9,974 matches
-
iubit, căci ultima mea acțiune fizică conștientă a fost semnul Sfintei Cruci, și am luat corect Sfânta Împărtășanie, lăsând nădejdea de pomenire la Sfântul Altar pentru soție, copii și nepoți. Ignoranța aici se plătește scump. Întrebarea mai persistă: cum am îndrăznit noi să ignorăm Divinitatea ?, pe Cel ce a coborât la mine încât să se răstignească pentru toate răutățile mele. Nu găsesc nici o scuză. Acum, ultima problemă pe care v-o dau, puteți să o notați: dacă mărginitul dispare, care este
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
În primăvara anului următor, 1836, relațiile dintre Rukman și Vodă Ghica luaseră un caracter de iritație de care fuseseră lipsite până atunci. Necuviințile lui Rukman erau întrecute numai de blândețea și răbdarea Domnului; acesta întinzând consulului mâna, în public, muscalul îndrăzni să-i refuze pe a sa, retrăgând-o după spinare. ... Acei care urmăresc cu băgare de seamă mersul lucrurilor în această țară văd în acest incident neprevăzut o urmare a sistemului de desconsiderare a Domnului, ce s-a adoptat spre
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
un Domn sau boierii au contrariat acest plan, cel dintâi sau cei de al doilea au ispășit o asemenea greșeală, chiar când era involuntară. A citat atunci exemplul lui Miloș, căzut la granița Austriei, fără chiar ca Austria să fi îndrăznit a cere seamă de zgomotul căderii ce o auzise; a vorbit de neajunsurile suscitate de boieri principelui Sturdza, când, la suirea lui pe scaun, a cutezat să gândească la restaurarea unei monarhii dace; a citat alternativele de favoare și de
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
cu onorurile ce le-ar putea pretinde un suveran. Scandalizat până la greață de slugărnicia târâtoare a boierilor, el le-a arătat toată trufia și tot disprețul ce autoritățile rusești le afectează față de cele mai mari persoanje ale Principatelor, care nu îndrăznesc să șadă înaintea lor... Iată ce zice Duclos raportând, la 15 martie 1844, despre intrarea pe arena politică a unui partid de boieri tineri care, în Adunare, izbuti să facă să cadă candidatura la scaunul episcopal al Romanului a candidatului
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
adevărată a acestor măsuri. Ele sunt din partea Rusiei o manifestare indirectă, dar absolut semnificativă, a neplăcerii cu care această putere privește aplecarea care atrage tinerimea română spre limba, literatura și ideile franceze. Este un avertisment amenințător pentru familiile care mai îndrăznesc, după atâtea insinuări oficioase, să încredințeze universității noastre (franceze) educația copiilor lor. Este premergătoare și încercarea unei interdicții mai formale, închizând accesul slujbelor publice, fiilor de boieri crescuți în școlile noastre, sub pretext că nu pot aduce de acolo decât
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
urmau să fie plătite în bani peșin: furnituri, cărături etc. Poarta reclamând în privința acestui împrumut, rușii au făcut rechiziții și n-au plătit; de unde urmează că ocupația, prin trupele lor, este cu desăvârșire în sarcina populațiilor care suferă și nu îndrăznesc să se plângă... Guvernul rusesc se purtase, mult înainte de 1848, cu gândul să suprime Obșteștile Adunări; rapoartele consulilor francezi vorbesc în repetate rânduri de această intenție a Cabinetului de la Petersburg. Evenimentele de la 1848 îi dădură un prilej binevenit pentru a
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
pol de putere. Atitudinea lui Tito contravenea politicii de atunci a Uniunii Sovietice, de întărire la maximum a controlului asupra țărilor pe care și le dorea în „lagărul socialist.” Era pentru prima dată, când un lider comunist, conducător de stat, îndrăznea să înfrunte supremația „tătucului”. El se erija, pe de o parte, în partizan fervent al intereselor propriei patrii, contestând principiile internaționaliste, pentru ca, în al doilea rând, să promoveze pentru partidul său un rol independent. Contesta și respingea în chip explicit
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
celor eliminați în intervalul 1948 - 1953 ar fi fost de aproximativ 200.000, în locul lor fiind primiți „un mare număr de fasciști și elemente naționaliste”. După război, multă vreme, Partidul Comunist Iugoslav a activat în cadrul Frontului Popular pentru că nu se îndrăznea legalizarea să de către „complotiștii titoiști”. Până în 1948, când aceștia „au rupt fățiș cu frontul socialist și au trecut în lagărul imperialiștilor, Partidul Comunist Iugoslav nu avea nici program, nici statutul pe care să-și bazeze activitatea sa politică și organizatorică
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
pe care le săvîrșesc nu numai la supunerea celor din interiorul zidurilor, ci și la obediența cetățenilor liberi. Spectrul închisorii deci al înjosirilor inevitabile, violențelor gratuite, promiscuității și mizeriei a planat în ultimii 70 de ani asupra tuturor celor care îndrăzneau să aibă păreri contrare regimurilor aflate la putere și care au înțeles că, dacă își vor manifesta părerile fără să aibă un puternic sprijin politic, pot lua drumul pușcăriei, căci oricui îi pot fi găsite sau fabricate fapte de natură
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
e miraculos. Ah, da? Chiar așa arătați acum cinsprezece ani? Nu mă miră, sunteți o frumusețe genuină, doamnă, dacă-mi permiteți să remarc. Iar acest lucru se vede chiar și-așa, la vârsta pe care o aveți acum. Nici nu îndrăznesc să-mi închipui magnetismul dumneavoastră în momentul în care vă vom da jos pansamentele. Bun. Să revenim la detaliile noastre. Aș vrea să știu ce intenții aveți în privința nasului. Poate doriți să-i schimbăm puțin forma. Nu, doamnă, departe de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de-a binelea. Trec zece minute. Foarte lungi. Ajung la ușa garajului și acționez telecomanda. Intru în subteran. Numai betoane și ciment. Cobor, cotesc, evit câțiva stâlpi de rezistență, ajung la locul de parcare. Opresc motorul. Liniște. Fetele rele nu îndrăznesc să deschidă portierele. Îmi aprind o țigară și stau liniștit. Mă uit drept în față, ca și cum ele nici n-ar fi acolo. Simt cum crește panica în ele. Trec cinci minute, de două ori mai lungi ca alea zece de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
spus eu. Nu poți să-L deranjezi așa nitam-nisam. Pare să fie în vacanță. Însă tu ai insistat. Până la urmă amândoi ne-am apropiat de Dumnezeu, jenați. Îți cer iertare, Doamne, i-am spus eu. Dacă nu Te deranjează, aș îndrăzni să-Ți cer un autograf. E pentru soția mea. E o fană înfocată a Ta. Dumnezeu s-a uitat spre tine, fără să-mi dea nici cea mai mică atenție. Apoi s-a frecat cu mâinile la tâmple, a aruncat
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
apoi doamna începe să scoată niște sunete suspecte. Îngheț. Ascult. Doamna respiră greu. Gâfâie. După încă un minut, fiecare du-te-vino e însoțit de niște onomatopee înfricoșătoare. Seamănă cu cele pe care le scot pisicile vara, pe acoperiș. Nici nu mai îndrăznesc să respir. Stau încordat ca o scândură și aștept să termine. Doamna dă semne că va avea foarte curând un orgasm. La un moment dat scoate un țipăt de indian înjunghiat, apoi mâinile binefăcătoare mă lasă în pace. Mai stați
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
uită la mine. Ridică ușor din sprâncene. Probabil că așteaptă ca eu să strig bingo, dar încă nu m-am prins despre ce vorbește. Îl întreb ce probleme are bărbatul. Mâini-Umede ezită o clipă. Are niște probleme despre care nu îndrăznește să-i vorbească deschis soției lui. Mă privește cu subînțeles. Eu dau din cap, ca un profesor foarte mulțumit de elevul său. De fapt n-am priceput nimic. Îmi schimb poziția în scaun și-l rog să-mi spună clar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ciocnit și acum se înălțau în același sens și amândoi doreau cu ardoare să ajungă cât mai sus, chiar mai sus decât sus. Apoi au intrat în vorbă convinși că vor călători cu mai multă plăcere: Mă iertați că am îndrăznit să mă sprijin de dumneavoastră... Nu cred că mâneca mea va rezista să ne țină pe amândoi! Mi s-a întâmplat și altă dată ceva asemănător. Când mâneca s-a rupt nu era cusută cu ață rezistentă la smucituri cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
încât aveam senzația plăcută că îmi cântă la ureche. Mi-am amintit atunci de păstorii din antichitate, de Dafnis și Cloe, de vechea Eladă... Teodora pășea ușor, aluneca parcă. Matei vroia să știe ce se întâmplă cu ea, dar nu îndrăznea să se apropie, îi era teamă să o atingă. Cât timp am stat acolo, continua el, am avut impresia că sunt altcineva. De atunci locul acela mă atrage. Teodora făcu un gest discret cu mâna să tacă, de parcă dorea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din partea asta indică cu mâna direcția sud. Nu se poate... murmură Matei, înfrânându-și impulsul de a o contrazice până la capăt. Aud și țipete într-o limbă pe care n-o știu, dar înțeleg ce spun, continuă ea. Matei nu îndrăznea să o privească în ochi, rămase oarecum înțepenit aștepta cu o răbdare disimulată să treacă momentul acela. Regreta că o invitase să ia loc pe bancă. Se gândise să încerce o apropiere unul de altul. Era convins că Teodora vroia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
înnorat -, doar un singur dezavantaj: încăperea nu avea suficientă căldură. Astfel, își va petrece timpul înfofolit în pat sau în fotoliu cu o pătură groasă pe el. Îi părea rău că trebuia să stea închis în cameră, încât nici nu îndrăznea să privească afară pe fereastră orașul încă hibernal. Auzea totuși glasuri de oameni pe stradă, mașini circulând și asta îi producea o stare de inconfort plăcută. Nu rezistă până la capăt: după un timp nu prea îndelungat se apropie de fereastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-l întrebai unde a dormit, îți răspundea că la hotel, la hotelul de lângă gară. Lângă gară sunt doar niște șanțuri și prundiș... Ironia mătușii mele mi se părea excesivă, am lăsat-o totuși să-și reverse mânia, încât n-am îndrăznit să mă apropii de unchiul meu. Hai, mănâncă ceva, spuse mătușa. Nu te uita la el. Apoi, către bărbatul ei: Din cauza ta băiatul o să plece supărat. A venit să ne vadă, iar tu îți faci de cap. Te destrăbălezi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dintâi. De-a dreptul admirabil era gestul pe care-l făcea zilnic, chiar și la lumina învăpăiată a lunii, de a număra bobocii gata să izbucnească în râsul lor galben de flori catifelate și parfumate, desprinse parcă din soare. Dacă îndrăznea cineva să se apropie de ei, primea binemeritata admonestare, succedată de un ecou prelung, avertisment adus cu modestie și pentru alți amatori de profanare a "frumuseților naturii". Îndată ce inflorescența trandafirilor atingea apogeul, paza de zi nu era de ajuns și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
doua pasiune: studierea certitudinilor hazardului în fenomenele artistice. Rămas singur, în liniștea căminului, Alias rememoră cele mai importante momente din trecutul său ce se învălmășeau uitate de timp și, iarăși, îi reveni în minte întrebarea stupidă ce-l chinuia, încât îndrăzni pentru prima oară s-o spună cu voce tare: De ce mi-am schimbat eu numele în urmă cu treizeci de ani? Răspunsul și-l dădu pictând ultimul său tablou Un nume aproape norocos al cărui insucces era, o știa de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
bătrâna rămânea singură. De când se îmbolnăvise de inimă, vara pe căldură mare stătea afară, sub copac, altfel i se făcea rău; în casă parcă nu avea aer suficient. Aducea un scaun și stătea la umbră, sub măr, abia seara târziu îndrăznea să intre în casă. Într-o zi i s-a făcut rău, rău de tot, noroc că a avut forța s-o strige pe o vecină ce se afla afară, în curtea ei, lângă gardul comun. A venit repede, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cum se legăna pe vremuri bunica. Spre sfârșitul concediului, în ultima dimineață, de cum am deschis ochii mi-am dat seama că se întâmplă ceva în jurul meu. Trupul îmi era liniștit, relaxat. Aerul închis din încăpere îmi apăsa nările, dar nu îndrăzneam să mă ridic. Gâtul îmi înțepenise, voiam să-mi întorc capul spre lumina din fereastră. Nu mă gândeam la nimic, nu aveam nici o dorință, îmi spuneam că m-am trezit prea devreme. În câteva secunde am întors capul spre ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
societății și chiar în ființa fiecărui individ. Dacă nici măcar specialiștii din același domeniu nu mai vorbesc aceeași limbă și au dificultăți reale în a comunica și a se înțelege, ce să mai spunem atunci de ceilalți, și cum să mai îndrăznim să abordăm global interogațiile esențiale ale existenței noastre care, fundamental, nici nu s-au schimbat, nici nu s-au înmulțit de la crearea lumii ? Sigur că idealul renascenstist este, astăzi, utopic. Dar un nou tip de umanism este perfect posibil, iar
Spre un nou tip de umanism?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
protagoniștii vieții artistice pe care cei mai mulți îi știm doar... de la televizor. Referința este mereu aceeași: mezzosoprana vedetă, solista de operă plecată din România care - să fim foarte bine înțeleși - a atins performanțe artistice la care colegii de generație nici nu îndrăzneau să ridice ochii. Există și zile mai altfel, când omul făcut din aceeași plămadă ca noi toți prevalează deasupra artisului, iar gura făcută pentru cântat frumos sau vorbit miezos tace. Viorica însă, încercată de viață poate mai mult decât noi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]