KorAP: Find »[drukola/base=înșela & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...338 339 340 ...442 >

11,044 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

nu vă voi părăsi; altul, în locul meu, cel puțin de-o așa surioară ar fugi mâncând pământul - uite-o cum mă privește acum! Să terminăm cu asta! Chiar că începusem să mă bucur... Și, mă rog, de unde știi că o înșel pe Nastasia Filippovna? Varia n-are decât să creadă ce vrea, eu m-am săturat! Ei bine, acum chiar m-am săturat! Ganea se înfierbânta de la un cuvânt la altul și pășea orbește prin cameră. Asemenea discuții atingeau imediat punctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
falsă), mai că nu era împins cu forța spre Nastasia Filippovna; prințul auzi chiar clar cuvântul „idiot“, șoptit din spatele lui probabil de Ferdâșcenko, drept lămurire pentru Nastasia Filippovna. — Spuneți-mi, de ce nu mi-ați deschis ochii adineaori, când m-am... înșelat atât de îngrozitor în privința dumneavoastră? continuă Nastasia Filippovna, cercetându-l pe prinț din cap până în picioare în modul cel mai lipsit de delicatețe cu putință; era nerăbdătoare să audă răspunsul, parcă pe deplin convinsă că răspunsul va fi negreșit atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bănuiți de ce subterfugii e capabilă vanitatea omenească; pe mine mă consideră ticălos pentru că, amanta altuia fiind, o iau de soție pentru bani, și o fac pe față, netăinuindu-mi câtuși de puțin interesul; nu știe că, în locul meu, altul ar înșela-o și mai josnic; s-ar ține de capul ei, ar începe să-i toarne tot felul de gogoși liberalo-progresiste, îmbrobodind-o cu felurite palavre despre problema feminină, ar trage-o pe sfoară așa cum ar trece firul de ață prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Așa s-ar pierde toată ciudățenia și originalitatea vizitei. Deci e adevărat ce se zice despre dumneavoastră, că sunteți un om ciudat. Vreți să spuneți că mă considerați perfecțiunea întruchipată, da? — Da. — Chiar dacă sunteți un maestru al ghicitului, acum vă înșelați. Chiar astăzi vă voi aduce aminte de asta. Îl prezentă pe prinț musafirilor, dintre care mai mult de jumătate îl cunoșteau deja. Toțki strecură imediat o amabilitate. Toți parcă se mai înviorară puțin, începură să discute și să râdă. Nastasia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că s-ar putea să primesc o moștenire foarte mare. Iată scrisoarea. Într-adevăr, prințul scoase o scrisoare din buzunar. Nu cumva aiurează? mormăi generalul. E o adevărată casă de nebuni! Se lăsă o tăcere de o clipă. — Prințe, mă înșel eu sau ați spus că scrisoarea este de la Salazkin? întrebă Ptițân. E un om foarte cunoscut în anumite cercuri; e un cunoscut misit în afaceri și, dacă v-a înștiințat el, puteți să aveți încredere. Din fericire, îi cunosc scrisul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
v-ați fi iertat singură acest pas; și nu sunteți vinovată cu nimic. Nu se poate ca viața dumneavoastră să nu mai aibă nici un rost. Ce importanță are faptul că a venit Rogojin, iar Gavrila Ardalionovici a vrut să vă înșele? De ce pomeniți mereu despre asta? Ați făcut ceva de care puțini sunt capabili, asta v-o repet, și dacă ați vrut să plecați cu Rogojin, hotărârea asta ați luat-o fiind bolnavă, în criză. Și acum mai sunteți în criză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fapt, în primele zile, adică timp de aproape o lună de la plecarea lui, în casa familiei Epancin nu se obișnuia să se aducă vorba despre el. Numai generăleasa, Lizaveta Prokofievna, s-a exprimat chiar în primul moment „că s-a înșelat amarnic asupra prințului“. Apoi, peste două sau trei zile, a adăugat, fără să-l pomenească pe prinț, ci așa, fără adresă, că „principala trăsătură de caracter pe care a avut-o în viață a fost faptul că s-a înșelat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
înșelat amarnic asupra prințului“. Apoi, peste două sau trei zile, a adăugat, fără să-l pomenească pe prinț, ci așa, fără adresă, că „principala trăsătură de caracter pe care a avut-o în viață a fost faptul că s-a înșelat la nesfârșit asupra oamenilor“. Și, în sfârșit, peste încă vreo zece zile, a conchis sub formă de sentință, supărându-se de ceva pe fete, că: „Ajunge cu greșelile! De-acum nu voi mai greși“. Nu se poate să nu remarcăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ei știrile aflate de la Moscova. Iar fetele, la rândul lor, rămaseră și ele uimite de mama lor, care declarase atât de solemn că „principala trăsătură de caracter pe care a avut-o în viață a fost faptul că s-a înșelat la nesfârșit asupra oamenilor“ și care, simultan, îl dăduse pe prinț în grija „puternicei“ bătrâne Belokonskaia, la Moscova, în condițiile în care, cu siguranță, fusese nevoie de mari rugăminți ca să obțină această protecție, pentru că „bătrâna“, în anumite cazuri, se punea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întrebați-l ce isprăvi comite și cum îi duce de nas pe oameni! Cum și-a agonisit banii pentru casa asta? Pun capul jos dacă nu v-a tras deja pe sfoară și dacă n-a plănuit cum să vă înșele și în continuare! Zâmbiți, nu mă credeți? — Mi se pare că întrebarea nu prea are legătură cu conflictul dumneavoastră, observă prințul. — Sunt trei zile de când zac aici și câte n-am văzut! strigă tânărul, fără să asculte. Închipuiți-vă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Credeai că, din locul acela uitat de lume, n-o să mă pun în mișcare la prima înștiințare și mi-ai scris numai ca să fii cu conștiința împăcată. Însă uite că am venit. Ei, ajungă-ți, nu mai încerca să mă înșeli. N-are rost să mai slujești la doi stăpâni. Rogojin e aici de trei săptămâni, știu tot. Ai reușit să i-o vinzi ca data trecută sau nu? Spune-mi adevărul. — Monstrul a aflat singur, singur. Nu-l mai ocărî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
stat de strajă la poarta ei până a început să se crape de ziuă, mi s-a năzărit ceva atunci. Iar ea m-a văzut de bunăseamă pe fereastră. „Ce-ai face cu mine, zice, dacă ai vedea că te înșel?“ N-am mai putut răbda și i-am zis: „Știi tu și singură.“ — Ce să știe? — Da’ eu de unde să știu! râse cu răutate Rogojin. Atunci, la Moscova, n-am putut-o prinde cu nimeni, deși am urmărit-o mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
n-o mai iubești deloc? Mai înainte erai, totuși, întristat; doar am văzut. Atunci de ce ai venit aici, mâncând pământul de-atâta fugă? Din milă? (Și fața i se strâmbă într-un zâmbet batjocoritor.) He-he! — Crezi că vreau să te înșel? îl întrebă prințul. — Nu, te cred, numai că nu pricep nimic. Cu siguranță, mila ta e, probabil, mai mare decât dragostea mea! Pe fața lui se aprinse ceva răutăcios, care dorea neapărat să fie exprimat în cuvinte. — Asta-i, dragostea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și acum, izbucnind în râs. Dar râse isteric; își simți sufletul foarte greu. Își aminti clar că tocmai aici, stând în fața acestei ferestre, întorsese brusc capul, ca mai înainte, când surprinsese privirea lui Rogojin. Convingându-se că nu s-a înșelat (lucru de care, de altminteri, fusese sigur înainte de a face verificarea), părăsi prăvălia și se îndepărtă repede de ea. Toate acestea trebuiau bine cumpănite, neapărat; acum era clar că nici la gară nu i se năzărise, că i se întâmplase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de-acum să le deschidă musafirilor. Îi calomniezi, Lebedev, zise el zâmbind, te-a mâhnit foarte mult nepotul. Nu-l credeți, Lizaveta Prokofievna. Vă încredințez că alde Gorski și Danilov 45 nu sunt decât cazuri deosebite, pe când aceștia doar... se înșală... Numai că n-aș fi vrut aici, de față cu toată lumea. Scuzați-mă, Lizaveta Prokofievna, vor intra, vi-i arăt, apoi îi conduc în altă cameră. Poftiți, domnilor! Era mai degrabă neliniștit de alt gând care îl chinuia. Se întreba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că am considerat afacerea drept o coțcărie! Doar pe-atunci nu cunoșteam personal pe nici unul dintre dumneavoastră, nici numele nu vi le știam; am judecat numai după Cebarov; de fapt, vă spun pentru că... dacă ați ști de câte ori am fost amarnic înșelat de când am primit moștenirea! — Prințe, sunteți teribil de naiv, observă ironic nepotul lui Lebedev. — Și pe deasupra - prinț și milionar! Având, poate, într-adevăr o inimă bună și simpluță, desigur că nu sunteți totuși în stare să scăpați de legea generală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ați vrut să intrați direct în miezul chestiunii, nu uitați că e trecut de ora nouă. — Dați-mi voie, dați-mi voie, domnilor, se declară imediat prințul de acord, după primul moment de suspiciune, mi-am zis că mă pot înșela și că Pavlișcev ar fi putut într-adevăr să aibă un fiu. Dar m-a mirat grozav faptul că acest fiu cu atâta ușurință, vreau să spun într-un mod atât de public, dă pe față secretul nașterii sale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aproape furibund din toate părțile. — Iertați-mă, dar, în primul rând, am izbutit să-mi dau foarte bine seama cine este domnul Burdovski, acum văd prea bine ce fel de om este... Este un om nevinovat, dar pe care îl înșală toți! Un om lipsit de apărare... și de aceea trebuie să-l cruț, iar în al doilea rând, Gavrila Ardalionovici- căruia i-am încredințat problema și de la care n-am primit de mult informații, deoarece s-a aflat pe drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Cebarov, că are dovezi și că Cebarov este tocmai ce bănuiam eu că este. Doar știu, domnilor, că mulți mă cred idiot, și Cebarov, aflând de reputația mea, că dau banii cu ușurință, și-a pus în gând să mă înșele fără dificultate, contând tocmai pe sentimentele mele față de Pavlișcev. Însă principalul e că - dar ascultați-mă până la capăt, domnilor, ascultați tot ce am de spus! -, principalul e că, subit, aflu că domnul Burdovski nu-i nici pe departe fiul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Eu încă nu cred, nici eu nu cred, vă încredințez de asta; încă mă mai îndoiesc, deoarece Gavrila Ardalionovici nu a apucat să-mi comunice toate amănuntele, dar nu mai încape îndoială că Cebarov este o canalie! El v-a înșelat, domnilor, pe domnul Burdovski l-a trișat, iar pe dumneavoastră toți, care, cu onestitate, ați venit să vă susțineți prietenul (deoarece are evident nevoie de sprijin, doar înțeleg și eu atâta lucru!), v-a dus de nas pe toți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i o escrocherie! Dacă se dovedește că domnul Burdovski nu este „fiul lui Pavlișcev“, în acest caz pretenția domnului Burdovski apare ca escrocherie pe față (adică, desigur, dacă ar fi știut adevărul!), dar tocmai asta-i problema, că a fost înșelat și de aceea insist să fie absolvit; de aceea spun că e vrednic de compătimire, din pricina credulității, și nu poate rămâne fără susținerea dumneavoastră; altfel, din această afacere, ar reieși că și dumnealui e un escroc. Însă eu sunt deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
înaintea apariției domnului Burdovski, să întrebuințez acești bani pentru o școală, însă acum ar fi totuna, școala sau domnul Burdovski, deoarece domnul Burdovski, chiar dacă nu e „fiul lui Pavlișcev“, este totuși aproape „fiul lui Pavlișcev“: pentru că el însuși a fost înșelat cu atâta mârșăvie, încât a crezut sincer că este fiul lui Pavlișcev! Deci, domnilor, ascultați-l pe Gavrila Ardalionovici și să încheiem cu asta, nu vă supărați, nu vă impacientați, stați jos! Gavrila Ardalionovici ne va explica totul imediat. Recunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
faptului enunțat de mine. Dacă așa este, atunci, desigur, toată această chestiune cade și se suspendă de la sine. Urmară iarăși o agitație generală și o adâncă tulburare. Burdovski se ridică brusc de pe scaun. — Dacă e așa, înseamnă că am fost înșelat, înșelat, dar nu de Cebarov, ci mai demult, mai demult; nu vreau experți, nu vreau întrevedere, am încredere, renunț... nu sunt de acord cu cele zece mii... adio... Își luă șapca și împinse scaunul ca să plece. — Dacă puteți, domnule Burdovski, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
această privință, am adunat câteva date precise, pentru demonstrație: cum tatăl dumneavoastră, domnule Burdovski, un om total lipsit de spirit practic, primind cincisprezece mii drept zestre pentru mama dumneavoastră, a renunțat la serviciu, a intrat în combinații comerciale, a fost înșelat, a pierdut capitalul, nu a suportat amărăciunea, s-a apucat de băut, din care pricină s-a îmbolnăvit și, în sfârșit, a murit timpuriu, în cel de-al optulea an de căsătorie cu mama dumneavoastră. Apoi, după propria mărturie a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
credeți-mă, nu i-am trimis ca pomană. Și acum sunt vinovat... și mai înainte am fost vinovat. (Prințul era foarte indispus, arăta obosit și slăbit, vorbea incoerent.) Am vorbit de escrocherie... dar nu de dumneavoastră era vorba, m-am înșelat. Am spus că... sunteți ca și mine, bolnav. Dar nu sunteți ca mine... dați meditații, vă întrețineți mama. Am spus că v-ați denigrat mama, dar o iubiți; ea singură spune... n-am știut... Gavrila Ardalionovici nu mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]