Vesbianu și soțul ei fac parte din categoria speculanților și profitorilor de război, în timp ce prietenii lui Comșa de la pensiunea Cimbru reprezintă mica intelectualitate cu credințele și speranțele ei. Principalul atac al scriitorului se îndreaptă împotriva burgheziei întruchipate de politicianul și moșierul Alexandru Vardaru și de speculantul Sofron Vesbianu, personaje dominate de lăcomie și care nu au alt orizont decât banul. Deși au scopuri asemănătoare, cei doi folosesc mijloace diferite. Vardaru este omul
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
avut parte de un mare succes comercial și de un succes critic parțial la momentul apariției sale, criticii literari considerând că acesta a contribuit la creșterea interesului publicului românesc pentru romanul original. Apariția cărții a fost întâmpinată cu elogii de scriitorii și criticii epocii precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Alexandru Philippide, Mihail Dragomirescu, Perpessicius etc., singurele rezerve aparținându-i criticului Pompiliu Constantinescu care a reproșat predominarea documentului („paralelism până la identificare între realitate și artă”) în dauna reprezentării artistice. Unul din primii
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
din "Drumul cu plopi" și în romanul "Întunecare" sunt niște inadaptați sociali în genul personajelor lui I.Al. Brătescu-Voinești. Inadaptarea intelectualilor lui Cezar Petrescu provine din izolarea lor psihologică într-un oraș uniform și banal care strivește visurile indivizilor. Tânărul scriitor Mircea Eliade publica la 20 mai 1927 o cronică nepărtinitoare despre primul volum al cărții în ziarul "Cuvântul" (condus de profesorul Nae Ionescu) în care evidenția imaginea autentică a anilor grei ai Primului Război Mondial, precum și a societății contemporane românești prezentată de
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
războiul a rupt-o în două, a însângerat-o fără a o schimba. O frescă străbătută de impulsuri epice ale burgheziei. Pentru cea dintâi oară, în proza românească, burghezia se vădește complet și autentic”, scria, printre altele, Eliade. Cronica tânărului scriitor nu l-a necăjit pe Cezar Petrescu, în ciuda unor zvonuri care au circulat în epocă și care au fost auzite și de autorul ei. Eliade recunoștea în memoriile sale că articolul său era „destul de dur” și l-a supărat pe
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și care au fost auzite și de autorul ei. Eliade recunoștea în memoriile sale că articolul său era „destul de dur” și l-a supărat pe Pamfil Șeicaru (redactorul șef al ziarului), care i-a reproșat că l-a jignit pe scriitor. Cezar Petrescu l-a invitat pe Eliade să colaboreze la revista "Gândirea" (pe care o conducea la acea dată împreună cu Nichifor Crainic), inaugurându-se astfel o relație ce a durat mulți ani până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Petrescu l-a invitat pe Eliade să colaboreze la revista "Gândirea" (pe care o conducea la acea dată împreună cu Nichifor Crainic), inaugurându-se astfel o relație ce a durat mulți ani până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar scriitorul consacrat l-a ajutat pe mai tânărul său confrate să-și publice primul său roman, "Isabel și apele Diavolului" (1930), și i-a publicat articolele și eseurile în paginile revistei "România literară" în 1939, după ieșirea din lagăr. Realismul faptelor
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
în anii imediat următori. Criticul Eugen Lovinescu îl considera „cel mai bogat și, într-un fel, mai reușit, roman al războiului nostru de întregire națională”, recunoscându-i marea putere de evocare socială și chiar de analiză psihologică, destul de rară la scriitor. Perpessicius scria, de asemenea, într-o cronică din anul 1929: „Dacă se poate vorbi de un roman, nu atât rechizitoriu, dar icoană a războiului nostru, cu toate stările lui de suflet, de variații ale societății, cu pervertiri sau eroisme anonime
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
(n. 21 septembrie 1970 în Timișoara) este scriitor, regizor, realizator de televiziune, critic de film, specialist în marketing. Este doctor în Științe Economice și a fost de-a lungul timpului visiting professor la diverse universități. A scris cel mai vândut roman românesc din ultimii 20 de ani, "Biblia
Igor Bergler () [Corola-website/Science/336551_a_337880]
-
(n. 26 noiembrie 1925, Arad - d. 14 august 2000, Paris) a fost un poet, eseist, scriitor și om de teatru român, emigrat în Franța. Vorbea excelent franceza, engleza și germana. a fost singurul fiu al unei familii de farmaciști, Aurica (născută Știrbulescu) și Cornel Omescu. A urmat școala primară la Arad (1932-1936). A absolvit liceul "Moise
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
în materie de Shakespeare, a publicat, la prestigioasa editură pariziană „Presses Universitaires de France” patru volume, printre care teza sa de doctorat intitulată „Hamlet ou la tentation du possible” (1987) care a fost distinsă cu premiul Biguet al Academiei Franceze. Scriitorul Petre Sirin a descris în cartea „Castele în Spania” cercul strâmt al iubiților homosexuali din Bucureștiul anilor ‘40-’50 care îi cuprindea pe muzicologul Mihai Rădulescu și criticul Ion Negoițescu, alături de mai tinerii lor amanți: Ion Omescu, Mircea Mateescu, regizorul
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
situat în Parcul Central „Anton Scudier”, unde sunt expuse 24 de busturi de bronz: de la Carol Robert de Anjou, care și-a stabilit capitala la Timișoara, la comandanți de oști, primari care au contribuit la dezvoltarea orașului, precum și medici, ingineri, scriitori, muzicieni și artiști plastici. Inițiativa creerii a început cu o dezbatere publică la începutul anului 2009 privind propunerile. Inițial erau avute în vedere 100 de personalități, iar în final a fost aprobată prin HCL 132 din 24 martie 2009 o
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
a fost realizat de Remus Irimescu (n. 1967) și dezvelit la 3 august 2011. Absolvent al Literelor, a participat la înființarea celebrului Cerc Literar de la Sibiu. A fost fondator al facultății de Filologie, profesor universitar, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, critic de artă și animator al activității literare și de arte plastice din Timișoara. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 3 august 2012. A fost muzician, interpret (vioară) și dirijor. A organizat
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 2 august 2013. A fost un medic chirurg, profesor și rector al Institutului de Medicină Timișoara, președinte al Societății Române de Flebologie. A fost membru activ al Academiei Romane. A fost, de asemenea, pictor, scriitor și jucător de șah. A organizat clubul de șah medicina Timișoara și a fost președinte de onoare al Federației Române de Șah. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 3 august 2015. A fost medic
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
a stins din viață și a fost înmormântată în biserica Sfânta Ecaterina din Timișoara. Bustul său a fost realizat de și dezvelit la 9 mai 2015. A fost comite suprem al comitatului Timiș-Torontal (1871-1889), prefect al Timișoarei (1875-1889). Academician, jurist, scriitor, istoric, colecționar de artă și mecena. A fost președinte-fondator al Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud (Banat). Și-a donat prin testament Muzeului de Artă colecția sa de pictură, grafică și artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
personalului Institutului de Sudură și Încercări de Materiale (ISIM) din Timișoara. Bustul său, donat de filiala Timișoara a Academiei Române a fost realizat de Ina Popescu și dezvelit la 5 martie 2012. Născut la Ciacova, în Banat, a fost un ieromonah, scriitor și diplomat sârb. Iluminist, a influențat puternic cultura sârbă prin scrierile sale. A călătorit și a trăit în multe țări. O perioadă a predat la Iași. Spre sfârșitul vieții s-a stabilit în Serbia, unde a înființat „Marea Școală” din
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]