85,035 matches
-
și alte nume și rituri: lectisternia (micenianul re-ke-to-te-ri-jo), numele etrusc Tagesxe "Tages" (cf. arcadianul Tegea), numele roman cu care sunt desemnați aheii, danaii și elenii: Graes (Milani, 1976; Pugliese Carratelli, 1968, pp. 320 sqq.). 3. Ar fi posibil să ne pronunțăm asupra tezelor lui Peruzzi dacă s-ar putea stabili Într-o anumită măsură o continuitate a locuirii din perioada submiceniană până În cea geometrică În Italia meridională sau În Sicilia, ca, de exemplu, la Thapsos (Sicilia), sau dacă plasarea sanctuarelor În afara
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
putea povesti ceea ce s-a întâmplat. 6. Agonia lui Isus Un alt exemplu foarte clar vine din Noul Testament. În timpul agoniei sale, Isus se roagă în „grădina Măslinilor”. Cel care citește Evangheliile după Marcu și Matei poate afla ce cuvinte a pronunțat Isus în acele momente. Cine era însă prezent și a auzit ceea ce spunea Isus? Nimeni. De fapt, cei trei ucenici care îl însoțeau pe Isus, tot conform lui Marcu și Matei, dormeau. Și de data aceasta, e cam complicat ca
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Teorie Daco-Română". Preluînd și dezvoltînd unele descoperiri ale lui Xenopol, Iorga a susținut că geto-dacii sînt strămoșii românilor, prin căsătorii mixte contractate cu cuceritorii lor romani; argumentele sale generale stabilesc locul poporului român în cadrul culturii europene. Tendințele junimiste erau foarte pronunțate în istoriografia lui Iorga. El susținea că feudalismul nu a fost un produs organic al societății românești, care era bazată pe răzeși, fiind adaptat sub influența dezbinătoare a Ungariei, Poloniei și Bizanțului. Nu fusese nimeni altul decît Mihai Viteazul cel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lipsite de rezervă și de rațiune (cu care britanicii se mîndresc pe drept cuvînt). Diferențele dintre presa din Occident și cea din Europa de răsărit țineau deci mai curînd de rang decît de gen64. Aceste diferențe vor deveni și mai pronunțate; ziarele Occidentului vor face un salt calitativ după 1910, cu excepția practicilor jurnalistice dezgustătoare ale naziștilor și fasciștilor. Ziarele de scandal nu respectă standardele presei legale, dar nu există nimic în zilele noastre care să semene cu jurnalistica europeană de la sfîrșitul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Iorga în timpul conferințelor sale: uneori mîngîietor, alteori secretos (ca și cum niscai spioni ar fi tras cu urechea la spusele lui); putea deveni prietenos sau mușcător, trecînd apoi brusc la un ton calm și sec. Concluziile lui erau memorabile: Părea să pronunțe fraze biblice care treceau dincolo de pasiunile mărunte"; își formula conferința ca și cum ar fi fost învăluită de fum negru, ca Moise, care, după ce le adusese oamenilor de rînd Cele zece porunci, sfărîmă tablele și rostește profeții tunătoare cu o mînie justificată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
explicațiile soției sale, s-a mutat în alt apartament, făcîndu-și rost de o locuință modestă. Și-a trimis copiii la Botoșani la doamna Zulnia și a respins cu încăpățînare orice tentativă de împăcare, începînd acțiunea de divorț, care a fost pronunțat în iunie 1900. Maria Tasu era o funcționară modestă la Ministerul Sănătății, iar Iorga a continuat să aibă relații impersonale, dar prietenești, cu mama copiilor lui. Petru a devenit ofițer și a murit în 1965. Florica a trăit pînă în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rămînă așa, deoarece numai răufăcătorii cutează să ignore aceste reguli. În opera sa, istoricul relatează izbînzile și nenorocirile din trecutul națiunii lui, și, grație acestui fapt, se transformă într-un fel de "strămoș". Astfel încît este datoria lui să se pronunțe asupra alternativelor curente. Făcînd acest lucru, el nu-și depășește sarcinile, ci mai curînd le îndeplinește pînă la capăt". Iorga și-l amintea pe profesorul său A. D. Xenopol diferențiind activitățile istorice, literare și politice". "Eu nu văd nici o discrepanță între
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
totodată cheia succesului democrației. Dar Iorga nu era economist. În ceea ce privește democrația, sub impactul performanțelor realizate de aceasta, el va deveni tot mai nesigur în privința faptului dacă ea constituia forma ideală de guvernămînt pentru România. Lucrul acesta va deveni tot mai pronunțat în anii '30. Dar care era soarta tineretului? Cu alte cuvinte, ce-i rezerva viitorul României? Întrucît problema tineretului și a corpului studențesc avea să fie atît de intrinsec întreținută cu problema minorităților (mai ales cu cea evreiască și cea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intuiții" și nu-și sprijină afirmațiile pe documente, aceste zece volume conțin cea mai vastă documentație posibilă. În zadar și-a bătut Giurescu joc de această lucrare chiar înainte de apariția ei! Giurescu îi scria lui Munteanu (imitînd felul în care pronunța Iorga sunetul r): "Ei, drrhaghă, generația asta bolșevică e atît de obraznică". "Dar voi "schrrie" eu zece volume de istorie românească". "Să ne ferească Dumnezeu de ce-o să fie și asta!" adăuga el. Cu alt prilej, Giurescu amenința că va
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noua Românie se înfăptuiește prin ordine, dar ordinea nu poate fi stabilită decît de cei care păstrează ordine acasă la ei". Codreanu a fost condamnat la șase luni de închisoare pentru că îl insultase pe Iorga. "Tribunalul militar", comenta Iorga, "a pronunțat o sentință conform considerentelor lui. Am avut și eu un rol în aceasta". El menționa că fusese determinat să intenteze acțiune de consultarea documentelor "perfect autentice" găsite în posesia Legiunii. Continua, declarînd că avea grijă ca legionarul Codreanu ("admirat de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
plăcut tuturor: cei care intenționau să plece în Rusia, i-au cerut lui Iorga să elimine pasajul la reeditarea discursului, dar Iorga a refuzat. O viață de om..., vol. II, p. 254 62 Memorii, vol. I, p. 16 63 Discurs pronunțat în fața Camerei Deputaților a României (Iași, 1917) 64 "Neamul românesc", 16 decembrie 1916 65 O viață de om..., vol. II, pp. 261-262 66 "Neamul românesc", 7 decembrie 1916 67 Dna Liliana Pippidi-Iorga către autor 68 O viață de om..., vol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al istoriei. Cu câteva săptămâni În urmă, Zidul Berlinului căzuse pe neașteptate. În Ungaria și Polonia, toată lumea era preocupată de dificultățile politicii postcomuniste; vechiul regim - atotputernic cu doar câteva luni Înainte - aluneca În irelevanță. Partidul Comunist din Lituania tocmai se pronunțase pentru desprinderea imediată de Uniunea Sovietică și pentru independență. Iar În taxiul care mă ducea la gară am auzit la un post de radio austriac primele știri despre revolta din România Împotriva dictaturii nepotiste a lui Nicolae Ceaușescu. Un cutremur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tranzacțiilor nedorite de proprietate au existat deopotrivă câștigători și perdanți. Casele și magazinele evreilor și ale altor victime etnice au fost ocupate, după plecarea acestora, de localnici; noii proprietari au furat sau au confiscat ustensilele, mobila și hainele rămase. Mai pronunțat În „zona morții” dintre Odessa și Marea Baltică, fenomenul s-a produs peste tot: Întorși din lagărele de concentrare În 1945, supraviețuitorii și-au găsit casele din Praga sau Paris ocupate de indivizi „aciuați” În timpul războiului și care refuzau să plece
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parte pentru că Întrebuințaseră salutul nazist; 17.500 de funcționari publici și-au pierdut slujbele (dar nu În afaceri, Învățământ sau profesiile liberale), 154 de oameni au fost condamnați la moarte și 40 dintre ei executați. În Belgia Învecinată s-au pronunțat mai multe sentințe capitale (2.940), dar au fost executate Într-un procent mai mic (242). Numărul de colaboraționiști trimiși la Închisoare a fost aproximativ același, dar, În vreme ce olandezii i-au amnistiat curând pe majoritatea deținuților, statul belgian i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viața În asemenea măsură, Încât ele păreau mai puțin șocante - și mai justificate - decât În condiții obișnuite. Lucrul mai supărător - și care În unele locuri a discreditat complet demersul punitiv - era inconsecvența vădită a verdictelor, pe lângă faptul că multe erau pronunțate de curți și jurați cu un trecut cel puțin dubios. Cei mai afectați au fost scriitorii și jurnaliștii, fiindcă lăsaseră În urmă dovezi scrise ale simpatiilor din timpul războiului. Procesele intens mediatizate ale unor intelectuali de seamă - cel al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
durat de pe 5 până pe 15 august. La 15 septembrie, Tratatul de pace cu Bulgaria a intrat În vigoare și patru zile mai târziu Statele Unite au recunoscut oficial guvernul de la Sofia. În 96 de ore, Petkov a fost executat, sentința nefiind pronunțată până la comunicatul oficial american. După asasinatul juridic al lui Petkov, comuniștii bulgari nu mai aveau de ce să se teamă. Armata Roșie era de partea lor, Împotriva partidelor „burgheze”. După cum declara generalul sovietic Biriuzov, „nu aveam dreptul să stăm cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1949 de colaborare cu mișcarea fascistă antebelică, spionaj pentru serviciile secrete britanice și conspirație cu Tito. După ce a cedat În cele din urmă sub tortură și a semnat „confesiunea” În care se recunoștea vinovat, Kostov a refuzat În fața Curții să pronunțe textul prestabilit, a retractat public declarațiile smulse de anchetatori și a fost târât afară din sală În timp ce protesta, susținând că e nevinovat. Două zile mai târziu, la 16 decembrie 1949, a fost spânzurat, iar „complicii” săi au primit ani grei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1948), o producție americană În regia lui Billy Wilder, emigrat din Austria, și Die Mörder sind unter uns (1946) de Wolfgang Staudte, remarcabil la vremea sa fiindcă era singurul film german ce aborda implicațiile morale ale atrocităților naziste (fără a pronunța Însă cuvântul „evreu”). Trei dintre aceste filme, Roma, città aperta, Paisa și Germania anno zero, Îi aparțin lui Roberto Rossellini. Filmele neorealiste realizate Între 1945 și 1952 i-au propulsat, pe el și pe Vittorio de Sica - autorul celebrelor Sciuscià
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
european fabricase o piață specială pentru bunurile și serviciile pe care le oferea. Întru satisfacția cvasiuniversală, el crease un cerc virtuos de influență și locuri de muncă. Deși Între stânga și dreapta, creștin-democrați și comuniști, socialiști și conservatori existau diferențe pronunțate la nivel doctrinal cu privire la rolul declarat al statului, toți aveau oportunitatea să câștige, grație statului, venit și influență. Încrederea În stat - ca planificator, coordonator, intermediar, arbitru, furnizor, gardian și umbră tutelară - era un fenomen general, care depășea aproape toate barierele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multe voturi, celelalte partide rămânând pe dinafară. Dar dacă acest fenomen justifică nemulțumirea stângii extraparlamentare, el nu explică integral recursul la violență. Maoismul - sau, În orice caz, admirația oarbă pentru Revoluția Culturală chineză, aflată atunci În plină desfășurare - era mai pronunțat În Italia decât oriunde În Europa. Partide, grupări și reviste cu orientare maoistă, ușor de recunoscut după insistența cu care foloseau termenul „marxist-leninist” (pentru a se deosebi de comuniștii oficiali, pe care Îi disprețuiau), au apărut În acești ani ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
roman cu titlu transparent, Gustul puterii. În același an, Kundera a publicat Zert (Gluma), un roman neoexistențialist și declarat autobiografic despre generația stalinistă În Cehoslovacia. Acei ani, „era construcției socialismului”, cum i se spunea oficial, deveniseră ținta predilectă a condamnărilor pronunțate de intelectuali: la al IV-lea Congres al Scriitorilor Cehoslovaci, În vara anului 1967, Kundera, Vaculík, dramaturgul și poetul Pavel Kohout și tânărul dramaturg Václav Havel au atacat conducerea comunistă de după război pentru dezastrul moral și material provocat. Ei doreau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În afara războaielor devastatoare ale secolului XX și că a cârmuit-o abil Între Scylla capitalismului rapace și Charybda socialismului de stat. De fapt, el reușise să ofere supușilor ce era mai rău la fiecare: inegalitatea materială și exploatarea erau mai pronunțate În Portugalia decât oriunde În Europa, iar guvernul autoritarist de la Lisabona sufoca orice inițiativă și opinie independentă. În 1969, numai 18% din populația adultă avea drept de vot. În absența unei opoziții interne, Salazar nu a Întâmpinat decât rezistența armatei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
binele comun și dictaturile de partid clădite pe un mit colectivist, erau suspectați de oponenții lor „progresiști” că reflectă și, prin urmare, că servesc politica partizană a Războiului Rece. Prin urmare, ei au fost victimele unei reticențe aproape unanime (foarte pronunțată la generația șaizecistă) de a abandona catehismul radical. Una era să te strâmbi cu subînțeles la auzul numelui lui Stalin (mort de mult și condamnat oricum de propriii săi urmași), și alta să recunoști că de vină nu era omul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Nagy. Prin ea se recunoștea un eșec și era admis faptul că partidul a trăit, a propovăduit și a impus o minciună. Când János Kádár a murit, după trei săptămâni - În aceeași zi În care Curtea Supremă a Ungariei pronunța decizia de reabilitare completă a lui Nagy -, comunismul maghiar a murit și el. Mai rămâneau doar formalitățile de deces: s-a eliminat „rolul conducător” al partidului, au fost programate alegeri pluripartite pentru luna martie a anului următor, iar pe 7
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iunie să aducă minerii la București pentru a-i snopi În bătaie pe studenții protestatari: 21 de demonstranți au fost uciși și 650 răniți. România mai avea de străbătut drum lung. Aerul de „lovitură de palat” a fost și mai pronunțat la sud de Dunăre, unde Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar l-a eliminat fără menajamente pe Todor Jivkov la Înaintata vârstă de 78 de ani. Cel mai longeviv lider din blocul comunist (ajuns șef de partid În 1954), Jivkov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]