8,846 matches
-
km. Tipul general major al reliefului este de podiș deluros. Altitudinea maximă a podișului este de 749 m, în est, iar cea minimă de 380m, în vest. Relieful din cadrul Podișului Hârtibaciului este reprezentat printr-o suită de dealuri și văi înguste, orientate est-vest, cele principale și aproximativ nord-sud, dispuse aproape paralel, cele secundare. În partea de nord a podișului (Podișul Mediașului cu Dealurile Roandolei, Podișul Vânători) se găsesc dealuri asimetrice, care adeseori se termină la partea superioară a interfluviilor cu suprafețe
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
odată cu fluxul și refluzul. (...)Noua sa lucrare este gândită astfel încât să se încadreze în spațiul înconjurător. Astfel, sunt 12 lucrări pe ambele părți ale unui coridor de 3 metri înălțime și 18 metri lungime. Coridorul ar putea fi un pasaj îngust între clădiri, dar neavând un asemenea loc Roman a construit pentru această expoziție un spațiu de oțel. În aproape toate cazurile figura umană este îndoită peste o bară invizibilă, continuând sentimentul de frustrare. Concepția este evolutivă- fiecare piesă crește din
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
plan dreptunghiular, fără abside laterale și turle, asemănându-se ca stil și soluție constructivă cu alte monumente precum bisericile din Borzești, Dobrovăț, Piatra Neamț, Reuseni, Vaslui sau Volovăț. Absida altarului are formă semicirculară. Lăcașul de cult este luminat prin cinci ferestre înguste și mici (câte două dispuse simetric pe fațadele de sud și de nord și una în axa absidei altarului), care sunt încadrate de muluri încheiate cu un arc în plin cintru. Aspectul unic al acestui edificiu religios este dat de
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
polonezi în Silezia Inferioară și Mijlocie, care a fost descrisă până la sfârșitul secolului al XIX-lea drept „partea poloneză’’ au fost supuse unui proces intens de germanizare în secolele al XVIII-lea și al XIX-leam cu excepția unor regiuni de frontieră înguste din partea de nord-est. Provincia a devenit parte a Regatului Boemiei în secolul al XIV-lea. Silezia a trecut sub controlul habsburgilor austrieci în 1526. Silezia a fost cucerită de Frederic cel Mare al Prusiei în 1742. O parte a Sileziei
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
aflate la etajul întâi, prefectul și subprefectul aveau asigurate apartamentele de serviciu. La frumusețea aparte a clădirii contribuie și acoperișul abrupt cu țiglele realizate de fabrica Zsolnay (Pécs- Ungaria), de culoare verde închis, din centrul său ridicându-se un turn îngust, care asigură priveliștea. În spatele clădirii se află o curte împrejmuită cu un gard care imită zidul cetății. Grajdul și garajul de odinioară sunt în prezent imobile în care se află birouri. Clădirea prefecturii este un monument istoric și, dincolo de funcționalitatea
Palatul Administrativ din Deva () [Corola-website/Science/328980_a_330309]
-
și 18 înainte de crearea pasajului pe sub calea ferată spre Timișoara. La momentul actual CTP Arad operează un număr de 16 linii. Transportul în zona periurbană municipiului Arad pe calea ferată s-a realizat încă din 1906, odată cu deschiderea căii ferate înguste private Arad - Podgoria care lega orașul Arad de zona viticolă de la poalele Munțiilor Zărandului. Această linie la deschidere a fost operată cu automotoare pe benzină, tracțiune dovedită ca ineficientă care a dus la electrificarea acestei linii în 1913. Linia se
TranSportul public din Arad () [Corola-website/Science/325340_a_326669]
-
Calea ferată îngustă Arad - Podgoria este o fostă cale ferată privată construită în 1906 cu o lungime totală de 58,318 km, care lega orașul Arad de localitățile Ghioroc, Pâncota din zona viticolă de la poalele Munților Zărandului în podgoriile Aradului și Radna pe
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
Ghioroc, Pâncota din zona viticolă de la poalele Munților Zărandului în podgoriile Aradului și Radna pe Valea Mureșului. Între anii 1913 și 1965 a fost singura cale ferată electrificată de pe teritoriul actual al României și în același timp singura cale ferată îngustă electrificată. Locuitorii zonei Aradului cunosc și astăzi trenul electric din Podgorie sub numele de Săgeata Verde. Ideea de construire a unei linii de cale ferată îngustă către Podgoria Aradului exista încă din 18 august 1896 când a fost organizată ședinta
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
ferată electrificată de pe teritoriul actual al României și în același timp singura cale ferată îngustă electrificată. Locuitorii zonei Aradului cunosc și astăzi trenul electric din Podgorie sub numele de Săgeata Verde. Ideea de construire a unei linii de cale ferată îngustă către Podgoria Aradului exista încă din 18 august 1896 când a fost organizată ședinta de constituire a Societății pe Acțiuni Transporturi Feroviare Arad-Podgoria (SATFAP). Locs Rezső, Sarmezey Akós și Peterffi Antoniu au adunat capitalul social, găsind sprijin financiar la proprietarii
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
în exploatarea liniei. Imediat după preluarea liniei de la CFR, s-a realizat un studiu de reabilitare a liniei care nu a fost dus niciodată la bun sfârșit, datorită costurilor foarte mari. Anul 1991 reprezintă punctul final al istoriei căii ferate înguste Arad-Pogoria, odată cu închiderea exploatării segmentelor de cale Ghioroc - Pâncota și Ghioroc - Radna. Serviciile către Pâncota și Radna se înlocuiesc cu autobuze. Astăzi există servicii frecvente până la Ghioroc întreținut cu parcul de tramvaie arădean din depoul Ghioroc. Parcul rulat al CFÎAP
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
deservit pe rând cu tramvaie TIMIȘ 2 și Tatra T4R, iar astăzi de o varietate de tramvaie achiziționate din Germania. Serviciile periurbane ale Companiei de Transport Public Arad, care face uz de infrastructura originală de cale a fostei căi ferate înguste, se aplică liniilor de tramvai:
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
Calea Ferată Forestieră Vișeu (cunoscută și sub numele de Mocănița de pe Valea Vaserului) este o cale ferată cu ecartament îngust din județul Maramureș, care merge din Vișeu de Sus, pe Valea Vaserului, până în Carpați, la stația Coman, aproape de granița cu Ucraina. Calea ferată este exploatată atât forestier, cât și turistic, fiind clasată ca monument istoric, cu . Exploatarea lemnului de pe Valea
CFF Vișeu () [Corola-website/Science/325379_a_326708]
-
foloseau plute pentru transportul lemnului tăiat la gaterele din Vișeu. Construcția căii ferate forestiere a început în 1932, într-o perioadă în care acest tip de căi ferate era foarte la modă în Europa, în special în zona Carpatică. Ecartamentul îngust era necesar pentru a permite căii ferate să urmeze traseul sinuos al râului. La urcare, locomotiva împingea vagoanele goale pentru lemn, iar la coborâre, greutatea lemnului, coroborată cu gravitația, permitea trenului să coboare până în Vișeu de Sus. Pe circulă 4
CFF Vișeu () [Corola-website/Science/325379_a_326708]
-
În trecut, termenul de sfoară era folosit ca unitate de măsură oficială pentru suprafețe de teren. Valoarea ei a variat în decursul timpului. De asemenea, termenul era folosit pentru a desemna o bucată de teren agricol, de regulă, o fâșie îngustă. Prin extensie, sfoara de moșie desemna o moșie de mici dimensiuni. Termenul se întâlnește în expresia sfoară de ploaie, ce desemnează o aversă (de ploaie) cu localizare restrânsă, atât temporal, cât și spațial, care se poate deplasa pe o distanță
Sfoară () [Corola-website/Science/325417_a_326746]
-
fond de stele din constelațiile Capricorn și Vărsător. Mai tarziu, satelitul comun belgian/britanic/olandez TD-1A a scanat cerul în căutarea unor stele care sunt mai strălucitoare în lumina UV. Datele obținute de TD-1A cu banda de trecere cea mai îngustă sunt în strâns acord cu fotografiile obținute de Apollo 16. În 2008, sonda SELENE, lansată de Agenția Japoneză de Explorare Spațială (JAXA) a obținut mai multe fotografii care dovedesc aselenizările. La stanga sunt două fotografii luate de pe suprafață Lunii de astronautții
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
Rue Morgue, o stradă fictivă din Paris. Relatările din ziar arată că gâtul mamei era atât de tare tăiat încât capul ei abia se mai ținea de trup, iar fiica ei, după ce a fost ștrangulată, a fost vârâtă în deschizătura îngustă a hornului. Crima a avut loc într-o cameră inaccesibilă de la etajul al patrulea al clădirii, cameră care fusese încuiată pe interior. Vecinii care au auzit crima au oferit relatări contradictorii, fiecare susținând că el a auzit ucigașul vorbind într-
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
largi și părul de pe cap lung. Femelele au sânii ceva mai proeminenți în contrast cu sânii aproape plați ai altor maimuțe, deși nu atât de mari ca și cei ai oamenilor. Bonobo are de asemenea partea superioară a corpului zveltă cu umerii înguști, gâtul subțire iar picioarele sunt lungi în comparație cu cimpanzeul obișnuit. Bonobo sunt atât terestre și arboricole. Locomoția terestră este caracterizat de mersul patruped. Mersul biped a fost înregistrat în mai puțin de 1% din locomoția terestră din sălbăticie, în timp ce în captivitate
Bonobo () [Corola-website/Science/324873_a_326202]
-
mari. Descoperirile fosilelor complete de sauropozi sunt rare. Multe exemplare sunt aproape complet lipsite de cap, vertebre de la coadă și membre. Sauropodele au fost animale erbivore, patrupede, de multe ori cu dinți spatulați (în formă de spatulă: larg la bază, îngust la vârf), și cu gâtul foarte lung. Ele au avut capetele mici, corpuri masive, și cozi lungi. Picioarele din spate erau groase, drepte, și puternice, cu cinci degete, deși doar trei interioare (sau, în unele cazuri, patru). Membrele anterioare au
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
de la o singură fereastră pe peretele din sud. Toate ferestrele sunt simple și fără grilaj metalic. Pridvorul n-are ferestre, fiind luminat prin cele două deschideri de intrare. Turla este pe naos de forma octogonală, cu opt ferestre înalte și înguste. Pardoseala este de scândură - în naos, plăci mari de beton - în pronaos, și piatră mică, cioplită cu șase fețe - în pridvor. În anul 1938 s-au ridicat din temelie mai multe corpuri de chilii și alte clădiri ale mănăstirii cu ajutorul
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
Ballabio sau Lecco, cu ajutorul serviciul "Transport școlar" sau cu mașinile private. Fiind situat la baza muntelui Resegone din Alpii Bergamezi, pentru a ajunge la Morterone trebuie parcurs un drum sinuos care străbate masivul Monte due mani. Drumul asfaltat este destul de îngust și nu permite circulația autovehiculelor în ambele sensuri simultan. Trebuie menționat faptul că drumul nu continuă după Morterone, limitând orice altă cale terestră de acces. Localitatea are însă un helioport.
Morterone () [Corola-website/Science/324931_a_326260]
-
fățuite, încheiate în cheotori netede bisericești, și este protejată de un acoperiș în patru ape. De la vest la est se trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu pridvorul, tinda (pronaosul), continuând cu biserica (naosul) și încheind cu altarul, mai îngust și poligonal. Întreaga construcție de lemn stă pe un fundament zidit. Lăcașul și-a păstrat o ferestră originală pe latura de sud, restul fiind lărgite sau adause ulterior. Din punct de vedere decorativ, se distinge tradiționala atenție acordată intrării, prin
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
era o cale ferată de interes local cu ecartament îngust care a fost și prima cale ferată minieră de pe teritoriul Transilvaniei. Această cale ferată a fost construită în special pentru ușurarea transportului minereului de fier exploatat de la minele din Ghelari spre Furnalul de la Govăjdia, respectiv la Uzinele de Fier din
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
fost legată cu ajutorul unui pod metalic și de depozitul pentru mangal unde se împingeau și se goleau vagoneții sosiți cu mangal. Pentru transportul minereului pe cale ferată normală s-a construit și o stație pentru transferul minereului din vagoneții pe ecartament îngust în vagoane pe ecartament normal. Această cale ferată minieră cu specific exclusiv montan, cu înclinație mare, dotat cu trei tunele (cel mai lung de 747m), cu numeroase lucrări de artă, și cu poduri frumoase și spectaculoase, a schimbat semnificativ aspectul
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
de 11 km între Zlaști și Crăciuneasa neținând cont de valoarea istorică și turistică. Tot atunci au casat sau au vândut și materialul rulant care nu era folosit (vagoane, locomotive, etc.). Ultimul tronson de 2,3 km de cale ferată îngustă a funcționat pentru transportul de calcar de la stația improvizată de încărcare amenajată la gara mică din Hunedoara până la fabrica de var de lângă Zlaști. Ultimul transport s-a efectuat în Octombrie 2008. În vara 2009 conducerea Talc-Dolomită SA a decis dezafectarea
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
calcar de la stația improvizată de încărcare amenajată la gara mică din Hunedoara până la fabrica de var de lângă Zlaști. Ultimul transport s-a efectuat în Octombrie 2008. În vara 2009 conducerea Talc-Dolomită SA a decis dezafectarea ultimului tronson de cale ferată îngustă cu cele două poduri în curbă și viaductul rămase. Până la începutul lui 2010 au vândut tot ce se putea vinde inclusiv ultimele două locomotive L45H și cele zece vagoane pentru piatră. Calea Ferată Minieră Ardeleană are trei tunele: Linia deținea
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]