10,318 matches
-
țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi las privirile descătușate să se scalde în rugăciune, până într-un târziu, când mă acopăr discret cu imensitatea cerului parfumat și adorm.
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
e frică să facă puneri sub acuzare? — Îi e frică doar să nu-și piardă prietenii dacă o să acuze... — Tocmai și-a făcut un prieten azi. Spune-i că e Într-o poziție avantajoasă. Jack merse cu mașina acasă și adormi pe canapea. Dormi toată după-amiaza și se trezi odată cu sosirea ziarului Mirror pe verandă. Pe pagina a patra citi „Surpriză de Crăciun pentru vedetele din Hope’s Harvest“. Fără imagini, dar Morty Bendish nu uitase să strecoare chestia cu „Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
părțile cele mai gogonate, ea o să-l prindă cu cioara vopsită și Înțelegerea lor minunată putea să se facă țăndări. Trupul lui Karen devenea tot mai cald pe măsură ce ea cădea În brațele somnului. Jack se lipi strîns de față și adormi În timp ce Își punea ordine În povești. CAPITOLUL 10 Un coridor lung de vreo cinșpe metri, cu bănci de o parte și de alta: bănci roase, prăfuite, probabil proaspăt scoase din cine știe ce depozit. Înghesuială. Oameni În haine civile și În uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
alergă afară, luă colțul și frînă, patinînd, În fața numărului 121... Ușa Închisă. În hărmălaia aia de nedescris n-avea cum să tragă cu urechea. Jack izbi ușa cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se miște. Scrîșnet de cauciucuri, sirene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ridică raportul și i-l arătă. — Zeci de oameni au lucrat la cazul ăsta. Animalele alea vor fi moarte pînă la Crăciun. Todos, Inez. Absolutamente. Nu e de ajuns? Hohotul ei de rîs se Înteți. — Nu. Zece secunde și apoi adorm. M-au bătut și mi-au tras-o șase ore și au băgat În mine tot felul de lucruri. Nu, nu e de ajuns. Ed se ridică În picioare. — Deci ai fi În stare să-l lași pe Bud White
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care Îl văzu au fost zorile. Apoi mașina lui Bud White, parcată lîngă adăpostul lui Lynn Bracken. Buze crăpate, dureri de oase din creștet pînă-n vîrful picioarelor. Înghiți ultima pastilă de benzedrină și reveni la ultimele lui gînduri dinainte să adoarmă. În dosare nu se găsea nimic. Patchett și Bracken erau unicele lui fire În cazul Hudgens. Patchett avea servitori În casă. Bracken locuia singură. O să se ocupe de ea cînd White o să plece din patul femeii. Jack schiță În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un jurnalist mort, de niște copii supuși vivisecției, de tatăl lui și Raymond Dieterling de acum douăzeci și patru de ani. Totul În mare grabă, pînă nu mai avu nimic de spus și Lynn Îi Închise buzele cu un sărut, iar el adormi mîngîindu-i vînătăile. CAPITOLUL 65 Polițistul rebel, Marele V. Trebuie să-i recunoască lui Exley meritele pentru inspirata distribuiță a rolurilor. Își sincroniză apelul telefonic cu raidul de la depozit. Patchett spuse: Da, voi discuta cu tine. În seara asta, la unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și Îl surprinse pe Timmy exact cînd izbucnea În lacrimi. Ținea În mînă o fotografie În care Billy avea o mînă pusă pe fața lui David. CAPITOLUL 73 La 7 l-a Înlocuit un haidamac de la A.I. Era sictirit că adormise, prăvălit În tocul ușii, cu pistolul la vedere. Casa rămăsese virgină - nu-și făcuse apariția nici un David Mertens Însetat de sînge. Tipul de la A.I. i-a spus că Mertens e Încă liber. Ordinele căpitanului Exley: să se Întîlnească cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sinistru. Ed Îi aruncă pastilele. Acesta le Înhăță și le Înghiți, Înecîndu-se. Ed ținti spre gura lui, dar nu putu să apese pe trăgaci. Mertens se uita țintă la el. Ceva straniu se Întîmpla cu timpul: Îi lăsase singuri. Mertens adormi, cu buzele strîmbe abia acoperindu-i gingiile. Ed se uită la figura lui, căutînd să se simtă indignat. Tot nu-l putea ucide Timpul reveni - În sens invers. Procese, expertize medicale, Preston Exley ponegrit pentru că lăsase În libertate un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe stă agățată de gâtul pământului ca o eșarfă diafană de borangic, fluturând ușor în palmele vântului răcoros... Uneori, stropită cu șoaptele ploilor care se sfărâmă de scoarța copacilor leganați în geamăt, adoarme zâmbind. Atunci, îmi atârn privirile de surâsul ei, ating cu inima curcubeul și aștept ziua promisă din eternitate.
Zarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83289_a_84614]
-
nopții Elena Marin Alexe Soarele fuge la marginea zării iubirea-și plânge în apele mării Pe degete număr speranțe ce mor când seara doinește cu tainic fior În lanțuri stau amintiri adunate plânse un timp și de inimi uitate Amurgul adoarme sub clopot de cer și-și leagănă focul din raze stingher Tăcerea nopții se-așterne pe toate doar vântul prin nori se vaită în șoapte
T?cerea nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83309_a_84634]
-
Elena Marin Alexe S-a uscat ciutura inimii mele sub mușcăturile vântului curge durerea prin crăpături, pâna la epuizare. Fecioarele nu mai urcă poteca de sub fruntea dealului, purtând ulciorul pe umăr, iar fântâna mângâiată cu degete dantelate de ceață, adoarme în paragină, uitată la timpul trecut. Au dispărut însetații după frumos sau tânjesc ascunși în neîmpliniri, căutând printre genele înrourate, înmiresmatele pajiști de odinioară... Nu se mai încumetă nimeni să tulbure liniștea apei, după ultima sărutare pătimașă, a soarelui grăbit
Paragina by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83314_a_84639]
-
Casei Scânteii pe care nu reușea să le distingă întotdeauna în orizontul tulbure și mâncat de noapte, ascultând zgomotele rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi făcut orice să se întoarcă acasă cât mai târziu. De multe ori aproape de miezul nopții, atât de frântă de oboseală și cu picioarele atât de umflate în pantofii din alte timpuri, încât nu-i mai trebuia mult să adoarmă, epuizată, după ce-și pieptăna îndelung în fața oglinzii părul de culoarea oțelului. Ce-o îngrijora, cu cât se scurgeau anii, erau banii tot mai puțini. S-a hotărât cu greu să-și ia un subchiriaș, în cămăruța de lângă bucătărie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atâta liniște, încât nu m-au tulburat deloc, nu știu mai nimic, nu era să trag cu urechea. Treaba lor, oricum puteau face ce doreau. Mai târziu a condus-o pe femeie acasă, nu mai știu când s-a înapoiat, adormisem ori el a intrat fără vreun zgomot. A doua zi, când a plecat la serviciu, a lăsat ușa cămăruței lui întredeschisă. Nu descuiată, întredeschisă. Poate scăpase clanța din lăcașul ei, n-ar fi avut rost s-o lase chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
începe să le perceapă. Dar, imediat ce simte că tresare, cade în somn, înțelege că a căzut în somn când tresare iarăși, fără să știe cât a trecut de la tresărirea anterioară, de care și-amintește ca prin ceață, știe că a adormit iar și știe de data asta că s-a terminat operația, din moment ce simte durerile zbătându-i-se în pântecee, în picioare și în brațe. Ar vrea să se miște, dar nu are putere. Nu are putere nici să deschidă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bătrânețea ei. E sigură, foarte sigură acum, că a ajuns la capăt. Nu contează că acest capăt o să fie mâine sau la sfârșitul anului, important e că ea îl simte aproape. La spital, pe masa de operație, înainte s-o adoarmă, apoi în nopțile lungi de nesomn, i se părea că nu-i rămâne decât să contemple moartea. Îngrozitor de speriată la început, pe urmă obișnuindu-se - Doamne, cu câte ajungi să te obișnuiești! - și vrând să știe ce i-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din tot ce mi-a povestit, și mai ales din ce presupun din vorbele lui încâlcite. Trebuie să spun toate astea pentru că mi se par lămuritoare. A rămas mai multe ore sub perfuzie, era liniște în jurul lui, Ioana Sandi plecase. Adormea, se trezea, adormea din nou și în starea asta de treziebeție se perindau în mintea lui numai imagini cu femeile pe care le iubise, ca un foc de artificii scânteietor și plin de farmec. Silvia Zara la început, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mi-a povestit, și mai ales din ce presupun din vorbele lui încâlcite. Trebuie să spun toate astea pentru că mi se par lămuritoare. A rămas mai multe ore sub perfuzie, era liniște în jurul lui, Ioana Sandi plecase. Adormea, se trezea, adormea din nou și în starea asta de treziebeție se perindau în mintea lui numai imagini cu femeile pe care le iubise, ca un foc de artificii scânteietor și plin de farmec. Silvia Zara la început, cu care semăna infirmiera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se abține să nu râdă și pe urmă le citește foarte serios ceva ce ei nu pricepeau deloc, dar nu mai avea importanță din moment ce acolo nu mai erau zmei, până s-a aprins într-un târziu lumina sau ei au adormit pe covor și s-au trezit au doua zi în camera lor, nu mai știe; privindu-și mama din pragul ușii-fereastră, cum doarme pe o parte, aproape la fel ca în acea noapte de spaimă, trăgea adânc fumul în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aline, și în clipa aceea inima îi bătea mai repede și se întreba, el, Andrei Vlădescu, dacă se apropie cu adevărat sfârșitul, e acum? e mâine? Dar, în scurt timp, criza a trecut, bătrâna doamnă Marga Pop a reușit să adoarmă, sub efectele unui calmant puternic. În bucătărie acum, cu câte un pahar cu coniac în mână, fumând amândoi, continuând să-și spună, din priviri la început, ce începuseră cu puțin înainte, despre trecerea dincolo de irevocabila linie, în decrepit. Atunci fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-ar fi fost în stare să spună motivul, doar se simțea fericită, era sigură că e fericire ce simte, a deschis ochii umezi și atunci a văzut că el nu observase nimic și probabil nici nu-i auzise oftatul. Adormise. S-a trezit după vreo trei ore, singur. Și-a privit în oglindă chipul tras de oboseală, trupul subțire. S-a îmbrăcat încet, urmărind cu atenție lucrurile din jur, carpeta cu cai înaripați și cadâne înveșmântate în țesături colorate strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încet“, spuse Ioana Sandi, dar nu voiau s-o audă. Andrei Vlădescu și-a revenit abia când mirosul tare de brad a năvălit în mașină. Muzica stridentă încetase, caseta se derulase până la capăt, iar Monica Elefteriade și bărbatul de lângă ea adormiseră. Au ajuns la Sinaia, au găsit vila unde le spusese maică-sa să se ducă, au plătit o noapte și ea luase chitanțele, să i le arate la întoarcere, să vadă că bărbații dormiseră într-o cameră separată, doar scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se cu totul pe o parte, cu fața spre el, ușor încovrigată, precum copiii mici, cu capul îndesat în pernă, acoperită de plete, cu pumnii aduși în dreptul bărbiei, strânși amândoi, lăsându-se învelită, închizând ochii ce încă mai străluceau și adormind instantaneu, coborând într-un somn adânc în care nu-i mai simțea mângâierile ușoare, el continuând să rămână treaz, de parcă veghea, străduindu-se să audă foșnetul crenguțelor de brad, urmărindu-le cum se mișcau, imperceptibil aproape, în razele lunii, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Andrei Vlădescu, mai ales ce se petrecuse cu ea cu vreo trei nopți mai înainte, nu vorbise nimănui până acum. Ședea pe spate în patul larg, încălzit de propria-i febră și ud de propria-i transpirație, nu reușea să adoarmă, în ciuda morfinei. A fulgerat-o o durere ascuțită, aproximativ în dreptul operației, care ar trebuit să fie vindecată de-acum, ca un fier înroșit a fost, i-a cuprins pânteceele, stomacul, a urcat spre piept, în lungul esofagului, ca un tăvălug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]