8,773 matches
-
Ionescu) Ana Ciclovan, Dorina Lazăr și Irina Mazanitis [...] Climatul piesei este apăsător, replica ciudată și grea de sensuri. Plutește asupra textului ceva din bizarul și tenebrosul unei legende germanice.[...] Alexa Visarion este un temperament artistic extrem de incomod; el e mereu înclinat spre partea gravă a lucrurilor, spre partea neliniștitoare a existenței. S-ar zice că nu poate zâmbi, iar atunci când, totuși, o face, zâmbetul este scrâșnit (vezi și memorabila montare cu O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu beneficiază încă de o privire lucidă asupra valorii literaturii, a artelor românești contemporane, în raport cu ce oferim noi înșine pe ecrane. Nu atât problema ecranizărilor am vrea, deci, să punem în discuție, cât seninătatea unor colegi care, în fața performanțelor altora, înclină ușor către o tandră, dacă nu condescendentă bătaie pe umeri. Or, deasupra acestei confuzii, deasupra acestei, din fericire, închipuite uniformizări a valorilor, pare cert că există avansuri foarte importante în celelalte domenii ale artei noastre contemporane, în roman și în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
agresor și victimă. în vreme ce în cazul abuzului agresorul e un adult cu responsabilități de îngrijire a copilului, în cazul hărțuirii avem un raport de „colegialitate”(peers) între victimă și agresor, deși pe planul raporturilor de putere fizică, emoțională, socială, balanța înclină în defavoarea victimei. Există autori care consideră că hărțuirea la școală începe doar când copiii au deja 9 ani (Trudel, Puentes-Noiman, Ntebutse, 2002), plasând deci hărțuirea în proximitatea cronologică a adolescenței. Dar alți autori arată că hărțuirea poate fi întâlnită încă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o experiență devastatoare va dezvolta un sindrom de stres posttraumatic. Observația aceasta ne sugerează că există o serie de factori protectori sau, dimpotrivă, factori de risc a căror mixtură insolită și adeseori imprevizibilă va decide în ce parte se va înclina balanța. Nu ne propunem o inventariere exhaustivă a acestor factori, demers imposibil dat fiind îndeosebi ruta constant ascensională a cercetărilor din domeniu. Abordarea subiectului, chiar și doar frugală, o considerăm indispensabilă însă. Astfel, dintre factorii protectori amintim: starea civilă a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este nu doar cronofagă, dar adeseori incertă, plină de contorsiuni și nu lipsită de frecvente recidive. Au fost experimentate și combinații de tehnici cognitiv-comportamentale, ca de pildă trainingul inoculării stresului (TIS, elaborat de Meichenbaum, 1985). Majoritatea studiilor de până acum înclină balanța, în rezolvarea PTSD, către tehnica expunerii, atât comparativ cu cele simple, cât și cu versiunile combinate (Rothbaum, 2000). Scenariul terapeutic descris anterior poartă îndeosebi amprenta școlii comportamental cognitive, a cărei eficacitate în rezolvarea sindromului posttraumatic a fost cel mai
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
baza noilor orientări în psihologie, în care se recunoaște faptul că un individ fericit are o imunitate sporită la boli, o creativitate superioară precum și o capacitate de a rezolva problemele sporită. în relațiile cu ceilalți, un individ fericit este mai înclinat să vină în ajutorul celuilalt, să asculte și să fie empatic. Csikszentmihalyi (1990) vorbește despre „starea de curgere”în care intră individul atunci când este absorbit de o activitate care-i face plăcere, în care se simte pus la încercare cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
adaptare a instrumentelor de navigație pe care el le produce deja curent, va trebui fără îndoială să considerăm că partea preponderentă a obligației sale rămâne furnizarea unui material. În schimb, dacă este vorba de o producție total nouă am putea înclina către excluderea operațiunii din câmpul de incidență al Convenției, afară numai dacă, eventual, numărul de aparate comandate face ca livrarea materială să fie atât de importantă încât lucrările de concepție și de studiu necesitate de exigențele special precizate ale comenzii
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
se înroleze în armat], dar și s] lucreze p]mântul, întrucât ar fi putut pune în pericol viața insectelor. În ceea ce privește consumul de carne, a l]sat posibilitatea de alegere; ins], orice om dominat de sentimentul compasiunii ar trebui s] fie înclinat spre vegetarianism. În anumite împrejur]ri, însuși Buddha împreun] cu alti c]lug]ri se l]sau în milă semenilor, mergând pe str]zi și prin piețe și așteptând în ț]cere că oamenii s] le strecoare câte ceva în vasele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noastr] cu privire la moral] face referire la capacitatea de gandire a omului. Gânditorii chinezi percep acțiunea uman] în mod diferit; în viziunea lor, aceasta nu este motivat] nici de capacitatea de gândire, nici de concepții sau dorințe. Gândirea chinez] este mai înclinat] spre aspecte sociale. Umanitatea are ea ins]și un caracter social. Ființă uman] are o conduit] social] (tao). Gânditorii chinezi au reflectat asupra modului de p]strare, transmitere sau adaptare a acestei conduite prin intermediul discursului public cu scop orientativ. Scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Confucius au reunit toate dialogurile avute cu acestă sub forma unor aforisme care constituie cartea Analectelor. Au existat și dezacorduri în rândul discipolilor cu privire la taoismul promovat de c]tre Confucius. Unii dintre ei puneau accent pe ritualul li, în timp ce alții înclinau spre ren (umanism). Conceptul de ren apare frecvent și oarecum bizar în Analecte. Codul ritualic descris de Confucius era alc]tuit din denumiri și definiții ale unor atribuții. Declarațiile sale nu conțin în mod expres formul]ri cu caracter prescriptiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de raporturile aferente rolurilor sociale și nu de simplă mijlocire a rațiunii. 2) Mo Tzi și taoismul utilitarist Mo Tzi, cel dintâi gânditor adversar, a preluat, în mare parte, structura schemei normative elaborate de c]tre Confucius. Și el a înclinat spre analiză modului în care denumirile cuprinse în codurile etice înfluențeaz] comportamentul, în defavoarea analizei unor formul]ri indicând obligativitatea (ceea ce trebuie f]cut). Orice denumire este utilizat] în baza unei evalu]ri de tipul shi (dac] da, corect) sau fei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] această unește concluziile sale cu modele de comportament preexistențe. Omul aristotelian este o creatur] a Greciei secolului al IV-lea î.Hr., în multe sensuri incapabil de a fi transportat în alte medii culturale. Socrate și Platon sunt mai puțin înclinați spre critic], în m]sura în care ei doreau s] reformeze parțial atitudini existente. Deci, dac] Socrate nu este mulțumit de r]spunsurile pe care le obține la întreb]rile sale legate de dreptate sau de pietate, acest fapt nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nici rele. Obiectul evalu]rii morale este intenția agentului. Viciul nu este altceva decât consimt]mântul conștient de a p]c]tui, adic] de a acționa conștient de neascultarea poruncilor lui Dumnezeu. Dup] cum scrie el: „Defectul este, atunci când suntem... înclinați s] consimțim la ceva ce nu trebuie s] facem... Ce altceva este consimt]mântul acela decât a-L disprețui pe Dumnezeu și de a-I inc]lca Legile?”. În aceeași lucrare, el ilustreaz] modul în care viciul nu rezid] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
chestiune de preferinț] (comparabil] cu alegerea între meseria de agricultor și cea de om de afaceri) și, nu în ultimul rând, o opțiune care-i aparține în exclusivitate persoanei în cauz]. Mulți sunt ins] de p]rere c] preferință personal] înclin] mai mult spre iraționalitate decât spre tolerant]. v. Concluzii Am distins pan] acum cinci forme al egoismului. Formă aferent] bunului simț trateaz] egoismul că pe un viciu concretizat în urm]rirea binelui personal dincolo de limitele moral acceptabile. A doua form
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra factorilor care limiteaz] responsabilitatea individual] în raport cu acțiunile realizate determin] modul de abordare a consecințelor negative ale unei acțiuni ca reprezentând prejudicii grave sau superficiale (acceptabile). Convingerile în acest sens difer] în funcție de principiile etice normative ale fiec]ruia. Cei care înclin] spre convingerea c] suntem obligați s] prevenim producerea unor consecințe negative, nu vor accepta ideea c] prevenirea r]ului ar putea fi un r]u în sine, la fel cum cei care au o viziune mai restrâns] asupra obligațiilor morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la aeroport). Cu alte cuvinte, aceasta înseamn] c] anumite aspecte ale unei acțiuni sunt în favoarea acesteia, în timp ce altele, împotriva ei. Dup] ce am stabilit care aspecte conteaz] și cum anume, vom încerca s] ne d]m seama în ce parte înclin] balanța. Această reprezint], f]r] îndoial], o problem] pentru judecată noastr], conform lui Ross, iar teoria nu este cu nimic folositoare. Ea ne-ar putea fi de ajutor numai dac] am organiza datoriile prima facie în ordinea importanței, astfel încât s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de toate aspectele situației. În luarea acestei decizii încerc]m s] punem în balant] diferitele datorii prima facie pe care le avem în acest caz, oprindu-ne asupra a ceea ce conteaz] mai mult aici sau observând partea în care se înclin] balanța. Aceasta este o diferenț] clar] între datoriile prima facie și cele exacte. Ins] acest contrast prezint] mai multe aspecte. Ross vrea s] spun] c] de multe ori știm sigur care sunt datoriile prima facie, dar nu putem ști niciodat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar putea spune c], desi aceast] tr]s]tur] este mai mult pro decât contra, gradul avantajelor poate fi afectat de tot ceea ce mai este adev]rât în acest caz. Prin urmare, aceeași tr]s]tur] nu trebuie privit] că înclinând balanța, dar odat] ce a adus un avantaj, acest lucru nu se va mai schimba niciodat]. Acest din urm] punct este îndeajuns de provocator. Mai întâi, prezența sa în teorie face că aceasta s] fie instabil], de vreme ce Ross trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și statutul personal precum și de obligațiile speciale care decurg din acestea. Prin urmare, conform acestui model de gândire, orice persoan] se poate substitui altei persoane. Deși aceast] imparțialitate este nepl]cut] pentru mulți, ea prezint] și o lătur] atractiv]. A înclina balanța în favoarea propriei persoane sau a celor apropiați nu este un gest tocmai potrivit din punct de vedere moral. Așadar, cei care se opun acestei imparțialit]ți trebuie s] dovedeasc] faptul c] ea nu constituie o atitudine moral] corespunz]toare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nimeni. Dac] nu suntem motivați s] promov]m interesele familiei noastre sau ale prietenilor, cum am putea s] fim motivați s] promov]m interesele unui necunoscut? Pe de alt] parte, dac] dezvolt]m empatia în rândul prietenilor noștri, vom fi înclinați s] o aplic]m și celorlalți. Devenim atât de viu conștienți de nevoile aproapelui încât dorim s]-l ajut]m chiar dac] este dificil s] facem acest lucru. Dar cum empatia este de cele mai multe ori nespecific], vom fi înclinați s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi înclinați s] o aplic]m și celorlalți. Devenim atât de viu conștienți de nevoile aproapelui încât dorim s]-l ajut]m chiar dac] este dificil s] facem acest lucru. Dar cum empatia este de cele mai multe ori nespecific], vom fi înclinați s] „simțim” durerea și a celor cunoscuți că și a celor necunoscuți. Dup] ce am simțit aceast] durere, este mult mai probabil s] facem ceva în acest sens. Aceasta nu înseamn] c] cei care dezvolt] relații apropiate ajung întotdeauna s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și pref]c]torie. Necinstea, ca toate tr]s]turile, nu este ceva care poate fi pornit sau oprit. Dac] o persoan] este necinstit] cu un num]r mare de alte persoane la locul de munc], acea persoan] va fi înclinat] s] procedeze la fel si acas]. În mod similar, relațiile apropiate sunt posibile doar atât timp cât părțile au încredere una în alta. Dar încrederea nu poate supraviețui și nici nu se poate dezvolta într-un mediu caracterizat de neincredere și ur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce Thrasymachus are în primul rând în minte, în Republică lui Platon, atunci când îl provoac] pe Socrate s]-i combat] surprinz]toarea definiție a drept]ții că „interesul celui mai puternic”. În același spirit redus, cativa teoreticieni și consultanți politici înclin] s] cread] c] realismul politic nu implic] nici un fel de considerații morale, acestea neavând nici un loc în politic]. Unul dintre consilierii președintelui Kennedy în criză rachetelor din Cuba din 1962, Dean Acheson, consemneaz] cu mândrie c], atunci când moartea a sute
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cunosc mari diferențe în rândul lor. Totuși, multi dintre aceștia au scos în relief caracterul și motivarea, măi degrab] decât consecințele și obligațiile. Și-au g]sit inspirația în Aristotel și Hume, mai mult decât în Kant și Sidgwick. Sunt înclinați s] văd] morală „de jos în sus”, ca un fel de practic] social], măi degrab] decât „de sus în jos”, ca o expresie a teoriei. Una dintre cele mai puternice critici ale concepției dominante a fost eseul din 1958 al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vrei. O asemenea viziune asupra libert]ții de voinț] este, susține el, neutr] prin raportare la adev]rul determinismului. Este irelevant dac] avem voința pe care o vrem din cauza unui proces determinist sau din cauza șansei (norocului). (Un libertarian ar fi înclinat s] înțeleag] acest mod de a pune problema ca tendențios.) Ce înseamn] s] avem voința pe care o vrem? Înseamn] a avea capacitatea de a forma volițiuni de ordin secundar, adic], de a fi capabili s] vrem că o anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]