85,350 matches
-
au alungat. Sonia / Sofia F. M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mari mari scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă psihologie ilustrată datorită profunzimii analizei neegalate. Din vasta operă a scriitorului rus, amintim: Însemnări din subterană, Umiliți și obidiți, Jurnalul unui scriitor, Amintiri din casa morților, Jucătorul, Idiotul, Demonii, Frații Karamazov (1879-1880). Romanul Crimă și pedeapsă, publicat în foileton în 1866 și în volum în 1867, este una dintre capodoperele literaturii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mari mari scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă psihologie ilustrată datorită profunzimii analizei neegalate. Din vasta operă a scriitorului rus, amintim: Însemnări din subterană, Umiliți și obidiți, Jurnalul unui scriitor, Amintiri din casa morților, Jucătorul, Idiotul, Demonii, Frații Karamazov (1879-1880). Romanul Crimă și pedeapsă, publicat în foileton în 1866 și în volum în 1867, este una dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale, prin dezbaterile de idei filosofice de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mâna Duniei), spunând, cu furie: Mai curând și-ar vinde ultima rochie, ar umbla desculță și v-ar da vouă dacă ați fi la ananghie... A căpătat condicuța pentru că-mi mureau copiii de foame... Personajul Sonia este construit de genialul scriitor rus cu discreție și cu finețe, ca o întrupare a nobleții sacrificiului, ca o imagine a frumuseții sufletului proiectată într-o lume mizeră, agresivă. Deși era o prostituată cu condicuță, prostituția nu o atinsese decât mecanic, nicio picătură de desfrâu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
crimă. Paul Evdokimov, filosof teolog rus de expresie franceză, a caracterizat-o sugestiv pe Sonia: este figura limită cea mai paradoxală și cea mai îndrăzneață a castității. Manka, Tamara, Katka, Jenia, Liubka, Niura, Pașa, Zoia, Vera, Sonka Alexandr Kuprin, Bordelul Scriitorul rus Alexandr Kuprin (1870-1938) este autorul unor romane realiste printre care: Duelul, Gambrinus, Iama. Romanul Iama / Bordelul este o radiografiere realistă a lumii bordelurilor rusești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acțiunea se petrece într-un cartier
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de ațâțări artificiale, cadeți și liceeni, copii încă, părinți de familie, bărboși, venerabili stâlpi ai societății cu ochelari de aur, tineri însurăței, logodnici amorezați, profesori respectabili cu nume cunoscute, hoți, asasini, avocați ghiftuiți de liberalism, pedagogi, severi gardieni ai moralei, scriitori, pionieri ai civilizației cu teorii de avangardă, autori de articole fulminante și pătimașe asupra emancipării femeii, copoi de poliție, spioni, ocnași evadați, ofițeri, studenți, socialiști, anarhiști, patrioți, venali... Vin pe rând: timizii și obraznicii, teferii și bolnavii care fac pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
existența. Chera Duduca Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi Nicolae Filimon (1819-1865) s-a remarcat în lumea artistică românească în calitate de muzician și de critic muzical, în lumea literară ca jurnalist, culegător și prelucrător de basme și, în mod special, ca scriitor talentat, fiind autorul unor nuvele romantice, realist-satirice și al cunoscutului roman Ciocoii vechi și noi, cu subtitlul Ce naște din pisică șoareci mănâncă, publicat în 1863, și care reprezintă, în literatura română, primul roman social-critic, un model al genului. Mânuitor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să fie cusută într-un sac și să fie aruncată în Dunăre, după legea musulmană, așa cum se întâmpla cu concubinele sau cadânele, devenite indezirabile în haremurile turcești, numai că acelea erau aruncate în Bosfor. Chira Chiralina Panait Istrati, Chira Chiralina Scriitorul român în limbile franceză și română Panait Istrati (1884-1935) este autorul unor apreciate volume de proză cu iz oriental: Povestirile lui Adrian Zografi, Copilăria lui Adrian Zografi, Pagini autobiografice, din care fac parte povestiri precum: Stavru, Chira Chiralina, Moș Anghel
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unor apreciate volume de proză cu iz oriental: Povestirile lui Adrian Zografi, Copilăria lui Adrian Zografi, Pagini autobiografice, din care fac parte povestiri precum: Stavru, Chira Chiralina, Moș Anghel, Cosma, Codin, Pescuitorul de bureți, Țața Minca, Ciulinii Bărăganului ș.a. Marele scriitor francez Romain Rolland, cu care Panait Istrati a corespondat, i-a apreciat talentul, știa că a încercat să se sinucidă într-un spital din Nisa, l-a considerat un nou Gorki din Balcani. Chira Chiralina este povestea dramatică a două
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
i-a câștigat încrederea cu veșminte și cu zaharicale, a dus-o la Istanbul, într-un harem. Dragomir, disperat a plecat să-și caute sora prin Turcia, Liban și Siria, fără s-o găsească. Didina, Voica, Sinefta Eugen Barbu, Groapa Scriitorul român Eugen Barbu (1924-1993) este talentatul autor de nuvele, versuri, reportaje, pamflete, piese de teatru, romane, scenarii de film. Amintim câteva titluri din opera sa. Volume de nuvele: Oaie și ai săi, Patru condamnați la moarte, Tereza, Prânzul de duminică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Doi curcani". Fără apărare, au batjocorit-o mulți. Cel ce o iubea era Nicu-Piele căruia nu-i era fidelă și-l înșela cu alții iar, după ce l-a lăsat lefter, a fugit cu un negustor. Lara Boris Pasternak, Doctor Jivago Scriitorul rus Boris Pasternak (1890-1960) este autor al unor poezii avangardiste și al romanului Doctor Jivago, apărut în 1957, ecranizat în 1965. A fost un bestseller în Occident datorită dramatismului prezentării anilor anteriori și ulteriori Revoluției din Octombrie și din Gulag
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Komarovski. După câteva zile, Lara a fost arestată și trimisă într-un lagăr unde a murit cu gândul că ea a trăit ceea ce alții au cântat în poeme. Komako Yasunari Kawabata, Țara zăpezilor Yasuari Kawabata (1899-1972) este unul dintre marii scriitori japonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1968, autorul unei proze de atmosferă de mare finețe și rafinament, în maniera monogatari din perioada Heian (795-1185). Dintre operele lui amintim: Dansatoarea din Izu, O mie de cocori, Vuietul muntelui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un tânăr frumos și fermecător, fără bani, Vittorio Foscari. Bucino îl repezea de multe ori, dar Fiammeta îl primea, îi oferea bucuria întâlnirii, își crea sieși bucuria întâlnirii și conversației cu el. Delgadina Gabriel Garcia Marquez, Povestea târfelor mele triste Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez (n. 1927), fost jurnalist, scenarist și editor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, este autorul unor opere reprezentative pentru lumea latină a Americii și pentru literatura universală: Un veac de singurătate, Toamna patriarhului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet, Aventura lui Miguel Litti clandestin în Chile, Generalul în labirintul său, A trăi pentru a-ți povesti viața (cu caracter autobiografic). Povestea târfelor mele i-a fost inspirată scriitorului columbian de lectura lucrării lui Yasunari Kawabata, Casa frumoaselor adormite, și este o meditație melancolică, subtilă asupra iubirii. La 90 de ani, la apusul vieții, un jurnalist, alter ego-ul autorului, și-a oferit în dar o noapte de dragoste cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ce i-a căzut în mână, vraja se risipise și gândul i-a fost pervertit de amintirea unor experiențe cu femei decăzute... Casilda Armenta, Ximena Ortiz, Castorina... și astfel a revenit la duritatea vieții reale. Maria Paulo Coelho, Unsprezece minute Scriitorul brazilian Paulo Coelho (n. 1947) este posesorul multor premii și distincții și se bucură de un succes editorial deosebit în lume. Faptul că a realizat drame universale, receptate în diferite universuri culturale, explică traducerea lucrărilor lui în șaizeci și șase
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
perioada de viață), am nevoie să iubesc, atîta doar, să iubesc. Viața e scurtă sau prea lungă pentru ca eu să-mi permit luxul de-a mi-o trăi atât de rău... Galathée de Pompignac / Lucia Arthus Japin, În ochii Luciei Scriitorul olandez Arthus Japin (n. 1956), fost actor și solist de operă, s-a dedicat scrisului și a devenit celebru cu lucrările: Negru cu mintea albă, Al patrulea perete, Visul leului, Lumea, Capitulare. Pentru romanul În ochii Luciei, publicat în anul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
l’agit-prop. Leș institutions de contrôle des intellectuels par leș partis communistes et leurs transformations après 1989: le cas des écoles de părți (1998), elaborată sub conducerea lui Pierre Bourdieu. În prima sa carte, Ibrăileanu. Românul criticului (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), pe lângă textele reproduse din opera autorului avut în vedere, conform cu exigențele colecției în care a apărut volumul, G. își organizează comentariile pe marginea lor pornind de la o sugestie din Roland Barthes și concepând relația criticului cu opera literară că pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
ironic și emancipat, înclinat cu intermitențe, dar fără exces, și către corelări mai generale, cu vagi ecouri lirice și uneori chiar metafizice. Foarte semnificativă pentru preferințele criticului este și selecția numelor care îl interesează. El se îndreaptă mai ales către scriitorii intelectualiști și problematici, iar în privința criticilor, desi diversitatea și numărul lor sunt mai mari, arată predilecție celor care îi provoacă reacții mai vii și mai semnificative pentru propria viziune teoretică, acordând o atenție la fel de susținută și spiritelor constructive, și celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
radicale, pentru liberalizare estetică și culturală, dar și politică, devine un personaj incomod, indezirabil, hărțuit, fără să fie propriu-zis reprimat de autorități. În 1969 e imobilizat la pat de un accident (o încercare de zbor prin levitație, în holul Casei Scriitorilor, care se soldează cu fracturi). De la sfârșitul verii anului 1970 până în decembrie 1971 stă iarăși la Paris (beneficiind de o bursă acordată de filosoful Gabriel Marcel), de unde stabilește contacte cu personalități din lumea literară. Publică articole în presa occidentală (A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
se editează, tot în transpunerea lui Paruit, Arpièges (1973). Atitudinea lui față de regimul politic din România se radicalizează. Sprijină mișcarea de protest a lui Paul Goma. După lansarea revistei „Cahiers de l’Est” în ianuarie 1975, e exclus din Uniunea Scriitorilor în aprilie, iar peste câteva luni, prin decret prezidențial, i se retrage cetățenia română. Obligat astfel să rămână în Franța, Ț. își continuă o vreme acțiunile protestatare. Juridic, are multă vreme statutul de apatrid, cetățenia franceză acordându-i-se foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
o vreme acțiunile protestatare. Juridic, are multă vreme statutul de apatrid, cetățenia franceză acordându-i-se foarte târziu. Până în 1980 scoate „Cahiers de l’Est” (douăzeci de numere). Între 1978 și 1984, decepționat, își întrerupe în bună parte activitatea de scriitor și relațiile cu exilul românesc anticomunist. Supraviețuiește, moral și material, datorită competenței lui șahistice: predă șahul în școli, participă la concursuri profesioniste, traduce cărți de șah din rusește, alcătuiește el însuși o carte de teorie (La Défense Alekhine, 1983), devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
inedite. Face traduceri (din Alexandre Kojève, Maurice Blanchot, Jacques Derrida). Redobândește cetățenia română și, cu toate că își păstrează domiciliul stabil în Franța, periodic vine, pentru intervale de timp destul de lungi, acasă. Nu mai poate fi perceput ca exilat, ci ca un scriitor român trăitor în străinătate, dar pe deplin reintegrat vieții literare românești. Se manifestă și în contextul postdecembrist ca un personaj incomod. În publicistică refuză o aliniere docilă la vreuna din grupările literare sau politico-culturale ale momentului și polemizează cu personalități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
după 1990). Importanța lui Ț. pentru literatura română contemporană o depășește pe cea a operei propriu-zise, datorită caracterului de pionierat al demersurilor lui și, pe de altă parte, a rolului său de catalizator în favoarea adeziunii programatice a unui grup de scriitori la căile înnoirii radicale. Partizan al unui proces pe care îl numește „sincronizarea conștientă a literaturii noastre la evoluția literaturii moderne universale”, contribuie prin propriile scrieri - publicate în momentul prielnic de la mijlocul deceniului al șaptelea - la această sincronizare. Opțiunea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
mici eseuri în reviste culturale, la masa rotundă publicată de „Amfiteatru” în noiembrie 1968, unde dialoghează cu Leonid Dimov, Daniel Turcea și Laurențiu Ulici. Onirismul estetic, explica el, recurge la vis altfel decât au făcut-o romanticii și suprarealiștii. Pentru scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
spre o proză poetică în sens esențial, care, ca și poezia modernă, nu poate fi repovestită, parafrazată ori rezumată și reclamă o lectură literală. Pe de altă parte, recurgând la autoreferențialitate, la înscenare și la deconspirarea artificiului generator de ficțiune, scriitorul face foarte devreme operă de pionierat în materie de textualism. Culegerea Exerciții conține proze scurte, descifrabile ca mici alegorii difuze, dar pregnante, ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei piese pot fi citite ca pledoarii pro domo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu cele mai izbutite romane ale lui Claude Simon, fiind o proză a circularității temporale sau, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]