8,879 matches
-
șiță (Stahl, 2005: 40). Așadar, în trecut, materialul tradițional de construcție preferat era lemnul, însă începând cu perioada comunistă casele au început să fie construite din cărămidă. Acoperișurile tradiționale erau din șiță (un tip de șindrilă mai lungă și mai îngustă). Astăzi, acoperișurile sunt majoritatea din țiglă. Alte elemente de tradiționalitate în construcția caselor de aici sunt podmolul (tipul specific de prispă joasă, de pământ) și privariul, asemănător unui balcon, ca element de lărgire a spațiului casei, cu funcție utilitară, de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
comun cu politica reprezintă nu mai puțin un mod de a face politică. Intrinsecă sau extrinsecă, politica în literatură este și rămâne permanentă. Arta pentru artă, estetismul, spiritul critic sunt doar forme de refuz al unei anumite politici, în speță îngust burgheze, filistine etc. Este deci imposibil să nu faci politică. Atât din punctul de vedere al scriitorului (cu opțiuni adesea precis declarate), cât și al textului (care poate dezvălui tendințe independente de orientarea ideologică a autorului; cazul clasic al lui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acum. Ne vom opri atenția asupra scanării creierului, pentru că această tehnologie oferă câteva dintre cele mai noi descoperiri în cercetarea biologică a tulburărilor psihologice: a) Tomografia computerizată (CT) este o formă mai evoluată a razelor X. În CT, raze X înguste trec prin capul persoanei într-o singură direcție din mai multe unghiuri. Cantitatea de radiații absorbite de fiecare rază este măsurată, iar din aceste măsurători un program de calculator poate construi o imagine care arată ca și o felie, bucată
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de geniu care nu au șansa deprovincializării: "un geniu suferind din cauza târgului de provincie - aceasta este definiția kierkegaardiană a melancolicului"37. Jurnalul lui Kierkegaard, invocat în acest punct de Lepenies, trădează drama unei minți captive într-un turn mult prea îngust, ce tânjește după vechiul centru aristocratic: Nu mai am nimic de adăguat; voi da, pur și simplu, cuvântul altcuiva, poetului meu care, atunci când își va face apariția, îmi va fixa locul printre cei care vor fi suferit pentru o idee
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de năuceală, poate și din cauză că e căldură mare (Căldură mare, Petițiune), moftangiii aceștia euforici și limbuți sunt niște pierde-vară. Pălăvrăgesc la nesfârșit (neapărat despre politică), relativizând totul, și cuvintele par că încep să-și piardă sensul. Foiesc întruna, într-o îngustă circularitate, dar neastâmpărul lor se fixează în indestructibile ticuri și automatisme. Cu o seninătate absolută, împrăștiată doar de câte un fason, de câte o pandalie, onorabilii cu sau fără ifos sunt expuși plictisului, pe care încearcă să-l alunge mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
66 de specii, dintre care 5 trăiesc în Europa. Se caracterizează prin faptul că la nivelul nasului prezintă formațiuni cărnoase complicate. Acestea sunt formate din 4 elemente principale: potcoava, lancea, șaua și cresta, care servesc animalului la formarea unui fascicul îngust pentru captarea semnalului de ecolocație. Urechile sunt extrem de mobile, sunt late la baza și ascuțite la vârf. Tragusul lipsește și este înlocuit de o altă formațiune a pavilionului urechii - antitragusul. Femelele mature au de obicei câte o pereche de mamele
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
pectorale și o pereche de mamele false în regiunea pubisului, pe ambele părți ale orificiului genital. Mamelele false servesc pentru pui ca dispozitiv de care se pot fixa când femela este în stare de repaus. Craniul este relativ lung și îngust. Incisivii superiori sunt foarte mici, aproape că nici nu se văd de sub gingii. Aripa este scurtă și lată, de aceea zborul este lent, dar abil. Membrele posterioare sunt lungi, cu gheare ascuțite și încovoiate puternic. În stare de repaus stă
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
și mine. Hiberneză în cavități subterane. Modul de hrănire: Perioada de activitate începe seara târziu. Vânează de obicei deasupra apei. În de pendență de suprafața oglinzii apei zborul poate fi liniar, de-a lungul albiei (în cazul râurilor cu albie îngustă) și circular (în cazul bazinelor cu o suprafață mai mare). Reproducerea: Împerecherea are loc după terminarea lactației sau în timpul iernii. La începutul verii (mai-iunie) femela naște un pui. Lactația durează 1 lună. Hibernarea: Hibernează întreaga perioadă rece, adăpostindi-se de obicei
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Pipistrellus pigmaeus, care, conform datelor disponibile, nu au fost întâlnite până acum în nici una din peșterile cunuscute. b. Adăposturile silvestre. Speciile silvicole de lilieci își găsesc adăpostul atât în scorburi, cât și în fisurile din trunchiuri și chiar în spațiile înguste de sub scoarță. În general, sunt preferate scorburile plasate la înălțimi de peste trei metri și cu intrare foarte strâmtă, deoarece acestea sunt mai puțin accesibile prădătorilor. Datorită în primul rând specializării lor alimentare, unii lilieci manifestă preferințe pentru anumite specii de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Astfel, o parte preferă spațiile deschise ale podurilor și clopotnițelor, unde formează colonii compacte, ca de exemplu Rhinolophus ferrumequinum, R. hipposideros, Myotis myotis, M. blythi, M. bechsteinii. Alții, precum Pipistrellus sp., Nyctalus noctula, Barbastella barbastellus etc., se cuibăresc în spațiile înguste dintre elementele de susținere sau zidărie, venind în contact direct cu suportul. Sunt și specii ce pot adopta ambele strategii, cum ar fi Myotis brandti, M. mystacinus, Eptesicus serotinus, Plecotus auritus, P. austriacus. Indiferent de strategia adoptată, prezența lor este
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
la peștera de la Gura Dobrogei. Pe anumite porțiuni ale acesteia din urmă, variația termică a aerului poate fi mai mare, între 7 14°C. Mișcarea aerului este foarte slabă și se simte doar pe planșeul peșterii sau în porțiunile ei înguste și aceasta mai ales iarna, când peștera își poate trăda prezența printr-o răsuflare călduță și aburitoare. În fond, fiecare peșteră își are microclima proprie și ca atare, și coloniile se vor deosebi între ele. Să reținem că peșterile de la
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
îndeplinesc un rol esențial în strategia și viteza de zbor (Baagoe, 1979). Raportat la mărimea corpului și a suprafeței aripii, există două feluri în care aripile liliecilor pot varia. În cazul speciilor care vânează în spații deschise, aripile sunt lungi, înguste și ascuțite. Această formă permite un zbor rapid, însă deficitar în ceea ce privește manevrabilitatea. Vârful ascuțit al aripilor poate mări eficiența aerodinamică și reducerea costurilor de zbor, ceea ce permite efectuarea migrațiilor. Nyctalus noctula și Miniopterus schreibersii sunt printre cei mai rapizi lilieci
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
de perete și cu gheara primului deget al aripilor. Adesea, lilieci caută nișe și adâncituri în pereți, în care se fixează cu ușurință. În schimb, Myotis nattereri, M. bechsteinii ș.a. pătrund în crăpături, iar speciile genului Pipistrelus preferă fisurile foarte înguste, intrând în contact intim cu substratul. Plecotus auritus și Barbastella barbastellus nu hibernează decât excepțional în zonele profunde ale peșterilor, ei petrcându-și o mare parte din iarnă aproape de intrare sau chiar în adăposturi mai puțin protejate de frig, cum sunt
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
După o intervenție chirurgicală își recapătă parțial vederea și lucrează un timp ca ajutor de fotograf la Sulina și Medgidia, dar orbirea va veni în cele din urmă definitiv. Autor de cărți pentru copii și tineret, N. abordează o tematică îngustă, caracteristică literaturii teziste postbelice: viața celor „umiliți și obidiți”, tratată într-o manieră schematică, apăsat ideologizată. Va trece totuși lent de la vehemența proletcultistă din Focosul (1958) spre o proză de observație mai obiectivă, în care comentariul auctorial, cu intenții explicativ-orientative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
N.R., în anul 1983, la centenarul nașterii. Aversul (fig. 125av) prezintă chipul doctorului Ciucă, cu privirea orientată jumătate dreapta, cu puțin bust, purtând haină, cămașă și lavalieră. Chipul savantului, dominat de o chelie pronunțată, maxilare puternice, ochelari și o mustață îngustă, care-i accentuează și mai mult linia gurii, iese în partea superioară din cercul ce încadrează zona centrală a aversului, sugerându-ne o personalitate puternică, definită de voință și perseverență. Între cerc și marginea medaliei este inscripția CENTENARUL NAȘTERII DR.
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
cu modificări rapide ale pozițiilor centrului de greutate pe verticală și orizontală. Stăpânirea și reglarea echilibrului din punct de vedere biomecanic se pot realiza respectând principiul legic al proiecției permanente a centrului de greutate al corpului pe suprafața de sprijin îngustă a bârnei. Ipoteza lucrării - considerăm că prin introducerea exercițiilor specifice de dezvoltare a echilibrului în procesul de pregătire al gimnastelor putem să asigurăm îmbunătățirea echilibrului în învățarea și perfecționarea elementelor specifice aparatului cât și siguranță și precizie în executarea elementelor
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gina Groza-Gogean, Emilia-Florina Grosu, Maria – Ramona Micu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_800]
-
dirijare a mișcărilor complexe; siguranță în deplasarea corpului și preczie în executarea mișcărilor cu o complexitate mai mare. Material și metodă Bârna este un aparat de echilibru care constituie o probă de concurs specifică gimnasticii feminine, astfel pe o suprafață îngustă de numai 10 cm, se execuă la ora actuală elemente tehnice (acrobatice și artistice) cu o dificultate incredibilă. Echilibrul, capătă o dublă interpretare, pe de o parte el este o aptitudine fundamentală, componentă a motricității major implicate în realizarea întregului
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gina Groza-Gogean, Emilia-Florina Grosu, Maria – Ramona Micu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_800]
-
8 ani-9 ani. Desfășurarea experimentului s-a realizat prin efectuarea a două probe: 1. proba A.N. Matorin - de orientare în spațiu și coordonare generală; 2. proba de echilibru care s-a efectuat pe banca de gimnastică întoarsă cu muchia îngustă în sus și menținere în echilibru pe un picior, brațele pe șold, talpa celuilalt picior sprijinindu-se pe partea internă a genunchiului piciorului de bază. Măsurătoarea s-a efectuat în secunde din momentul fixării poziției corecte. Rezultate obținute și interpretarea
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gina Groza-Gogean, Emilia-Florina Grosu, Maria – Ramona Micu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_800]
-
tuse ca urmare a inhalării bronșice a conținutului diverticular, voce bitonală (compresiunea recurentului) și hipersalivație. Diagnosticul este stabilit radiologic (fig. 1): imagine sacciformă care depășește în afară lumenul esofagian de care este legat printr-un colet mai larg sau mai îngust. Endoscopia digestivă superioară furnizează date asupra aspectului mucoasei diverticulare. Forme anatomo-clinice particulare. Pseudodiverticuloza esofagiană se caracterizează prin prezența a numeroși diverticuli mici, formați din mucoasă și situați în special în jumătatea superioară a esofagului. Se formează din dilatațiile chistice ale
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
în egală măsură drept instrument colonizator nu ar avea cum să rămînă un idiom național pur. Strălucirea universală a fran cezei se manifestă, în esență, în două direcții divergente, două struc turi ale imaginarului opuse, anume ceea ce am numit limba "îngustă", "gîtul" pîlniei, cea care e percepută ca fiind castratoare și domina toare de către cei care o suportă, respectiv limba "evazată", cea care, dimpotrivă, permite unui prea-plin sufocat din varii motive să evadeze și să guste libertatea. Fluidul lingvistic e același
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu prea are dreptul s-o atingă, s-o miroase, s-o chinuiască, s-o iubească, s-o urască. A fost învățat să o respecte, să vegheze la eternitatea ei, să o contemple pe un soclu, la fel ca francofonul "îngust". În vreme ce francofonul "evazat" își permite toate îndrăznelile pe care propria-i limbă i le interzice adesea și descoperă, cu minunare, un spațiu fără legături fixe, o rădăcină zburătoare. Există cei care își plimbă lumea de origine prin interiorul limbii franceze
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limba franceză, de la început. Chiar înainte de a o vorbi, aveam în minte imaginea unei limbi în care poți dezvolta idei, în care poți oricînd îndoi un cuvînt într-un sens sau altul. ("Le Figaro", 8 ian.2009) 2.1. Limba "îngustă" "Învață-mă să vorbesc în limbile tale", lansa cu pasiune scriitorul marocan Abdelkhébir Khatibi, în Amour bilingue / Iubire bilingvă (1983), referindu-se la literatura magrebină, dar îndemnul poate fi aplicat oricărui scriitor "aterizat" în spațiul lingvistic al francezei. Și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cînd scriitorii își folosesc talentul pentru a le expune pe ambele deodată, echivocul și ambivalența fiind mult mai greu de suportat decît opțiunile radicale. A accepta că fiecare dintre noi ascunde un zeu și un monstru reprezintă o gidiană "poartă îngustă" prin care trecem în vîrful picioarelor. Romanele nordice ale ultimilor ani îmi par cea mai bună ilustrare a acestui complex de gînduri și emoții contradictorii, de rațiuni și acțiuni de un subiectivism extrem. Cert e că un celălalt livresc ne
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în primele cît și în ultimele texte, apare aceeași distanțare de sine, același disconfort vital, același dezgust față de gîndirea aridă, față de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul și aceeași trăire a unui eu îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea sinelui incorporează o rețea vastă de prezențe invizibile care întind țesutul relațional la extrem, stricînd relațiile de simetrie și de ipseitate, permițînd o trăire intensă, inegalabilă. Sunt succesiunea stărilor, a umorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul, aceeași trăire a unui eu prea îngust, strîmb, instabil și fragmentar. Iar pentru noi, un regal intelectual, destabilizant, desigur, dar în egală măsură jubilator. Să ne amintim de acea povestire filosofică, Conferință a păsărilor, a poetului persan din secolul al XII-lea, Attâr, în care acesta povestește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]